„Cine le-a dat lanterne?”

Visul meu, ca imigrant în două lumi diferite, America și Regatul Spaniei, a fost acela ca, pe lângă munca existențială, să creez, printr-o altă muncă, neplătită („pro bono”), un liant, o punte de legătură între românii de pe cele două continente și, împreună, cu cei de acasă. Așadar, în primele zile ale acestei luni, martie, s-au împlinit 14 ani, de când visul meu a devenit realitate. Voluntariatul sau munca neplătită pentru presa românească din afara granițelor, pe o perioadă, iată, de 14 ani, pentru mine înseamnă, de fapt, acumularea unei experiențe profesionale care m-a ajutat să trăiesc lucruri noi, să mă dezvolt, să ajut. Practic, a face muncă „pro bono” înseamnă a ajuta necondiționat, astfel încât beneficiarii să ajute, la rândul lor, pe principiul „dă mai departe”!

Respectul faţă de tine şi faţă de ceilalţi îl câştigi prin responsabilitatea cu care iei anumite decizii, indiferent de natura lor. Al doilea element definitoriu al voluntariatului este comunicarea. A face voluntariat înseamnă, de asemenea, apartentența la un grup care devine în scurt timp o „familie”, iar relaţiile, deşi sunt de natură profesională, devin şi personale. Așa s-a creat „familia Gândacul de Colorado” și Radio Diaspora Online din Statele Unite și, apoi, „familia Occidentul Românesc”.

Sub marea umbrelă a comunicării, socializarea a jucat, în cei 14 ani, un al treilea rol foarte important. Voluntariatul creează punţi între oameni şi comunităţi. Dacă investeşti suficient timp în tine ca profesionist, vei deveni în scurt timp un lider. Leadership-ul se învaţă cu ajutorul celor trei elemente: responsabilitate, comunicare şi socializare. Succesul înseamnă să te conduci. Dacă ştii să fii un bun lider cu tine însuţi, cu siguranţă vei şti să-i manageriezi şi pe ceilalţi. Investiţia în propria persoană pe termen scurt, mediu sau lung înseamnă responsabilitatea pe care ţi-o asumi să devii acea persoană de succes care doreşti să fii. 

Fără sacrificiu nu poți menține linia dreaptă și corectă, în orice domeniu de activitate, iar a mea este una complexă. Mă străduiesc, atât cât pot, să îmbin munca existențială cu cea de voluntariat. Este extraordinar să faci în viaţă ceea ce-ţi place, ceea ce ţi se potriveşte. Niciun efort nu este prea mare atunci când lupţi pentru un scop anume. 

Eu mi-am dorit să demonstrez că un om poate să ia viaţa de la zero, într-o țară adoptivă, că poate, prin sacrificii și dăruire, să devină un profesionist în domeniul său de activitate. Am dorit să demonstrez că o femeie poate să fie drăguţă şi plină de succes chiar dacă nu este o frumuseţe, chiar dacă nu are dimensiunile ideale. Frumuseţea şi feminitatea vin din interior şi se păstrează indiferent de vârstă. Pentru mine succesul nu înseamnă numai bani. În fiecare zi răspund unor noi provocări și cea mai mare provocare din viaţa mea a fost să devin consultant financiar independent şi jurnalist. 

Responsabilitatea unor astfel de profesii este extrem de mare. Un consultant financiar trebuie să aibă anumite calităţi (ambiţios, punctual, apt pentru munca în echipă, entuziast, sociabil), care se educă şi se dezvoltă în timp, iar un jurnalist, abilitatea de a transmite oamenilor emoţie, încredere şi, mai ales, siguranţă. În cazul meu, fără echilibrul dintre cele două profesii și familie nu aș putea să trăiesc. 

Am organizat trei gale prin care „Occidentul Românesc” a celebrat oameni merituoși, în marea lor majoritate, români care ne fac cinste peste hotare prin implicarea lor civică și profesionalismul de care dau dovadă. A organiza astfel de evenimente care să aducă în prim-plan români de succes și să-i faci cunoscuți într-o țară de adopție, contribuind astfel la imaginea țării tale în străinătate, nu e o misiune ușoară și la îndemâna oricui. E nevoie de foarte multă voință, curaj, putere și o enormă responsabilitate. O astfel de acțiune nu îți aduce venituri materiale. Nu este o afacere. Dimpotrivă. Trebuie să investești din bugetul personal, din timpul tău liber, să faci investigații luni de zile și să urci pe podium cei mai valoroși români ale căror cultură, inteligență, competență și comportament civilizat sunt greu de contestat, indiferent de simpatii, antipatii și interese; să cauți sponsori și donatori care să gândească la fel ca tine, oameni dispuși să dea o mână de ajutor la promovarea valorii românilor din străinătate care, prin comportamentul și munca lor, aduc un plus de valoare imaginii României. Desigur, e o picătură într-un imens ocean, dar contează. La finalul unui astfel de eveniment, poți rămâne cu sechele financiare greu de recuperat sau cu daune sufletești care-ți pot afecta sănătatea și imaginea. Și toate acestea, pentru că nu suntem suficient de serioși, de responsabili, de corecți, de uniți, precum alte națiuni cu care conviețuim în țările de adopție. 

Printre 100 de români care luptă să se adapteze cu succes la condițiile dure ale imigrației și să aibă un comportament corect, să fie serioși și de cuvânt, vor fi întotdeauna „10 mititei” plini de frustrări, acei 10 „Gică Contra” care vor susține insistent puncte de vedere care contrazic flagrant opiniile marii majorități; persoane fără cuvânt, „băgători de strâmbe”, indivizi plini de frustrări, invidie și răutate. Oameni ca tine sau ca mine, cu aproape aceeași educație, care, dintr-o dată, încep să susțină lucruri contrare sau să conteste însăși existența problemelor cu care până într-un anume moment erau în linii mari de acord. Caracteristic unor astfel de „Gică Contra” este faptul că se agață de orice. Nu doar de aspectele principale ale chestiunii, ci și de mici detalii. 

Speculează orice cuvânt al tău, orice „like” pe Facebook, inventează, fac scenarii imaginare, denigrează, raportează orice postezi pe Facebook, ca fiind, „postare care încalcă standardele comunității”. Celebră și definitorie în acest sens este întrebarea „Cine le-a dat lanterne?” unor astfel de personaje, care scotocesc în cele mai mici unghere ale realității pentru a găsi, vorba poetului, „pete multe, răutăți și mici scandale” de care să se poată agăța. De fapt, schimbarea centrului de greutate al discuției de la major la minor este chiar obiectivul lor, după ce au epuizat – fără să convingă –, argumentele care vizau dimensiunile importante ale subiectului principal. 

Din experiența mea de imigrant care a trăit în două lumi diferite, pot afirma cu certitudine că astfel de indivizi, deși se laudă că „mișună” prin străinătate de peste un deceniu, chiar două (?!), nu au învățat absolut nimic bun de la cei cu care conviețuiesc în țara lor de adopție. Au același comportament, se complac în a trăi pe aceleași „principii comunisto-securiste” (trădare, minciună, șpagă, pile; turnător, informator etc.) de care ar fi trebuit să se debaraseze în secunda doi după ce au plecat din România. Din păcate, astfel de indivizi nu vor putea niciodată evolua, indiferent cât și unde vor „mișuna” în această lume. Singurul lor scop este și va fi de a dezmembra, de a dezinforma, de a manipula, de a încerca prin cele mai josnice metode să dărâme ceea ce alții construiesc cu propriile puteri, contribuind la imaginea pozitivă a nației românești în străinătate.

Mulți oameni „investesc” lunar în imagine, ținute de „firmă”, bijuterii, pantofi, poșete, vacanțe exotice, tutun, băuturi scumpe etc. Eu am ales să investesc, prin munca mea, într-un proiect personal: un ziar în limba română (Occidentul Românesc), care să susțină necondiționat și să informeze corect imigranții români din străinătate, iar prin acțiunile profesionale și personale, să susțin valoarea; să promovez educația, cultura, tradiția și succesul românilor din afara granițelor, care pot fi un exemplu pentru generațiile tinere. Și toate acestea la un loc să aducă un plus de valoare României. Cum spuneam, o picătură într-un ocean imens de imagine pozitivă de care țara noastră are mare nevoie. Aceasta este investiția mea! Atât pot dărui României în care m-am născut și căreia, moral, îi sunt datoare. Necondiționat! Cu demnitate și responsabilitate, fără falsitate, interese meschine sau ipocrizie! Așadar, viața merge mai departe, cu bune și mai puțin bune, iar proiectul „Occidentul Românesc” (și, implicit, galele de excelență) va trăi atât cât voi trăi eu! 

Satisfacția finală în urma celor trei gale este de necontestat: acei români extraordinari (puțini, dar de caracter și valoare reală) pentru care premiile au contat enorm, pentru că, susțin ei, le-au „schimbat viața” și „traiectoria profesională”, își vor continua drumul drept, cu aceeași responsabilitate și demnitate, ajungând pe cupola profesională a lumii, iar indivizii „cu lanterne” și „Gică Contra” vor pieri pe limba lor, pentru că nimic nu rămâne neplătit pe lumea aceasta, iar dreptatea și demnitatea vor învinge întotdeauna! 

Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean 

Nota Redacției:
Kasandra a fost unul dintre redactorii primului post de radio în limba română, RadioUniplus92-FM (Millennium), mulți ani editor la prestigiosul ziar Gândacul de Colorado (Denver) și redactor-șef la Radio Diaspora Online – Chicago, Statele Unite ale Americii. Licențiată în Informatică de gestiune (Felix C-256) și Științele Comunicării (Investigații), Kasandra înființează în anul 2010 ziarul Occidentul Românesc dedicat românilor din Peninsula Iberică și din Occident, publicație de limba română, care apare lună de lună, fără întrerupere, în format print și online de peste 14 ani. A scris pentru numeroase reviste și ziare în limba română din străinătate și din România, iar în Spania a fost redactor-șef la primul ziar în limba română din Peninsula Iberică, Român în Lume. A colaborat cu revista Origini și ziarul Noi în Spania din Madrid. Este autor al volumului bilingv Destine distruse de comuniști, coautor la volumul The Mists of Time și în documentare dramatice privind istoria comunismului, alături de Michael Harrison Cronkite manager de proiect.