Despre frazeologia bilingvă tradițională și cea asistată

„Dicționarul frazeologic portughez-român / Dicionário Fraseológico Português-Romeno” de Anca Milu-Vaidesegan (Editura Universității din București, 2025)

Dicționarul frazeologic portughez-român de Ancăi Milu-Vaidesegan se deschide cu un text pe care l-am putea considera o versiune concisă a „Cuvântului introductiv”, plasată chiar după pagina de titlu. Acest preambul semnat, cu mai puțin de 250 de cuvinte funcționează ca o „carte de vizită” a dicționarului. Tonul promoțional este echilibrat, cu formulări atractive („instrument lexicografic util”, „lărgind astfel plaja diverselor situații de utilizare”, „perspectivă interculturală”), fără a cădea în exagerare.

1. Cuvântul introductiv

În „Cuvântul introductiv” autoarea menționează fundamentarea teoretică, cu referire la cercetarea sa anterioară: Stereotipurile lingvistice în demersul traductiv, 2017. Definiția „structurilor sudate” ca macrosemne (după teoria lui Michel Ballard) este clară și operațională.

Ballard consideră că structurile sudate (locuțiuni, expresii idiomatice, expresii fixe (figées) nu sunt simple combinații de cuvinte, ci macrosemne (macro-signes), adică, unități lingvistice de ordin superior, care funcționează ca un singur „semn mare”. Acest „semn”, spune Ballard, are stabilitate formală (forma este fixă și imuabilă) întrucât: nu se poate schimba ordinea cuvintelor; nu se poate înlocui un cuvânt (nici cu un sinonim); nu se poate modifica sintaxa, numărul, categoria gramaticală etc. Totodată are stabilitate semantică (sensul este holistic și opac): sensul global nu se deduce din sensul părților componente (nu este compozițional); este un sens nou, „sudat” prin uzul frecvent în limbă. Autoare dă aceste exemple, citind din lucrarea sa din 2017: da noite para o dia (peste noapte; dintr-odată); de boca em boca (din gură în gură); comer às mãozadas (a înfuleca); ser farinha do mesmo saco (a fi o apă și-un pământ); comer por um regimento (a mânca cât șapte); perder cuspo e latim (a-și răci gura de pomană).

Mi-aș permite să fac unele precizări. Ballard propune un termen generic, dar ar fi o nesăbuință să considerăm exemplele de mai sus că fiind pe deplin echivalente din perspectivă cerințelor formulate. Exemple funcționează ca macrosemne (adică blocuri): de boca em boca (din gură în gură); comer às mãozadas (a înfuleca); ser farinha do mesmo saco, dar, deși sunt macro-semne, ele nu sunt perfect omogene tipologic. Se pot împărți în subcategorii:

1. locuțiuni adverbiale: da noite para o dia; de boca em boca.

1. expresii idiomatice verbale: comer às mãozadas; comer por um regimento; perder cuspo e latim.
2. proverbe / expresii metaforice evaluative: ser farinha do mesmo saco.

Așadar, la nivel macro (în sens ballardian), pot fi tratate ca macrosemne de același tip funcțional (frazeologic-idiomatic), dar, la nivel mai fin, aparțin unor subtipuri diferite de unități frazeologice, ceea ce poate influența strategia de traducere.

Am să-mi permit să atrag atenția că oricât de ingenioase ar fi astfel de dicționare, metodologia clasică de concepere nu mai satisface în epoca inteligenței artificiale. Iată de ce. La simpla întrebare: „Ce semnificația are expresia portugheză „da noite para o dia”, modulul IA incorporat în Google, răspunde:

„Expresia portugheză „da noite para o dia” (sau varianta sa „do dia para a noite”) se traduce literal prin „de pe o zi pe alta” sau „peste noapte”.

Aceasta este folosită pentru a descrie:

• Rapiditatea extremă: Când ceva se întâmplă într-un timp foarte scurt sau într-un mod neașteptat de repede.
• O schimbare bruscă: Se referă la transformări radicale care par să fi avut loc fără un proces vizibil de tranziție (de exemplu, cineva care s-a îmbogățit sau s-a făcut remarcat „peste noapte”).

Exemple de utilizare:

• Ele ficou rico da noite para o dia. (S-a îmbogățit peste noapte.)
• As coisas não mudam da noite para o dia. (Lucrurile nu se schimbă de pe o zi pe alta.)”

Observăm fina distincție semantică, cu explicitarea sensului, între echivalări, ceea ce lipsește dicționarelor frazeologice clasice. La fel, exemplele ilustrative și sursele bibliografice. În cazul de față, în dreapta ecranului, avem acces la sursa consultată:

„Ambas as formas se usam e ambas estão corretas, com o significado de «em muito pouco tempo ou muito rapidamente; de um momento para o outro» (cf. dicionário da Academia das Ciências de Lisboa).

No Dicionário de Expressões Correntes, de Orlando Neves, no Dicionário de Expressões Populares, de Guilherme Augusto Simões e nos Novos Dicionários de Expressões Idiomáticas – Português (Edições João Sá da Costa), de António Nogueira Santos, registam-se as duas formas da expressão, sem indicação de preferência, o que leva a crer que são igualmente legítimas. O mesmo acontece no Dicionário Houaiss.

No entanto, em dois dicionários elaborados em Portugal – o dicionário da Academia das Ciências de Lisboa Infopédia – somente «do dia para a noite» tem registo (s. v. dia).

Acrescente-se que uma consulta do Corpus do Português permite apurar que a forma «da noite para o dia» predomina em textos brasileiros. Nos textos portugueses, estas expressões não contam muitos exemplos, mas as duas formas estão representadas: «do dia para a noite», com 3 ocorrências; e «da noite para o dia», com 4 ocorrências.

Em suma, neste caso, parte da lexicografia produzida em Portugal parece favorecer «do dia para noite», mas tanta legitimidade tem esta expressão como a sua concorrente, «da noite para o dia».’

Carlos Rocha in „Ciberdúvidas da Língua Portuguesa”, https://ciberduvidas.iscte-iul.pt/consultorio/perguntas/as-expressoes-do-dia-para-a-noite-e-da-noite-para-o-dia/38713#  [consultado em 15-03-2026]

Am să analizez asistat de IA două din expresiile oferite de autoare. Mai întâi: ser farinha do mesmo saco (a fi o apă și-un pământ), iar în dicționar: ser farinha do mesmo saco/ser da mesma farinha (pop.): cum e turcul și pistolul.

Ser farinha do mesmo saco

→ Literal = „a fi făină din același sac”

Înseamnă că două sau mai multe persoane sunt de aceeași speță, la fel de rele / corupte / neserioase / cu aceleași defecte (de obicei cu sens negativ).

Expresia implică ideea că, așa cum toată făina dintr-un sac este la fel, și oamenii aceștia au aceeași calitate proastă / același comportament.

Exemple de utilizare:

• „Aquele político e farinha do mesmo saco que os outros todos.”
• „Não confio nem nele nem no irmão. São farinha do mesmo saco.”
• „Todos esses influencers são farinha do mesmo saco, só querem likes e dinheiro.”

Echivalente românești foarte apropiate: „toți sunt din aceeași oală / de aceeași teapă / de aceeași speță / când e vorba de furat, toți trag la același sac / toți sunt o apă și-un pământ”

Și acum, al doilea exemplu:  perder cuspo e latim (a-și răci gura de pomană), dar care nu apare și în dicționar:

Perder cuspo e latim

→ Înseamnă a-ți irosi timpul și energia vorbind cu cineva care nu vrea să înțeleagă / nu pricepe nimic / nu ia în seamă ce i se spune.

Este o variantă mai populară / mai expresivă a expresiei clasice «perder o latim» sau «gastar o latim».

• „Cuspo” = scuipat → simbolizează efortul inutil, salivă risipită vorbind
• „Latim” = latină → în trecut, a explica ceva în latină însemna un efort mare de a vorbi „învățat” cu cineva care nu pricepe oricum

Exemple de utilizare:

• „Eu já expliquei mil vezes e ele continua a fazer o mesmo. Estou a perder cuspo e latim.”
• „Não vale a pena discutir com ela, é só perder cuspo e latim.”

Echivalent românesc foarte apropiat: „a-și pierde vorba / a vorbi în vânt / a bate apa în piuă / a da mărgăritare porcilor”

Sper ca aceste exemple să fie suficiente pentru a demonstra că, oricât de diligenți am fi în vremurile de astăzi, dicționarele tradiționale nu mai pot duce singure lexicografia mai departe. Este opinia mea fermă despre viitorul apropiat; nu o critică adusă vechii lexicografii pe care, în fapt, se construiește noua viziune, întrucât avem de-a face cu o schimbare epistemică.

Cele cinci tipuri de abordări (lexico-semantică totală, doar semantică, cu inversare sintactică, cu structură diferită, prepozițională – p. 10) sunt ilustrate cu exemple reale din corpus (ex: puxar pela aba do casaco vs. meter o bico; entre a bigorna e o martelo). Este un demers rar întâlnit în dicționare bilingve, și care justifică alegerile de traducere și arată conștientizarea diferențelor neolatine.

Iată și un tabel menit să arate subtilități imposibil de evidențiat de către un lexicograf din era Guttenberg.

Expresie	Nivel de impolitețe / grosolănie	Intensitate emoțională / agresivitate	Imagine centrală	Context tipic de utilizare	Contrast
Perder cuspo e latim	mediu–înalt (cuspo = scuipat)	frustrare mare, iritare, enervare	scuipat + efort intelectual risipit	discuții aprinse, gașcă, familie relaxată, bar	— (referința dură)
Puxar pela aba do casaco	foarte scăzut	blând, discret, aproape afectuos	a trage ușor de haină ca să atragi atenția	sfat discret, atenționare politicoasă, glumă ușoară	contrast extrem – de la corporal-grosolan la aproape elegant / drăguț
Meter o bico	mediu	direct, obraznic, un pic agresiv	pasăre care bagă ciocul unde nu-i cerut	reproș, iritare moderată, glumă ironică	contrast mediu – mai direct și mai „invaziv”, dar fără element corporal dezgustător
Entre a bigorna e o martelo	foarte scăzut	dramatic, presiune mare, dar neutru	presiune fizică totală (ciocan + nicovală)	situații dificile, știri, articole, conversații serioase	contrast puternic – dramatic vs. vulgar-frustrat

Autoarea subliniază explicit că expresiile reflectă „viziuni divergente despre lume” (p. 11), iar metaforicitatea este tratată ca criteriu major de clasificare (cu exemple precum ao cair da noite, podre de rico). De asemenea, include proverbe și dictoane alternative, lărgind utilizarea dincolo de simpla traducere.

Alegerea „ancorei lexicale” (marcată cu bold) este explicată clar (ex: dizer adeus a alguma coisa la „adeus”; a dois passos de la „passos” – p. 11). Acest lucru facilitează consultarea rapidă și gruparea semantică.

Corpusul e declarat ca reprezentativ pentru diverse registre: familiar, argotic, literar etc., ceea ce se confirmă deja din primele pagini.

Mai jos voi enunța unele limitări sau aspecte care ar putea fi îmbunătățite la o nouă ediție.

În primul rând, problema „ancorei lexicale”. Deși utilă, alegerea nucleului poate deruta (ex: expresia dizer que faz e que acontece este ancorată la „acontece”, nu la „dizer” – p. 18). Utilizatorul începător riscă să caute greșit, mai ales în expresii lungi.

Distincțiile fine („locuțiuni sintagmatice expresive” vs. „clișee”, „izotopie conceptuală”, „opacitate semantică” – pp. 8-9) sunt prea dense pentru începători, deși introducerea promite să se adreseze și lor. Un glosar de termeni la final sau exemple mai simple ar fi ajutat.

În privința fluidității graniței metaforă – expresie idiomatică, autoarea recunoaște metaforicitatea drept criteriu (pp. 9-10), dar în practică (vezi exemplele de la p. 10) unele unități rămân la limita opacității (ex: entre a cruz e a água benta). Aceasta poate crea ambiguități în clasificare.

Dorința de a acoperi „toate registrele” și „un larg evantai de utilizatori” duce la un text introductiv care oscilează între prea academic (pentru începători) și prea sumar (pentru cercetători). Exemplele teoretice sunt puține și repetitive. Poate și aici ar fi de decis în viitor.

În concluzie, Cuvântul introductiv oferă un cadru teoretic riguros, aplicat practic. Limitările sunt minore și tipice unui dicționar de specialitate, dar ele nu diminuează nicidecum valoarea acestuia. Am sugera doar o versiune mai „lejeră” în viitor, pentru uzul didactic.

1. Dicționarul

În cea de-a doua etapă a analizei noastre, ne vom concentra pe dicționarul propriu-zis, partea fundamentală a lucrării. Analizând corpusul de termeni și structura intrărilor, putem identifica modul în care conceptele teoretice din „Cuvântul introductiv” sunt aplicate în practică.

Dicționarul folosește un sistem de ordonare alfabetică bazat pe cuvântul considerat cel mai relevant din punct de vedere funcțional („ancoră lexicală”, marcată cu bold). De exemplu, expresia „puxar pela aba do casaco a alguém” este listată la litera A, sub cuvântul „aba”. Această metodă ajută la gruparea expresiilor în jurul unor concepte-cheie.

Autoarea nu se limitează la o singură traducere, ci oferă o paletă largă de echivalențe, adesea incluzând variante familiare sau populare care redau exact spiritul originalului.

• • Exemplu: Pentru „comer como um abade”, oferă variantele „a mânca precum un lup” și „a mânca ca spartul”.
  • Exemplu: Pentru „dizer adeus ao mundo”, oferă o listă lungă de eufemisme: „a muri”, „a da ortul popii”, „a da colțul”, „a închide ochii”.

Utilizarea simbolului tildă (~) pentru a indica expresii sinonime sau înrudite în limba portugheză este extrem de utilă pentru extinderea vocabularului utilizatorului. De exemplu: cabeça de abóbora (fam.): distrat, uituc, cap sec, cu capul în nori; zevzec. ~ cabeça de alho chocho; cabeça no ar; cabeça de vento.

Fiecare expresie este însoțită de o etichetă care indică registrul (fam. – familiar, pop. – popular, lit. – literar, arg. – argotic, fig. – figurat). Acest lucru previne utilizarea inadecvată a unor expresii în contexte nepotrivite (ex: marcarea expresiei „levar uma abada” ca fiind populară/figurată).

Unele intrări includ explicații care depășesc simpla traducere, oferind context cultural, cum este cazul „casa grande”, specificată ca locuința moșierului din Brazilia.

Îmi voi permite acum să fac câteva observații legate de unele limitări.

Deși sistemul „ancorei lexicale” este solid din punct de vedere lingvistic, un utilizator care nu identifică imediat „nucleul” unei expresii lungi ar putea avea dificultăți în a o găsi. De exemplu, un începător ar putea căuta „dizer que faz e que acontece” la litera D (dizer), dar o va găsi la litera A (acontece).

Deși echivalențele sunt excelente, dicționarul nu oferă propoziții exemplificatoare care să ilustreze modul în care expresia se integrează sintactic în discursul curent. Utilizatorul trebuie să deducă singur contextul gramatical (de exemplu, cum se conjugă verbele în cadrul respectivelor „structuri sudate”).

În unele pagini, densitatea sinonimelor și a trimiterilor este foarte mare, ceea ce poate face lectura obositoare sau poate duce la omiterea unor variante importante dacă nu se urmărește cu atenție simbolul „~” .

Această analiză a dicționarului propriu-zis confirmă faptul că acesta este un instrument cu o înaltă densitate semantică, foarte util pentru traducători și avansați.

• Bibliografia

Bibliografia include surse fundamentale de ambele limbi: instituționale ‒ Academia Română pentru limba română, Academia de Științe din Lisabona pentru portugheză ‒ și lucrări consacrate  în domeniu.

Autoarea utilizează atât resurse pentru varianta europeană a limbii portugheze (Dicionário da Língua Portuguesa Contemporânea, 2001), cât și pentru varianta braziliană (Novo Dicionário Aurélio, 1992), asigurând astfel un caracter universal al lucrării.

Nu sunt menționate doar dicționare generale, ci și lucrări specifice de frazeologie, cum ar fi Dicționarul frazeologic al limbii române (Mile Tomici, 2009) sau Expressões Idiomáticas Ilustradas (Sofia Rente, 2013).

Prezența unor autori precum Michel Ballard subliniază orientarea lucrării către demersul traductiv, explicând alegerea echivalențelor nu doar pe criterii lingvistice, ci și funcționale.

Includerea propriei lucrări teoretice (Stereotipurile lingvistice în demersul traductiv, București, Editura Universității București, 2017) demonstrează că dicționarul este aplicarea practică a unei cercetări academice de lungă durată.

O să-mi permit în final să adaug și unele sugestii de îmbunătățire.

Deși frazeologia este un domeniu relativ conservator, unele dicționare de referință citate sunt ediții mai vechi (ex. Aurélio din 1992 sau Larousse din 1977). Consultarea unor ediții mai noi ar fi putut aduce în discuție expresii argotice sau familiare apărute recent (în special în mediul online). De pildă, marele Houaiss.

Bibliografia este prezentată sub forma unei liste alfabetice unice. O organizare tematică (ex: 1. Instrumente de lucru/dicționare; 2. Studii teoretice; 3. Resurse electronice) ar fi facilitat orientarea cercetătorilor care doresc să aprofundeze un anumit aspect.

Nu sunt menționate baze de date online sau corpusuri lingvistice computaționale (precum Corpus do Português sau RoCo), care sunt instrumente esențiale în lexicografia modernă pentru verificarea frecvenței de utilizare a anumitor locuțiuni.

Lucrarea Ancăi Milu-Vaidesegan este un instrument de referință solid, bine ancorat în tradiția lexicografică, dar și în teoria traducerii. Punctele sale forte (sistematizarea, bogăția echivalențelor și rigoarea teoretică) depășesc cu mult micile limitări, făcând din acest dicționar un ajutor prețios pentru oricine studiază relația dintre limba portugheză și limba română.

Autor: Dan Caragea (Lisabona, Portugalia)
Publicat în: Occidentul Românesc

Nota redacției:

Critic literar, eseist, publicist și traducător, Dan Caragea se numără printre personalitățile intelectuale care au marcat, prin rigoare și consecvență, spațiul cultural românesc și lusitan. Lusitanist de prestigiu, specialist în psihologie și lingvistică computațională, el este colaborator voluntar al publicației Occidentul Românesc încă din anul 2011, contribuind constant la consolidarea unei punți culturale între România și lumea lusofonă.

Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română, cu specializare secundară în limba și literatura portugheză, Dan Caragea este doctor în psihologie. Între 1978 și 1990, a activat ca profesor de limba română și asistent universitar la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București, unde a predat limba portugheză. A semnat manuale de specialitate și a colaborat cu numeroase reviste culturale din România, impunându-se prin acuratețea analizei și eleganța discursului critic.

În perioada 1991–1993, a fost bursier al Institutului Camões din Lisabona, unde a elaborat un manual de portugheză pentru străini și a condus societatea Cyberlex, coordonând versiunile portugheză și spaniolă ale celebrului program de analiză semantică Tropes. Între 2009 și 2015, a fost expert în cadrul UEFISCDI, contribuind la realizarea versiunii românești a programului Tropes și dezvoltând software-ul inovator Semplag, destinat detectării similitudinilor textuale. În 2013, publică împreună cu Adrian Curaj, la Editura Academiei, volumul Analiza automată a discursului, lucrare de referință în domeniu.

În 2017, coordonează la Lisabona un amplu album dedicat relațiilor culturale și diplomatice româno-portugheze, în calitate de coautor. În anii 2018–2019, activează ca expert al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, contribuind la implementarea proiectului Romtext. 

Prin întreaga sa activitate, Dan Caragea rămâne o voce intelectuală de referință, un promotor al dialogului intercultural și un prieten statornic al publicației Occidentul Românesc.