Guvernele se duc, țara rămâne

Privită din avion, România pare o altă țară, mai nouă, față de cea de acum un an, doi sau poate cinci, când a intrat în Uniunea Europeană. Un nou premier, un nou ministru de Finanțe, un nou succes pe piața americană… Dacă privim însă mai în detaliu, și coborâm pe pământ, acum, după viscolele din februarie, ni se dezvăluie aceeași Românie veche de 10, 20 sau 50 de ani. Cu un mediu rural arhaic, cu sate îngropate până la cer în zăpadă, cu oameni săraci, prost îmbrăcați și îmbătrâniți înainte de vreme. Aceeași Românie veche, în care toată lumea află de la televizor, în același timp cu Guvernul, că zeci de kilometri de drumuri, printre sate risipite pe dealuri sau pe câmpii, nu pot fi deblocate din lipsă de bani, utilaje, combustibil sau, pur și simplu, din lipsă de interes, imaginație sau inteligență. Aceeași Românie în care autoritățile, cunosc teoria la perfecție, dar nu au nicio idee să o pună în practică. O Românie în care, permanent, aceleași autorități sunt luate prin surprindere de calamități. Acum au fost zăpezile, în alți ani au fost inundațiile, alunecările de teren sau seceta. Peste tot în lumea aceasta, natura dezlănțuită ia autoritățile prin surprindere. Diferența constă în forța de reacție. Rapidă, punctuală și acompaniată de mijloace materiale suficiente. În România însă, pompierii încă mai strâng zăpada din satele Călărașiului cu lopata. Din păcate, această Românie veche, care se prăbușește puțin câte puțin după fiecare dezastru natural, are probleme mari nu numai în resurse materiale și în infrastructură, ci și în mentalități. După mai bine de două decenii, vechiul îndemn patriotard „Nu ne vindem țara!” reapare, o dată cu intenția noului ministru al agriculturii de a bloca, după 2013, accesul străinilor la achiziția de terenuri agricole. Ne-am așteptat să dea dovadă de o minte deschisă, necoruptă de strategii de genul “Noi, prin noi, înșine!”. Practic, nici nu are voie să se joace cu astfel de declarații, mai ales când în discuție este și Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Dacă domnia sa vrea să dea un răspuns Europei care a blocat accesul României pe piața muncii, ar trebui să lase rezolvarea acestei probleme pe seama diplomației. Pe de altă parte, România are o povară fiscală comparabilă cu cea a zonei euro după cum reiese din datele Băncii Mondiale. Aproape jumătate din profitul comercial al firmelor se duce, în medie, în visteria statului. În acelaşi timp, ţara noastră este vicecampioana lumii după numărul de taxe pe care firmele trebuie să le plătească în fiecare an. Pe lângă fiscalitatea directă extrem de împovărătoare, România are una dintre cele mai mari cote de TVA din Uniunea Europeană, impozit indirect care are un efect negativ asupra consumului. Așadar, dragi români, dacă aveți copii, spuneți-le că sunt datori. Pe termen lung sau poate pentru toată viața. Din păcate, munca voastră de până acum v-a îndatorat și mai tare. Creditele luate ca să vi se achite salariile, vor fi plătite de descendenții voștri. Dacă mai aveți așteptări de la stat, uitați-le! Orice politician vă va spune că statul sunteți voi, suntem noi… Și are dreptate. Statul sunt ei, politicienii. Tu, românule, ești doar sluga umilă care înghite în sec, transpiră, muncește, privește și răbdă. Te-ai vândut pentru un pumn de promisiuni și acum ți-a rămas doar pumnul. În gură! În primitivismul lui, Ceaușescu a lăsat țara fără datorii. E adevărat că tot tu, ai muncit pentru plata lor. După 1990 au apărut alți ceaușești mai mici, dar mult mai infometați care te-au vândut și ți-au îndatorat până și pruncii. Au tocat mărunt, în 20 de ani peste 98 de miliarde de euro și nu te-au întrebat nimic. Dar tu, ai supraviețuit lor, politicienilor. Astăzi, ți-e tot mai greu dar obișnuiește-te cu gândul că mâine îți va fi și mai greu.

Politicienii lucrează la datoria ta și a copiilor tăi, pentru viitor. Ei știu că ești conștient de asta, dar dacă nu îți repetă nimeni din când în când, uiți. Te vei duce din nou la vot. Și, pe cine să votezi, dacă nu tot pe ei?! Aceeași care au făcut datoriile copiilor tăi. Pe aceeași care au vândut materiile prime pe nimic la străini și acum scumpesc fosta avuție a țării când vor ei. Pentru că țara este a lor și numai a lor. Tu, nu ai fost întrebat când ți s-a vândut petrolul, gazele, energia, pădurile, apele, corăbiile, silozurile etc. Tu doar ți-ai făcut datoria de cetățean și i-ai votat! Autoritatea statului există și cine nu crede să se pună cu statul. Demnitatea statală în schimb, a dispărut. Pentru că demn nu poți să fii decât atunci când ești corect și respecți democrația, când nu faci datorii nelimitate pe spatele contribuabililor ca să-ți asiguri cariera politică sau funcția. Și dacă statul vrea să te încurajeze, o face zilnic, fără niciun efort. Te încurajează să furi, te instigă să părăsești țara dacă nu-ți convine să trăiești în România. Te face să te simți umilit în lumea largă doar pentru faptul că ești român. Și tu speri în continuare. Când zăpezile se vor topi în totalitate, vei uita că și-n iarna anului 2012 te-a sfidat din nou. Vei lasa la o parte memoria și vei zice cu mândrie: sunt român, hai la vot! Păi, da! De ce să le porți pică lor, politicienilor? Ai uitat însă că, înainte să fii român, ești om. Dar, pentru a avea acest privilegiu în propria țară, meriți să fii respectat. Și, dacă nu te mai respectă autoritățile, dacă îți cer numai taxe și impozite, dacă te fac să devii neom în propria ogradă, nu uita, românule, să zâmbești.

Primăvara se apropie și noi promisiuni vor răsări ca ciupercile după ploaie într-o Românie care nu arată că se înnoiește, ci doar își cosmetizează vechea imagine și își lustruiește vechile obiceiuri…

Un material de Kasandra Kalmann Năsăudean

 

 

Citește și