Dan Caragea: Mic îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație – Scrierea cu literă mare (I)

Dan-Caragea

Vom aborda scrierea cu literă mare insistând mai ales asupra situațiilor în care apar șovăieli sau tendințe de folosire exagerată a literei mari (hipermajusculizare), după modele străine, în particular după engleză, cu atât mai jenant cu cât fenomenul se întâlnește frecvent în documentele oficiale ale administrației publice, în presă și în industria cărții.

Iată și regulile privind:

  1. Primul cuvânt dintr-o comunicare
  2. Se scrie cu inițială majusculă primul cuvânt prin care se începe comunicarea, oricare ar fi natura morfologică a acestuia. De asemenea, se scrie cu inițială majusculă primul cuvânt dintr-o nouă comunicare care urmează unui semn de punctuație ‒ punct, semnul întrebării, semnul exclamării, două puncte (când urmează vorbirea directă sau un citat complet), puncte de suspensie ‒, urmat de o pauză, și care marchează sfârșitul comunicării anterioare.

Din șoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul când în dreapta, când în stânga, până la Cluj și chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu șindrilă mucegăită, spintecă satul Jidovița și aleargă spre Bistrița, unde se pierde în cealaltă șosea națională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului.” (Liviu Rebreanu, Ion)

Satul parcă e mort. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. Doar în răstimpuri fâșâie alene frunzele adormite prin copaci.” (Liviu Rebreanu, Ion)

„— Da acasă nu puteai sta, măi femeie? Zău, parcă te mănâncă tălpile…” (Liviu Rebreanu, Ion)

„— Trage, țigane! Ce te codești?… De ce te plătim, cioara dracului?” (Liviu Rebreanu, Ion)

„De două ori Briceag, cu cârcei în degete, a încercat să se oprească și, de amândouă orile, flăcăii s-au năpustit la el urlând desperați, cu priviri amenințătoare sau rugătoare:

Zi, țigane! Mai zi, cioară!…” (Liviu Rebreanu, Ion)

Hora e în toi … Locul geme de oameni … Nucii bătrâni de lângă șură țin umbră.” (Liviu Rebreanu, Ion)

NOTA 1. Această regulă se aplică și pentru notele de subsol, titlul de coloană dintr-un tabel, legendele diverselor imagini sau grafice etc.

NOTA 2. După semnul întrebării, după semnul exclamării, după două puncte și după puncte de suspensie, când aceste semne nu marchează sfârșitul comunicării, primul cuvânt se scrie cu literă mică, dacă nu este un nume propriu. 

  1. Numele proprii și cele asimilate acestora
  2. Se scriu cu inițială majusculă numele de persoană: prenumele, numele de familie, supranumele sau porecla, pseudonimul:

Alexandru Odobescu, Ali-Pașa, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, George Cantacuzino Nababul, Mihai Viteazul, Negru-Vodă, Radu cel Frumos etc.

NOTA 1. Uneori, în numele de persoană, articolul sau particulele se scriu și ele cu literă mare, după uzul din cultura din care provin: Vittorio De Sica, Jean de La Fontaine, Le Corbusier, Eugene O’Neill etc.

DOOM (2002) dă și alte exemple care au însă nevoie de comentarii lămuritoare: Gabriele D’Annunzio (frecvent D’Annunzio, deși a volte scritto d’Annunzio, nome con cui usava firmarsi”; scriem totdeauna D’Annunzio, când numele nu este precedat de prenume), Luca Della Robbia (frecvent Luca della Robbia, atât pentru sculptor, cât și pentru umanist; scriem totdeauna Della Robia când numele nu este precedat de prenume), Du Cange (ortografie oscilantă: Charles du Fresne, sieur du Cange ou Du Cange”; scriem totdeauna Du Cange când numele nu este precedat de prenume), J.-L. Mac Adam (frecvent: John Loudon McAdam sau John Loudon Macadam; de la numele acestui inginer scoțian provine termenul macadam, „drum pavat cu piatră măruntă”), Vincent Van Gogh (frecvent: Vincent Willem van Gogh, în olandeză, engleză, franceză etc.; scriem totdeauna Van Gogh sau Van Dyck etc., când numele nu este precedat de prenume).

NOTA 2 Articolul și particulele numelor de persoane străine (de, der, el, la, van, von etc.) se scriu cu literă mică când nu sunt incluse în nume: Ana de Noailles, Leonardo da Vinci, Ludwig van Beethoven, Herbert von Karajan etc.

NOTA 3. La numele chinezești, coreene, vietnameze, birmane sau indoneziene, se folosește inițiala majusculă la toate componentele: Lao Zi, Li Sang Man, Ho Și Min, Aung San Suu Kyi etc.

  1. Se scriu cu inițială majusculă numele obiectelor desemnate ocazional prin numele creatorului lor și asimilate numelor proprii: trei Grigorești „tablouri de Grigorescu”, un Stradivarius „vioară construită de Stradivarius”.

NOTĂ. Numele comune provenite din nume proprii de persoană se scriu cu literă mică: marghiloman, (rar) marghilomană (cafea turcească fiartă cu rom sau cu coniac), savarină (prăjitură), ohm (unitate de măsură).

  1. Se scriu cu inițială majusculă numele personajelor mitologice, folclorice, literare: Afrodita, Poseidon, Zeus; Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Păcală; Dinu Păturică, Ilie Moromete, Hagi-Tudose

NOTA 1. Când numele unor personaje mitologice, folclorice sau literare este folosit metaforic, pentru a desemna tipuri umane, atunci acestea se scriu cu literă mică: un adonis (tânăr foarte frumos), o baba-cloanța (femeie rea și urâtă), un cațavencu (un demagog), un donjuan (un seducător), un harpagon (un zgârcit), un mitică (bărbat superficial și neserios) etc.

NOTA 2. Numele ființelor mitologice multiple, indiferent de mitologie, se scriu cu literă mică: ciclop, elf, iele, muză, nimfă, parcă, rusalcă, satir, titan, trol etc.

  1. Se scriu cu inițială majusculă numele religioase sau a unor realități cu caracter religios: Alah, Buda, Dumnezeu, Iehova, Isus Hristos, Mahomed, Sfânta Maria; Nașterea Domnului, Noul Testament, Patriarhul Daniel, Sfântul Mormânt, precum și pronumele sau adjectivele referitoare la Dumnezeu, la Isus Hristos sau la Alah:

„De acum nu Mă veți mai vedea, până când nu veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.” (Noul Testament, Matei, 23)

„În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător” (Coranul)

  1. Se scriu cu inițială majusculă, în textele cu caracter monarhic, substantivele „rege, regină, suveran, prinț, principesă etc.”, precum și pronumele sau adjectivele pronominale referitoare la persoana acestora:

„Un Rege răspunde de soarta poporului Său în fața lui Dumnezeu și în fața istoriei.” (Teofil Gh. Sidorovici, Carol II: Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie)

  1. Se scriu cu inițială majusculă numele de animale: Azor, Bubico, Grivei, Joiana

(continuă în numărul viitor)

Dan Caragea – Critic literar – Portugalia

Citește și