Zahărul și cancerul: între mituri alimentare, frică și realitatea științifică

În spațiul public, puține subiecte legate de sănătate stârnesc atâta teamă și confuzie precum relația dintre alimentație și cancer. Dintre toate ingredientele, zahărul a devenit, poate, cel mai demonizat. Titluri alarmiste, recomandări radicale și diete extreme au creat impresia că o simplă linguriță de zahăr ar putea „hrăni” direct o tumoră. Realitatea științifică este însă mai nuanțată și mult mai responsabilă.

Zahărul, mai precis glucoza, reprezintă combustibilul de bază al organismului uman. Fără glucoză, inima nu ar bate, creierul nu ar funcționa, iar mușchii nu s-ar putea mișca. Glucoza pătrunde în celule și, printr-o serie de reacții chimice, este transformată în energie (ATP), indispensabilă funcționării organismului. În plus, servește drept „materie primă” pentru sinteza altor molecule necesare întreținerii și reparării țesuturilor.

Toate celulele corpului, atât cele sănătoase, cât și cele tumorale, utilizează glucoza. Atunci când consumăm zahăr, glucoza circulă prin sânge și devine disponibilă pentru ambele tipuri de celule. Unele tumori pot valorifica eficient această glucoză pentru a susține creșterea, însă nu există dovezi că un desert consumat ocazional determină „dintr-odată” dezvoltarea unei tumori. Problema reală este excesul cronic de zaharuri adăugate, care favorizează creșterea în greutate, rezistența la insulină și inflamația, condiții asociate cu un risc mai mare și, uneori, cu o evoluție mai nefavorabilă a unor cancere.

În literatura de specialitate, datele nu sunt întotdeauna perfect concordante, însă numeroase analize și revizuiri indică faptul că un consum ridicat de zaharuri adăugate și de băuturi îndulcite, mai ales în contextul obezității și al sedentarismului, se asociază cu un risc crescut pentru anumite tipuri de cancer: mamar (în special după menopauză), colorectal și pancreatic. În unele studii apar asocieri și cu cancerul hepatic, de prostată, renal sau pulmonar.

Merită subliniat un aspect esențial: mai mult decât un aliment izolat, contează tiparul global al dietei și al stilului de viață. O alimentație bogată în zaharuri, asociată cu aport caloric excesiv și activitate fizică redusă, creează un teren metabolic nefavorabil.

Rezistența la insulină obligă organismul să producă cantități mai mari de insulină pentru a menține glicemia în limite normale. Acest dezechilibru, împreună cu alte modificări metabolice, este asociat cu un risc crescut pentru mai multe tipuri de cancer și, în anumite categorii de populație, cu o mortalitate mai mare prin cancer.

În diabetul zaharat de tip 2, în special atunci când se asociază cu obezitate și sedentarism, riscul pentru cancer hepatic, pancreatic, endometrial și colorectal, printre altele, este mai mare comparativ cu populația generală.

În practica medicală curentă, nu se recomandă, în majoritatea cazurilor, eliminarea totală și strictă a zahărului din alimentația pacienților oncologici. O abordare rezonabilă presupune limitarea pe cât posibil a zaharurilor adăugate, a băuturilor îndulcite, a produselor de patiserie și a alimentelor ultraprocesate, dar permite cantități mici de zahăr în cadrul unei diete per ansamblu sănătoase.

O interdicție absolută poate crește anxietatea și sentimentul de vinovăție și, uneori, poate conduce la diete excesiv de restrictive, care cresc riscul de malnutriție. La pacienții cu cancer, menținerea unui aport adecvat de energie și proteine este adesea mai importantă decât atingerea unei „perfecțiuni” alimentare. Deciziile trebuie personalizate împreună cu echipa medicală.

Este răspândit și mitul potrivit căruia dieta ketogenică ar „vindeca” cancerul. Aceasta este studiată ca posibil adjuvant în contexte foarte specifice, dar nu reprezintă un tratament curativ și nu ar trebui inițiată fără supraveghere medicală, deoarece poate produce deficite nutriționale și poate agrava starea generală.

Cea mai solidă strategie „anticancer” în alimentație rămâne adoptarea unui tipar de dietă mediteraneeană: bogată în legume, fructe, leguminoase, nuci și semințe, cereale integrale și ulei de măsline, cu includerea peștelui și cu limitarea alimentelor ultraprocesate. În paralel, menținerea unei greutăți sănătoase, activitatea fizică regulată, evitarea fumatului și reducerea consumului de alcool rămân măsuri cu impact demonstrat. Nu este vorba despre perfecțiune, ci despre îmbunătățiri constante, realiste și sustenabile.

Zahărul nu este „inamicul absolut”, iar frica nu este o strategie de sănătate. Excesul, dezechilibrul și sedentarismul sunt factorii care contează cu adevărat. Alimentația nu înlocuiește tratamentele oncologice, dar poate influența semnificativ toleranța la tratament, riscul de complicații și calitatea vieții.

Trăim într-o lume a extremelor și a promisiunilor rapide, însă mesajul responsabil trebuie să rămână același: informație corectă, decizii personalizate și colaborare între oncologie și nutriție.

Articol de: Corina Simionescu Hudgens, specialist nutriție Norwich, Anglia (Occidentul Românesc)

Nota Redacției:

Corina Simionescu Hudgens este specialist în nutriție și medic terapeut, stabilită în Norwich, Anglia. Cu o experiență vastă în promovarea unui stil de viață sănătos, Corina publică frecvent articole în Occidentul Românesc abordând teme legate de alimentație echilibrată, prevenție și longevitate. Este cunoscută pentru abordarea sa holistică, care îmbină știința nutriției cu grijă pentru bunăstarea fizică și emoțională.