Tudor Petruț: Dacă politică nu e … nimic nu e – Deci, noi cu cine votăm

tudor-petrut-640x480

Foto: Tudor Petruț și … Gândacul de Colorado

În marea schemă americană s-ar zice cum că nu interesează pe nimeni cu cine votăm noi. Cică e o treabă privată, personală, de suflet, de morală. Un drept elementar care validează calitatea de cetăţean (probabil ne-turmentat de atâta politică şi delicatese). Toate aceste noţiuni nobile şi caritabile şi de bun simţ există până când preopinentul recunoaşte că ar intenţiona să voteze cu … Donald Trump! În acel moment delicat al existenţei sale de votant cu simţ civic, respectivul naiv descoperă cu stupoare că devine un paria al societăţii, un bigot rasist care dă mâna cu Hitler până să treacă puntea economică-socială a celor mai unite state din lume. În condiţia sa de fraier lipsit de o minimă înţelegere a vremilor moderne, votantul Trump-ian devine un mostru falit care nici măcar nu acceptă simplul fapt că socialismul de tip norvegian este net superior oricărei orânduiri din istorie, că trebuie să-şi dărâme şi zidul de la casă ca să dea dreptul oricărui vecin s-o ia pe scurtătură – pentru că n-are dreptul la privaţiune cum nici America n-ar avea dreptul la graniţe păzite de un zid. Sărmanul mizerabil pe care l-a luat gura pe dinainte este ruşinat de cei din jur pentru rasismul din cauza căruia nu sare în sus când câte un infractor de culoare o ia pe coajă de la câte un poliţai. Nenorocitul care nu merită să respire în sinceritatea lui de pe buletinul de vot trebuie neapărat să plătească taxe şi impozite în exces de sumele regulate prin milioane de legi, pentru că altfel demonstrează că e nepăsător faţă de şcolile noastre, de militarii noştri împotmoliţi în deşerturile lumii, şi de mii de alte programe sociale care decimează bugetul federal, statal, local. Pus la zid şi înfierat cu mândrie proletară, votantul domnului Trump (care nu e tovarăş de nici un fel, domnul Trump) îşi ia buletinul de vot prin corespondenţă şi pleacă să se ascundă într-un colţişor unde nu-l vede nici un spiriduş unde pune degetul. Trebuia să facă asta de la început, până să deschidă gura şi să vocalizeze bazaconii şi baliverne Trump-iene…

Pentru că vedeţi voi dragi alegători, cine nu votează cu noi votează împotriva noastră (ca să parafrazez o zicere vocalizată celebru de către un personaj pe care-l juca unchiul meu Emanoil Petruţ), până acolo s-a ajuns în epoca corectitudinii politice care sună din ce în ce mai mult a limbă de lemn. Şi de aici şi atracţia mai multor categorii de alegători către sus-numitul magnat cu părul vopsit. Pentru că dânsul, în abulia sa cvasi-politic polpulistă mai şi zice lucrurilor pe nume, înşiruind lipsit de tact prezidenţial nişte chestiuni la care mulţi americani se gândesc, dar le e frică să le spună. Din motivele expuse mai sus, aceste persoane abjecte care formează aproximativ jummatate din populaţia celei mai dezvoltate ţări din lume, se feresc deci să recunoască că ar vota cu miliardarul cu cravate fistichii, de parcă ar fi o boală care se ia. De aici şi impasul politic şi cultural al Statelor mai puţin Unite. Lupta de clasă se ascute şi nu mai avem mult până să ne încăierăm doctrinar cu ochii la social-democraţia europeană care este atât de funcţională încât merită să fie importată peste ocean. Partidul republican şi mogulul care-l reprezintă în alegeri, insinuat în poziţia de candidat împotriva tuturor regulilor din culisele puterii, nu mai prea are suflare şi se va auto-şterge din istorie lingandu-şi rănile politice. Ceea ce va face visul american al noului secol o realitate: vom vota perpetuu democrat, nu o să ne mai certe  nimeni pentru că nu ne dăm cu programul (de guvernare) şi n-o să ne mai arate nimeni cu degetul ca pe nişte scursuri ale societăţii.

Pentru că în presă trebuie să fim imparţiali (dacă nu lucrăm în media americane, care nu-şi ascund simpatiile) şi pentru că mai bine urmăresc meciul de fotbal american decât meciul de box cinic al dezbaterilor prezidenţiale, mă aflu în impasul halucinant al întrebării: dar eu să spun sau să nu spun cu cine votez? Mă uit împrejur şi mă mai gândesc (vezi foto)…

Autor: TUDOR PETRUŢ (Los Angeles) – California