Pușa Roth: Mihail Moxa, cronograful Țării Românești

Oare câți oameni, contemporanii noștri, își mai aduc aminte de Mihail Moxa, străbătând strada cu același nume din centru Bucureștiului? Câți mai știu oare că a fost unul dintre cărturarii români importanți din secolul al XVII-lea, iar lucrarea sa ,,Cronograful Țării Românești” a fost sursă de inspirație pentru Scrisoarea a III-a a lui Mihai Eminescu, despre lupta lui Mircea contra turcilor la Rovine? Mihail Moxa sau Mihail Moxalie, călugăr la mănăstirea Bistrița din Județul Vălcea s-ar fi născut în perioada 1585/1590 și ar fi plecat la cele veșnice în anul 1650 la mănăstirea Bistriţa, Oltenia. Din îndemnul episcopului Teofil al Râmnicului, scrie prima istorie universală, care este cea dintâi lucrare de acest gen în limba română, lucrare cunoscută sub numele de Cronograful Țării Românești (1620). Cele 99 de capitole expun fapte petrecute de la facerea lumii până la anul 1489, cu știri despre popoarele antice (evrei, asirieni, egipteni, perși, romani) și medievale (bulgari, sârbi, turci), stăruind însă asupra istoriei Bizanțului. Face pe scurt istoria Republicii Romane, după care enumeră împărații de Apus și de Răsărit, până la stabilirea domniei turcești în Europa și termină cu primele lupte ale turcilor cu românii la1489. Amintește și de unele lupte ale domnilor români cu turcii (Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare). Importanța lucrării constă în aceea că, după ce tratează la început aspecte generale ale istoriei universale, „De ceputul lumieei de’ntâiu”, ajunge la final să vorbească despre „când s-a început a se descăleca Țara Moldovei”. La sfârșitul cronografului prezintă câteva informații despre Țările Românești, cea mai lungă știre fiind despre lupta lui Mircea contra turcilor la Rovine, așa cum am mai amintit. Pentru realizarea lucrării sale, Mihail Moxa folosește importante documente ale epocii: ,,Cronica lui Constantin Manasses” (secolul XII), „Cronografia pe scurt a patriarhului Nichifor al Constantinopolului”, „Cronica universală a lui Simion magistrul și logofățul”, ,,Cronica lui Ioan Zonaras”, ,,Cronica anilor 1269-1413”, atribuită lui Ioan Chortasmenos, așa – zisele „Letopisețe sârbești noi”, „Letopisețul de la Putna”, iar unele informații le-a luat direct din Biblie. Manuscrisul a fost descoperit la mănăstirea Bistrița în anul 1845 de filologul rus Vasili Grigorovici, care-l publică la Kazan în anul 1851. În prezent manuscrisul se află la Moscova, în muzeul Rumianțov, unde l-a copiat Grigore Tocilescu în anul 1877 și i-a trimis copia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a publicat-o în ,,Cuvente den batrâni”, (vol. I, 1878). Titlul este: De-nceputul lumiei de-ntâiu. Mihail Moxa este și traducătorul Pravilei de la Govora (direptatoriu de leage), în românește (1640-1641), care a apărut în două tiraje, unul pentru „Ara Românească”, altul pentru Transilvania. A mai rămas de la Mihail Moxa un manuscris românesc cu 137 foi, provenit de la Mănăstirea Bistrița, azi în Muzeul Britanic din Londra, care cuprinde o învățătură a Sf. Vasile cel Mare către preoți, Tâlcul Sf. Liturghii a Sfântului Grigorie Teologul, câteva slujbe. În Istoria Literaturii Române (compendiu), la capitolul Cronicari munteni, George Călinescu amintește de Mihail Moxa: ,,Însemnările muntene despre începuturi sunt foarte sărace și sunt reprezentate printr-un scurt pomelnic de voievozi, greșit și acela. Un călugăr oltean, Mihail Moxa, traducând în 1620 un Hronograf slavon, introduse scurte știri despre români”.

Mai trebuie știut că temele abordate de cronicarii munteni sunt „împrumutate” de la moldoveni și se regăsesc în scrierile cu caracter istoric din Țara Românească. Sub denumirea generică de cronicari munteni, un grup alcătuit din cărturari  au scris despre istoria familiilor boierești din Țara Românească în a doua jumătate a secolului XVII. Cronicile muntenești diferă de cele moldovenești, fiind mai puțin documentate și mai puțin obiective. Caracterul polemic le dă, însă, valoare literară, rezultatul muncii cronicarilor munteni nefiind o scriere istorică amplă despre Țara Românească, ci lucrări diferite pline de ranchiună și de vervă pamfletară, așa cum afirma și Lucian Boia în lucrarea Evoluția Istoriografiei Române (Universitatea București, Facultatea de Istorie, 1976).,, În Ţara Românească influenţa umanismului s-a făcut sim­ţită ceva mai greu. Cronicile alcătuite aici păstrează o factură mai arhaică, sunt uneori simple compilaţii, fiind inferioare în general celor moldovene, atât sub raport literar, cât şi infor­mativ.Desigur, cronicarii moldoveni nu erau pe deplin obiec­tivi, ei reprezentînd o anumită clasă socială şi având anumite concepţii politice. Dorinţa de a prezenta istoria aşa cum a fost, era totuşi mai importantă pentru ei decât folosirea sa în scopuri partizane. Cronicarii munteni se dovedesc însă mult mai angajaţi cu scrisul lor în disputele politice ale vremii, lucrările lor transformându-se pe alocuri în adevărate pamflete”.

Pușa Roth, senior editor OR (București)  – Scriitor, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. 

Material publicat în ediția tipărită OR – Mai 2017.

 

Citește și