Insurecție la cerere, de Tudor Petruț

CITITORUL NOSTRU, JUPANUL NOSTRU, cu Tudor Petruț
Insurecție la cerere

Mă bucur că, în sfârșit, m-au găsit cititorii și mi-au transmis prin email opiniile, comentariile și mai ales întebările lor. Ceea ce vă încurajez pe toți să o faceți, atâta vreme cât folosim cu toții un ton civilizat, respectând dreptul la opinie al tuturor. Sunt la tudor@petrut.biz, căsuța poștală a paginii mele de pe internet. 

De fiecare dată când discut despre protestele violente din 6 Ianuarie 2021 din Washington DC menționez de la început, mai ales pentru prietenii mei americani (liberali, progresiști, socialiști, cum vor ei să se identifice), două detalii. În primul rând că eu am participat la o insurecție, intrată în istorie ca revoluția română din 1989, prin care masele populare (și susținătorii lor din umbră) au generat, prin mijloace protestatare, violente, armate și pierderi de vieți umane, căderea regimului comunist. Deci știu ce înseamnă, în fapt, o insurecție.

În al doilea rând, pentru că așa s-a întâmplat, eram acasă în ziua în care masele de revoluționari republicani au invadat clădirea congresului american. Și am urmărit cu atenție și interes acest eveniment istoric, derulat în direct pe patru ecrane, deci pe programe de știri separate. La nici un moment, răzmerița susținătorilor fostului președinte Donald Trump nu s-a transformat în insurecție. S-au produs fărădelegi și fapte violente pentru care, ulterior, cei vinovați au plătit în instanță. Nici unul dintre ei nu au fost judecați ca participanți într-o insurecție, ci în general pentru că au intrat ilegal într-o clădire federală și alt gen de infracțiuni.

De aici trebuie să încep discuția și cu domnul Lupu (evident o poreclă) care mă întreabă (nu tocmai politicos) de ce îi apăr pe ”idioții ăia de republicani” care ”s-au pretat la o insurecție cu morți și răniți” numai pentru ca ”să-i dea apă la moară boului de Trump”? Din misiva sa reiese că Lupul e american, deci membru al unei comunități româno-americane și mă bucur că m-a abordat. Poate că, de fapt, ne și cunoaștem.

Am să-ți propun, Lupule, o altă varianta care poate că sună mai mult a conspirație (după moda momentului) sau scenariu de film de acțiune. Serviciile de informație au sesizat din timp că există posibilitatea ca manifestația (aprobată) și cuvântarea lui Trump din 6 Ianuarie șă ia amploare și să se transforme într-o revoltă populară. Până și președintele (de atunci) care știa că o să pună paie pe foc prin elocuțiunea sa incendiară (că i s-au furat alegerile), a sugerat să fie mobilizată garda națională (abilitată să acționeze intern, spre deosebire de armată). Primărița din Washington DC (democrată) și celebra doamnă a politicii democrate americane (și președinta camerei reprezentanților) Nancy Pelosi, au refuzat. S-a demonstrat, în detaliu, că poliția capitoliului a fost total nepregătită pentru o manifestație de masă. Așa că s-a creat o atmosferă propice pentru a amplifica situația la paroxism, susținută și de un grup violent de protestatari și (după cum susțin unii comentatori) agitatori (infiltrați printre demonstranți de către servicii). Era in interesul democraților ca protestul să devină violent și să se transforme în revoltă televizată. Pentru a demonstra publicului, alegătorilor (care tocmai îl votaseră pe Joe Biden președinte), că Donald Trump este un instigator și că susținătorii lui republicani sunt niște naționaliști fasciști rasiști și așa mai departe. Și ca urmare, îngrozitorul portocaliu trebuie înfierat și acuzat și inculpat și trimis la galere.

După numai câteva ore, propagandinștii partidului democrat și aliații lor din mass-media au găsit și au propagat asurzitor cuvântul cheie. Astfel a apărut noțiunea de ”insurecție”, la cerere. În unison, stânga americană l-a acuzat pe Donald Trump de incitare la ”insurecție”. Nu pentru că ar fi fost insurecție pe 6 Ianuarie ci pentru că noțiunea juridică de incitare și participare la ”insurecție”, dacă ar fi dovedită în tribunal, ar garanta că Trump nu mai poate candida la o funcție politică de stat, adică la preșidenție.

Și trebuie să-ți amintesc, dragă Lupule, că nu au scăpat de fostul președinte nici după procedura de suspendare. Chiar dacă anchetată de o întreagă comisie parlamentară (formată din reprezentanși democrați și doi republicani dușmani declarați al Donald-ului), ”insurecția” la cerere nu a produs dovezi a unor fapte criminale care să-l doboare pe fostul. Ca urmare, domnule Lup, Donald Trump este candidat la preșidenție pentru alegerile din 2024. Și nu cred că alte manvere politice și administrative o să-i oprească campania electorală. După rezultatele din recente sondaje de opinie, se pare că numai guvernatorul Ron De Santis, dacă va candida, ar putea să-l descăuneze pe probabilui nominalizat la alegeri din partea partidului republican. Sau o altă ”insurecție” la cerere.
Autor: Tudor Petruț (California-USA)

Nota redacției:

Tudor Petruț, actor și scenarist de film, regizor de teatru, autorul editorialelor Minutul De Hollywood care apar în presa de limba română din diaspora și pe paginile Romanians In Hollywood, scrie la Occidentul Românesc din anul 2011. Tudor Petruț este nepotul marelui actor Emanoil Petruț. A învățat la liceul de matematică-fizică Mihai Viteazul din București și a absolvit în 1990 Facultatea de Regie la Universitatea de Teatru și Film I. L. Caragiale din București. A regizat spectacole de teatru în capitală, la Constanța, Arad și Ploiești. A jucat în filme românești precum Misterul lui Herodot (1976), Femeia din Ursa Mare (1982), Secretul lui Nemesis (1985), Zâmbet de soare (1987), Păstreză-mă doar pentru tine (1987), Liceenii (1987), Extemporal la dirigenție (1987), precum și în serialul Tv Călătorie de neuitat (1994). A emigrat în Statele Unite în anii ’90. Tudor Petruț este cetățean american și are cu prima soție doi băieți, Alexandru și Ștefan. A divorțat și s-a recăsătorit cu Dana, americană cu origine română. Locuiește în Orange County, California, unde și-a luat o licență pedagogică și predă matematica la un liceu din Santa Ana. În America a scris scenarii de film de lung metraj, încercând să negocieze pentru producerea lor cu diverse case de producție americane. A regizat spectacolele de teatru Confesiunile unui copil catolic de E.B. Appell la Long Beach Playhouse și Doi domni din Verona la Magnolia Playhouse din Hollywood. A fost consultant la Columbia Pictures pentru realizarea filmului Bram Stoker’s Dracula. Ca actor, Tudor a fost protagonistul unei campanii publicitare pentru Discover Card, a apărut în căteva seriale de televiziune și filme, și este membru al breslei actorilor SAG-AFTRA și al Academiei de televiziune ATAS.