„Dependența de lumea virtuală va crește exponențial”
Domnule Profesor Marin Lițoiu, sunteți unul dintre vârfurile științei românești, canadiene, internaționale. Cu toate acestea, momentul recentei dumneavoastre investiri ca membru deplin al Academiei Canadiene de Inginerie v-a emoționat profund, marcând o cotitură majoră în traiectoria dumneavoastră. Ce presupune concret această înaltă funcție, ce elemente noi aduce în programul dumneavoastră, oricum extrem de aglomerat, și cum v-ați adaptat acestei noi și onorante funcții?
Acad. Marin Lițoiu: Mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Mai întâi să mă introduc cititorilor dumneavoastră: Sunt profesor universitar la York University, la Toronto, în Canada. Sunt specializat în ingineria software. Cariera mea universitară a început în România, a continuat în Spania și Italia și s-a desăvârșit în Canada. Răspunzând la întrebarea dumneavoastră: Pentru mulți care am ales să ne stabilim în alte țări există mereu dubii și întrebări: oare o să reușesc profesional în noua țară, o să fiu apreciat în țara de adopție, o să mă simt canadian? Ne e ușor să ai răspunsuri la aceste întrebări și cred că primirea în Academia Canadiană a fost emoționantă și pentru că mi-a oferit unele răspunsuri.
După statutul academiei, „persoana care va fi luată în considerare pentru a deveni membru are realizări remarcabile, care depășesc în profunzime și amploare ceea ce ar fi considerat în mod normal drept o carieră de succes”. A fost emoționant să văd că sunt apreciat în așa măsură, mai ales când nu am avut niciodată scopul de a accede în Academie, ci pur și simplu de a face ceva util pentru profesie, societate și pentru comunitățile în care am lucrat. În al doilea rând, ceremonia de primire a fost impresionantă prin cadrul ei festiv, cu imnul Canadei răsunând în sală și cu emoția colectivă a celor din jur. Atunci am simțit că aparțin Canadei, și că sunt în egală măsură român și canadian.
Unul din rolurile Academiei este acela de a demonstra leadership în aplicarea responsabilă a cunoștințelor de inginerie în beneficiul canadienilor, de a oferi consiliere strategică factorilor de decizie și a contribui la modelarea viitorului tehnologiei, științei și ingineriei. Există multe provocări în lumea de astăzi: atenuarea și inversarea efectelor încălzirii globale și schimbărilor climatice, dezvoltarea de economii nepoluante și energii regenerabile, stabilirea rolului inteligenței artificiale în economie și societate. Care este calea corectă de urmat, care este politica corectă, care sunt efectele secundare ale oricărei decizii? Academia trebuie să ofere răspunsuri, deci este multă muncă grea în fața noastră.
Încă din primii ani de școală v-ați remarcat drept elev cu minte sclipitoare, axată pe logică, având norocul de a fi promovat de sistemul de învățământ românesc de la vremea aceea, căruia îi sunteți recunoscător până astăzi. Din perspectiva actuală, din fața și din spatele catedrei multor universități de prestigiu din lume la care ați predat, care sunt diferențele, atuurile și punctele vulnerabile ale școlii românești în raport cu învățământul din Occident?
Acad. Marin Lițoiu: Nu este ieftină vorba că ai „nevoie de un sat să crești un copil”. Transpunând-o la alt nivel, este nevoie de o țară să crești un om de știință, un specialist. Sunt desigur recunoscător profesorilor care m-au inspirat, îndrumat, încurajat. Mi-am găsit timp să îi contactez și să le mulțumesc, cum am făcut și cu colegii și studenții mei, cu familia. Revenind la întrebarea dumneavoastră și limitându-mă la sistemul universitar tehnic pe care îl cunosc mai bine, universitățile de vârf din Occident au tradiții îndelungate, sunt foarte bine finanțate și funcționează într-un mediu foarte competitiv care le obligă la performanță.
Angajează cei mai buni profesori din lume, au o mare proporție de studenți străini (între care și români), au fonduri de cercetare substanțiale care le permite să facă cercetare la nivel înalt. Universitățile românești funcționează în alt context economic și social, fiind o reflecție a acestui context și este mai dificil să concureze la acest nivel. Dar, chiar și în aceste condiții, universitățile românești produc absolvenți foarte buni care concurează cu cei din Occident pe posturi din industrie, cercetare și învățământ.
Desigur, nu există niciunde un sistem de învățământ perfect. În Occident, ca și în România, învățământul se transformă și se perfecționează continuu. Sunt câteva tendințe clare: învățare activă și experimentală, cu studenții implicați în proiecte practice care ajută la promovarea gândirii critice; învățare personalizată și adaptabilă, care pot satisface nevoile individuale ale studenților; învățare interdisciplinară și globală, care implică studenții în proiecte de cercetare prin colaborare, programe de studiu în străinătate. În general, aceste tendințe reflectă un accent pus pe abordările de predare și învățare centrate pe student și bazate pe rezultate, precum și o recunoaștere a necesității de a pregăti studenții pentru o lume complexă, în schimbare rapidă.
O parte dintre premiile pe care le dețineți pentru performanțele maxime în domeniul cercetării sunt rodul colaborării cu alți specialiști români din străinătate, exponenți ai unei elite de informaticieni, care se pare că împânzesc lumea. Cum sunt priviți informaticienii români în Canada și, în general, în străinătate?
Acad. Marin Lițoiu: Sunt foarte mulți informaticieni români în străinătate cu care am colaborat și colaborez. Sunt specialiști care lucrează la cel mai înalt nivel, fie în industrie, antreprenoriat, cercetare, administrație sau în învățământul superior. Mulți sunt educați, cel puțin parțial, în România, ca să completez întrebarea anterioară. Colaborarea nu e planificată, se întâmplă natural pentru că specialiștii de origine română sunt foarte prezenți în punctele cheie ale societății. Nu am întâlnit în Canada or Statele Unite stereotipuri negative despre români, dimpotrivă, am auzit doar lucruri pozitive. Dar sunt și foarte mulți specialiști de vârf care lucrează în România. Ar fi benefic și ideal dacă s-ar crea mai multe oportunități de colaborare, punți de legătură, schimburi de idei între Diaspora și România.
Anul acesta, se organizează la Timișoara, o conferință numită „Smart Diaspora”, sub patronajul Președinției României și al Academiei Române, menită să faciliteze un schimb de experiență cu posibilități de colaborare între cadre universitare, cercetători și antreprenori din Diaspora și din România. Conferința se adresează tuturor specialiștilor, nu numai informaticienilor. Sunt implicat în această conferință, o să organizez un simpozion despre cum să dezvoltăm sisteme inteligente responsabile. Conferința este un punct de plecare, sper eu, către o colaborare fără granițe.
Dețineți numeroase brevete de invenție, nu vă rezumați doar la studiul teoretic abstract, ci căutați în fiecare idee o aplicație directă în practică, menită să ne ușureze viața de zi cu zi. Dezvoltați cu plăcere internetul lucrurilor, ideea inter conectivității și a software-ului adaptiv, autocontrolat. Publicul neavizat se teme însă de eventualitatea unei dependențe exagerate față de lumea virtuală. Considerați fondată această teamă, sau o priviți ca pe un efect secundar inerent, o formă inofensivă de rezistență la nou?
Acad. Marin Lițoiu: Dependența de lumea virtuală va crește exponențial. În general ea e menită să răspundă nevoilor și aspirațiilor noastre. Efectele pozitive asupra societății pot fi foarte mari, de la accesul rapid la informație și comunicare, la o asistență medicală mai bună, până la economii mai eficiente și mai puțin poluante. Dar, deși sistemele automate, software-ul care se autocontrolează și se auto-îmbunătățește sunt concepute pentru schimbări pozitive, ele pot avea efecte secundare.
Dacă suntem conștienți de aceste efecte, dacă le anticipăm, putem lucra să le minimizăm. De exemplu, software-ul poate elimina unele locuri de muncă și genera perturbări economice. Pentru a atenua acest risc, guvernele și companiile pot investi în programe de educație și formare pentru a ajuta lucrătorii să facă tranziția către noi tipuri de locuri de muncă, poate mai interesante și mai bine plătite. Sistemele virtuale automate pot duce și la o diluare a responsabilității, pot lua decizii greu de înțeles sau explicat, ceea ce face dificilă tragerea la răspundere pentru acțiunile respective.
Pentru a atenua acest risc, sistemele ar trebui concepute astfel încât să fie transparente, interpretabile și capabile să explice deciziile. Un alt efect secundar important în rețelele sociale este dependența excesivă de algoritmi automați care filtrează și cenzurează informația, accentuând polarizarea societății. Spiritul critic al fiecăruia, educația, dar și o mai mare transparență și responsabilitate a companiilor care gestionează aceste rețele, ar trebui să diminueze aceste efecte. În concluzie, software-ul din lumea virtuală, ar putea avea efecte net pozitive asupra societății. Efectele secundare ar putea fi diminuate prin articularea lor clară și printr-o abordare pro activă.
Ați făcut la un moment dat o analogie sugestivă, spunând că momentul actual de conectare a utilizatorilor individuali la internetul centralizat din cloud seamănă cu trecerea gospodăriilor de la sistemul de autogenerare energetică din trecut (apă din fântâna proprie, căldură din sobă etc.) la sursa comună, reprezentată de furnizorii specializați pe apă, curent etc. Cât timp credeți că va dura această etapă și cam când preconizați că vom ajunge în stadiul următor al internetului generalizat?
Acad. Marin Lițoiu: Multe dintre aplicațiile pe care noi, oamenii, le folosim zi de zi, de la rețele sociale, la paginile de știri, jocuri sau email rulează deja în cloud, adică în rețele de calculatoare situate departe de utilizator și de care utilizatorul nu este nici conștient și, pe bună dreptate, nici interesat să le înțeleagă. Evoluția aceasta va continua și se va extinde și la obiecte („things” în engleză), de unde și termenul Internet of Things sau prescurtat IoT.
Dacă aveți o cameră video de supraveghere acasă, sau un termostat modern, șansele sunt foarte mari că ele sunt deja conectate la cloud, unde rulează algoritmi care recunosc fețe umane și intruși, care reglează mai eficient temperatura în casă, anticipează când vii sau pleci de acasă. Este greu de prezis cum va arăta Internetul în viitorul apropiat, dar vedem deja câteva tendințe clare. Prima este creșterea numărului de lucruri sau dispozitive IoT conectate la Internet: este de așteptat ca numărul acestora să depășească peste 75 de miliarde în 2025.
A doua tendință este creșterea utilizării Inteligentei Artificiale (IA) și a învățării automate: algoritmii IA și de învățare automată pot ajuta dispozitivele IoT să se adapteze la comportamentul utilizatorilor, să automatizeze luarea deciziilor, să-și îmbunătățească eficiența și în general să ajute oamenii în viața de zi cu zi. În general, viitorul Internetului, cloud-ului și IoT-ului este interesant și ne putem aștepta să vedem multe inovații și o creștere continuă în aceste domenii, precum și integrarea lor cu alte tehnologii emergente.
Spuneați la un moment dat că societatea civilă, politicul, trebuie să se implice să stabilească norme legale și etice în care inteligența artificială să fie folosită corect și constructiv. Cum ar arăta concret aceste măsuri, puteți da câteva exemple?
Acad. Marin Lițoiu: Imaginați-vă că avem un calculator care simulează creierul uman, ce are neuroni, sinapse, poate să memoreze, sintetizeze și să genereze informație. De asemenea, imaginați-vă că acest calculator citește și memorează tot ce există în cea mai mare librărie din lume ( Library of Congress, Washington), peste 200 milioane de volume. Putem dialoga cu acest calculator în limbaj natural și poate răspunde, ca un specialist, la multe întrebări din diverse domenii. Acest calculator, care este un exemplu de inteligență artificială, există astăzi, nu este de domeniul viitorului. Nu obosește, e disponibil în orice moment, poate răspunde la întrebări științifice, scrie un eseu, chiar un poem. Nu este greu să ne imaginăm efectele pozitive ale acestui sistem inteligent, dar nici pe cele negative.
Cu astfel de sisteme proliferând și devenind tot mai capabile pe zi ce trece, pe lângă avantajele lor enorme, e bine să ne întrebăm și care sunt riscurile și cum le putem minimiza? Eu, ca și alți colegi de altfel, în toate proiectele pe care le conduc, am echipe interdisciplinare care includ specialiști în științele sociale și politice, etică și economie, care se uită la toate fațetele unei soluții astfel încât să anticipăm și să adresăm efectele lor secundare. La conferința de care am amintit, „Smart Diaspora”, în simpozionul pe care îl organizez, o să discutăm chiar acest aspect, cum să construim sisteme inteligente responsabile, care să atenueze efectele secundare.
Sunt însă riscuri pe care numai societatea și legislația le pot adresa. Un risc e cel de prejudecare și discriminare între grupuri, comunități, țări. Sistemele IA pot fi antrenate pe date părtinitoare și limitate (oare câte cărți despre România pot fi în Library of Congress?). Acest lucru poate duce la un tratament inechitabil când decizii precum angajarea, justiția, tratamentul medical sunt lăsate la îndemâna sistemelor inteligente. Pentru a atenua acest risc, sistemele IA ar trebui să fie verificate și omologate, așa cum se întâmplă în alte domenii ce pot crea consecințe dezastroase, precum în aviație sau transport.
Alte riscuri se referă la securitate, precum și la faptul că aceste sisteme și tehnologii pot fi deturnate de la scopul lor pozitiv în societate și folosite în scop distructiv, ca arme de distrugere (ca în cazul dronelor folosite în războiul curent). Aceste arme sunt impersonale, autocontrolate de algoritmi fără morală și etică, și pot ajunge în mâna unor persoane ce le pot schimba programarea și le pot întoarce împotriva creatorilor lor. Ca societate, trebuie să ne ferim să aplaudăm aceste tendințe sau să le tolerăm. Mai mult decât atât, trebuie reglementări solide cerute de societatea civilă și legiferate de factorii competenți.
În concluzie, efectele nedorite are inteligenței artificiale trebuie atenuate sau eliminate prin stabilirea de echipe multi-disciplinare de cercetare și dezvoltare, printr-un dialog cu societatea civilă, și nu în ultimul rând printr-o legislație adecvată contextului actual.
Sunteți un pasionat al călătoriilor, practicați sportul și muzica, contrabalansând prin ele oboseala acumulată la muncă. Ați fost prin țări exotice, precum Japonia sau India. Totuși, continentul Europa ce vă inspiră? Aveți și amintiri legate de Spania?
Acad. Marin Lițoiu: Spania are un loc special în inima mea. La începutul carierei am petrecut aproape un an la Universitat Politècnica de Catalunya, în Barcelona, unde mi-am pregătit o parte din lucrarea de doctorat. Spania m-a ajutat în formarea mea ca specialist, mi-a deschis orizontul. În acea perioadă am luat cunoștință cu cercetătorii, cu oamenii, limba și cultura ei, și nu în ultimul rând cu bucătăria spaniolă. O țară minunată. Am continuat să colaborez cu colegii din Barcelona, ne-am vizitat reciproc de multe ori. Mă întorc întotdeauna cu mare bucurie și chiar emoție în Barcelona și Spania, chiar în primăvara aceasta o să merg la o conferință ce va avea loc în Coimbra, Portugalia și plănuim să vizităm din nou Spania. Mulțumesc pentru întrebări, vă doresc numai bine, atât personal, cât și tuturor cititorilor dumneavoastră.
În cadrul campaniei românilor de excelență din afara granițelor – Noi susținem excelența! – lansată de Occidentul Românesc la 15 ianuarie 2015, Acad. Marin Lițoiu este nominalizată pentru Gala Excelenței Românești, Ediția a-IV-a, 2023-2024.
Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg (Benissa-Spania)
Foto: Arhiva personală Academician Marin Lițoiu
Interviu realizat în exclusivitate pentru campania românilor de excelență din străinătate, marca Occidentul Românesc. A fost publicat în ediția tipărită OR a lunii martie 2023.
Nota Redacției:
Gabriela Căluțiu Sonnenberg este economist, scriitor și jurnalist, promotor de cultură, traducător. A absolvit Academia de Studii Economice din București cu titlul de doctor în anul 2000. Distinsă cu numeroase premii pentru activitatea literară și pentru promovarea culturii române în străinătate, scrie în limbile română, germană și spaniolă pentru diverse publicații din Europa, Australia, America și Asia. Este afiliată Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Asociației Jurnaliștilor de Turism din România. Cea mai recentă carte apărută: „Vine Seninul”, vol. II, proză scurtă (Ed. Itaca, Dublin 2022). Scrie la „Occidentul Românesc” din anul 2011.