INFOLEXICOGRAFIA SECOLULUI XXI: O bază de date lexicală, enciclopedică, construită cu ChatGPT, dexonline, DLR și alte surse

Într-o epocă în care lexicografia trece într-o fază de modernizare accelerată, integrarea inteligenței artificiale reprezintă o resursă transformatoare. ChatGPT, ca model lingvistic sofisticat, oferă o platformă capabilă să proceseze, să genereze și să interpreteze volume mari de date lexicale în mod automatizat, ceea ce este extrem greu de realizat exclusiv prin metode filologice convenționale. În contextul construirii unei baze de date lexicale, enciclopedice, monumentale, ChatGPT poate acționa ca un „coordonator și coautor digital”: sugerează potențiale etimoane, detectează variații dialectale, alcătuiește intrări din surse istorice, și propune clasificări semantice și tipologice.

Prin utilizarea ChatGPT, se pot optimiza etapele critice de cercetare lexicografică: mai întâi, generarea automată de termeni potențiali și forme istoric‑dialectale; apoi, validarea acestora prin consultarea surselor digitalizate (de ex. dicționare, ediții vechi, corpusuri). În plus, ChatGPT poate facilita interoperabilitatea între proiecte existente (cum ar fi dexonline) și viitoare baze de date, prin generarea de metadate, sugestii de link‐uri semantice sau analiză de similaritate între sensuri.

În final, rolul ChatGPT nu este acela de a înlocui lexicograful, ci de a spori capacitatea cercetătorilor: oferă scalabilitate, consistență, și un punct de plecare sistematic pentru explorări lexicografice extinse. Astfel, bazele de date lexicale construite cu sprijinul ChatGPT pot deveni veritabile „monumente digitale” ale patrimoniului lingvistic — resurse persistente, interoperabile și pregătite pentru cercetare avansată.

Chat GPT

 LEMĂ

păianjen

1. INFORMAȚII GENERALE

Pronunție

Transcriere fonetică (AFI)

pəˈjan.d͡ʒen

Împărțirea în silabe

pă-ian-jen

Variante ortografice

—

Variante istorice și geografice

Etimon: „paia- / păia- / paie-”

paiajân s.m. /paˈjaʒən/ (ALR I 1 198/860); paiajen s.m. /paˈjaʒen/ (ALR I 1 198/860); păiagen s.m. /pəˈjaʒen/ (ALR I 1 198/744); păiajen s.m. /pəˈjaʒen/ (ALR I 1 198/744); păiajene s.m. /pəˈjaʒene/ (ALR I 1 198/744); păiajin s.m. /pəˈjaʒin/ (ALR I 1 198/874); păiajine s.m. /pəˈjaʒine/ (ALR I 1 198/874); păiajun s.m. /pəˈjaʒun/ (Șez. XIII, 105); paiegine /paˈjegine/ (ALR I 1 198/710); paiejân s.m. /paˈjeʒən/ (ALR I 1 198/100, 103, 343, 345); paiejen s.m. /paˈjeʒen/ (ALR I 1 198/109, ALR SN li 137/848); paiejine s.m. /paˈjeʒine/; păiejin s.m. /pəˈjeʒin/ (ALR I 1 198/808); păiejine s.m. /pəˈjeʒine/ (ALR I 1 198/810, 815); paiengin s.m. /paˈjenɡin/ (LB, PAMFILE, Agric. Rom.); paiengine s.m. /paˈjenɡine/ (doar în MDA); paienjen s.m. /paˈjenʒen/ (ALR I 1 198/109, ALR SN I li 137/848); paienjin s.m. /paˈjenʒin/ ((ALR I 1 198/98); paienjine s.m. /paˈjenʒine/ (ALR I 1 198/820); păienjin s.m. /pəˈjenʒin/ (A II 6); păingăn /pəˈingən/ (PAMFILE, C? 28); păingen s.m. /pəˈingen/; păinjen s.m. /pəˈinʒen/; păinjin s.m. /pəˈinʒin/ (ALR I 198/51, 140, 150, 249, 347); păinjâne s.m. /pəˈinʒəne/ (ALR I 1 198/148); 

Etimon: „paiang-”

paiangăn s.m. /paˈjaŋɡən/ (PAMFILE, Sărb. Toamnă); paiangen s.m. /paˈjaŋɡen/ (com. MARIAN); paiangin s.m. /paˈjaŋɡin/ (LB; ALEXI, D. Germ.-Rom.); paiangină s.f. /paˈjaŋɡinə/ (BORZA, D. Etnobot..); 

Etimon: „paian- / păian-”

paianjen s.m. /paˈjanʒen/ (pl. și paienjini, ALR I 1 198/839); paianjin s.m. /paˈjanʒin/ (ALR I 1 198/846); paiănjine s.m. /paˈjənʒine/ (ALR I 1 198/846); păiangin s.m. /pəˈjanɡin/ (ALR I 1 198/744); păianjene s.m. /pəˈjanʒene/; păianjin s.m. /pəˈjanʒin/ (ALR I 1 198/798, 856); păianjine s.m. /pəˈjanʒine/ (ALR II/705); 

Etimon: „paij- / paing- / pain- / pang- / panj-”

paijăn s.m. /paˈiʒən/ (BUDAI-DELEANU, Lex. Nemț.-Rom.; ALR I 1 198/677); paingăn s.m. /paˈiŋɡən/ (BUDAI-DELEANU, Lex. Nemț.-Rom.; ALR I 1 198/677); paingân s.m. /paˈiŋɡən/ (CANTEMIR, Ist. ier.); paingen s.m. paˈiŋɡen/ (BUDAI-DELEANU, Lex. Nemț.-Rom.: ALR I 1 198/677); paingin s.m. /paˈiŋɡin/ (LB; PAMFILE, Agric. Rom. 258, ALR I 1 198/387); paingine s.m. /paˈiŋɡine/ (LB; ALR I 1 198/200); painjen s.m. /paˈinʒen/ (CANTEMIR, Ist. ier.); painjigă s.f. /paˈinʒiɡə/ (CANTEMIR, Ist. ier.); painjin s.m. /paˈinʒin/ (DOSOFÎEI, Viaţa Svinţi.); painjină s.f. /paˈinʒinə/ (DOSOFÎEI, Viaţa Svinţi.); painjine s.m. /paˈinʒine/ (DOSOFTEI, Viaţa Svinţi.); pangin s.m. /paˈnɡin/ (VICIU, Gl. Ardeal); panjan s.m. /paˈnjan/ (ARL SN I h 137/833); panjen s.m. /paˈnʒen/ (CHEST. II 258/324; A II 7); panjene s.m. /paˈnʒene/ (TDRG); panjin s.m. /paˈnʒin/ (ALR I 1 198/24, 35, 191, ALR SN I h 137/29, a ii 3, 8, MAT. DIALECT, I, 184); panjine s.m. /paˈnʒine/ (ALR I 1 198/840); panzân s.m. /paˈnzən/ (ALR I 1 198/840); 

Etimon: „paun- / paunj-”

paunj s.m. /paˈuŋʒ/ (ALR I 1 198/122; pl. și păunji, GREGORIAN, Gr. Clopotiva); paunjin s.m. /paˈuŋʒin/ (PĂCALĂ, Monogr. Răş.; ALR I 1 198/229); paunjine s.m. /paˈuŋʒine/ (ALR I 1 198/129); paunșin s.m. /paˈuŋʃin/ (TDRG); păunjăn s.m. /pəˈuŋʒən/ (ALR SN I h 137/27); păunjen s.m. /pəˈuŋʒen/ (GL. OLT.); 

Etimon: „poia- / poie- / poen-”

poiajen s.m. /poˈjaʒen/ (ALR I 1 198/782, 803); poiajin s.m. /poˈjaʒin/ CIAUŞANU, Gl. Vâlcea; pl. poiejini, ALR I 1 198/932 și poiejeni, ALR I 1 198/898); poianjin s.m. /poˈjanʒin/ (ALR I 1 198/178); poiejin s.m. /poˈjeʒin/ (ALR I 1 198/887); poiejine s.m. /poˈjeʒine/ (ALR I 1 198/878); poienje s.m. /poˈenʒe/ (ALR I 1 198/159) ;           

Etimon: „spaie-”

spaiejine s.m. /spajˈeʒine/ (ALR I 1 198/960). 

DOMENIUL EXPERIENȚEI

Animale ‒ Animale nevertebrate ‒ Arahnide 

ACTUALITATEA FOLOSIRII

în uz 

NIVELUL FOLOSIRII

standard 

TRANZIȚII SEMANTICE

figurat: păianjen de idei

figurat, ironic, peiorativ: „s-a băgat ca un păianjen”; argotic, metaforic (d. femei): a face pânză de păianjen

figurat, specializat (contraspionaj): (rețea de) păienjeni 

ETIMOLOGIE

Din vsl. *паѭжина (pajončina). Cf. bg. паяжина (pajašina). 

PRIMELE ATESTĂRI

1491-1504 (apud Iosif Camară) Psalt. Hur.: (variantă la 33^v/4, MDA)

Sursă: MDA

1688 Biblia (1688): Nelăcuită îi va fi lui casa și păianjăn[u]lui i se va nemeri cortul.

Sursă: DLR

1551-1558 (apud Al. Mareș) Psalt. Vor.: paiengine

Sursă: ChatGPT

1563-1583 (apud Al. Mareș) Cod. Vor. painjâni, paiengine

Sursă: ChatGPT

1573-1578 (apud Al. Mareș) Psalt. Sch.: paiengâni

Sursă: ChatGPT

1. INFORMAȚIE GRAMATICALĂ

CLASĂ MORFOLOGICĂ

s.m. 

FORME FLEXIONATE

1. art.

N.-Ac.: păianjenul

G.-D.: păianjenului

1. art.

N.-Ac.: păienjeni

G.-D.: păianjenilor 

REGIM PREPOZIȚIONAL

—

III. INFORMAȚIE DE VOCABULAR

Derivare

păienjenaș s.m. (dim., pop.), păienjenel s.m. (dim., pop.), păienjeni v. (intranz., pop.), împăienjeni v. (intranz./tranz.), păienjenit adj. (rezultativ, pop.), împăienjenit adj. (rezultativ), păienjenire s.f. (acțiune, tehnic/biologic), împăienjenire s.f. (acțiune), păienjeniș s.n. (colectiv, pop.), păienjenoaică s.f. (pop.), păinjenoaică s.f. (reg./pop.), păienjenoi s.m. (augm., rar, pop.), păienjeniță s.f. (dim., rar, pop.), împăienjenare s.f. (rar), păienjenime s.f. (colectiv, rar), păienjenesc adj. (rar, livresc), păianjeniu s.n., păienjenuș s.m. (rar, pop.)

Compunere

păianjen-crab, păianjen-lup, păianjen-tigru (Argiope bruennichi sau specii Dolomedes), păianjen-viespe (Argiope bruennichi)

1. INFORMAȚIE SEMANTICĂ

Definiții / Atestări

1. S.m. (La pl.) Grup de animale arahnide din ordinul arahidelor, caracterizate prin cefalotoracele cu patru perechi de picioare și două glande veninoase și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici prinse, de obicei, într-o pânză fină, țesută dintr-o substanță vâscoasă pe care o secretă; (la sg.) animal care face parte din acest grup.

Sursă: DLR

1673 DOSOFTEI, Viaţa Svinţi.: Țesătură de painjină.

Sursă: DLR

1688 Biblia (1688):: Nelăcuită îi va fi lui casa și păianjăn[u]lui i se va nemeri cortul.

Sursă: DLR

1776 Mineiul Oct.: Legarea cea nedezlegată ca țesătura păianjenului o au rupt.

Sursă: DLR

1780-1801 KLEIN, D.: Mă fac ogar, găină,… paijăn (a. 1799).

1800-1820; publ. 1875 și 1877 BUDAI-DELEANU, Țiganiada: Anahars bine au zis odinioară Că cest feliu de legi au sămănare Cu cea pre sumțirică păioară A păinginului.

Sursă: DLR

1814 Calend. Buda I: Păianginii din lucrurile sale se trag și pre ațișoara lor umblă.

Sursă: DLR

1834 MARCOVICI, C. Ret.: Firele ce alcătuiesc lăcașul păianjănului.

Sursă: DLR

1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe: Au văzut un paingăn întinzindu-și mrejile.

Sursă: DLR

1837 J. CIHAC, Ist. Nat.: La adevărații painjini spânzură partea trupului de denapoi.

Sursă: DLR

1853Telegraful român (27.6.1853): Ca și pănza păianjenului s-a zdrumicat remășițele lui când le-au scos la aer.

Sursă: Arcanum

Etc. 

2. S.m. (Compar.) Delicat, subțire, fin, fragil.

Sursă: ChatGPT

1961 Revista scriitorilor români, I Căpitanul scoțian îl privește, ținând în mână paharul de vin roșu. Un tremur îi agită degetele, pe obraji urcă o rețea fină ca un păianjen.

Sursă: Google Books.

1996 Anton Rațiu, Cumplita odisee a grupului Lucrețiu Pătrășcanu: adevăruri dureroase, II Iar bietul meu suflet, abia, abia se mai ținea legat de viață printr-un firicel subțire, subțire, ca de păianjen.

Sursă: Google Books.

1998 Gabriela Melinescu, 33 de revelații A apărut sus, venind de pe o scară interioară un bărbat cu mâini lungi ca de păianjen.

Sursă: Google Books. 

3. S.m. (Compar.) Nemilos.

Sursă: MDA²

1990 Tudor Mușatescu, Doresc ca micili mele rândulețe… Ale vieții valuri …ca un păianjen ce n-așteaptă decât momentul de a te calomnia și a arunca asupra ta toată răutatea ei de femeie fără nimic sfânt sau sacrosanct.

Sursă: Google Books.

4. S.m. (Compar.) Inexorabil.

Sursă: MDA²

2004 Dicționarul general al literaturii române, E-K Menționată în majoritatea romanelor, societate domină nedeclarat întreaga viață publică, ținând înfășurate în rețelele ei, ca un  păiajen negru,  organizații, autorități, instituții, controlând totul, chiar şi gândurile nerostite, curmând prompt, prin exterminare fizică, orice tentativă de insubordonare.

Sursă: Google Books. 

5. S.m. (Compar.) Fig. (d. plasa de păianjen) Capcană.

Sursă: ChatGPT

1980 Gabriel Gafița, Iarna e o altă țară Îl împresoară ochiurile fine ale unei plase ca de păianjen, formată din instincte mărunte și dușmănii neduse până la capăt.

Sursă: Google Books. 

6. S.m. (Compar.) Persoană care natura sau caracteristicile unui păianjen.

Sursă: MDA², reformulat.

1935 Gala Galaction, La răspântie de veacuri Dar Bujoreanu aluneca într-adevăr ca un păianjen departe-departe în Ecloga întâia al lui Virgiliu, tradusă de Coșbuc, schimbând cuvântul libertate cu dreptate.

Sursă: Google Books.

2000 Adrian Oțoiu, Proza generației ’80: Trafic de frontieră Odaia e inundată de o lumină sulfuroasă, fără sursă aparentă, în care George pare „o statuie de ceară”, cu ochii ficși, mut și aplecat deasupra mesei „ca un păiajen încordat gata să-și înșface prada” (55), dar și resemnat ca un „condamnat lipsit de speranță” (56).

Sursă: Google Books. 

7. S.m. P. ext. (Mai ales la pl.) Păienjeniș (1).

Sursă: DLR

1700-1710 N. COSTIN, Let. Ţ. Mold.: În curțile lor vei vedea cămările pline de painjină.

Sursă: DLR

1881 CREANGĂ, Amint.:Teancuri de traftoloage… pline de painjeni.

Sursă: DLR

Etc. 

8. S.m. (Regional; mai ales la pl.) Fiecare dintre prăjinile, lemnele sau crengile legate câte două cruciș, care se așază de o parte și de alta a unui acoperiș de paie¹ (1), a unei clăi de fin etc., pentru a le face să reziste împotriva vântului, furtunii etc.; (regional) martac (l e). V. pânză, păhuie¹, păușă, păuză. Cf. PAMFILE, Agric. Rom., 163.

Sursă: DLR

1915 PĂCALĂ, Monogr. Răş.: Pentru apărarea de viscole mai servesc paianjinii, 2-3 pârechi de mestecănei cu crăngile retezate și înnodați, acolo unde se așază pe vârful clăii.

Sursă: DLR 

9. S. m. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. Cf. L ROM., 1961, nr. 1, 29.

Sursă: DLR

1951 Sportul popular, 25.06.1951 Un shot fulgerător la păianjen și egalarea s’a produs.

Sursă: Arcanum 

10. S.m. (Anat.; regional; în forma paiangen) Diafragmă. Cf. BIANU, D. Săn.

Sursă: DLR

11. S.m. (Bot.) Chica-voinicului (Nigella damascena). Cf. PANŢU, Vocab. Plante., SIMIONESCU, Flora, ENC. AGR., D. Etnobot.

Sursă: DLR 

12. S.f. (Bot.; regional; în forma paiangină) Vițelar (Anthoxanthum odoratum). Cf. D. Etnobot.

Sursă: DLR

13. 13. S.m. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă.

Sursă: DEX

Omonimie

—

Paronimie

—

Sinonimie

paing, s.m.

Antonimie

— 

Hiperonimie

arahnidă 

Hiponimie

1. Păianjeni cu pânză orbiculară (Araneidae)

• păianjenul cu cruce / păinjenul cu diademă (Araneus diadematus)
• păianjenul-viespe (Argiope bruennichi)
• păianjenul cu pânză aurie (Nephila spp.)

2. Păianjeni săritori (Salticidae)

• păianjen regal (Phidippus regius)
• păianjen săritor zebră (Salticus scenicus)

3. Păianjeni-lup (Lycosidae)

• tarantula europeană (Lycosa tarantula)
• tarantula românească (Lycosa singoriensis)^[
• păianjen-lup comun (Pardosa spp.)

4. Tarantule (Theraphosidae)

• tarantulă roz (Grammostola rosea)
• tarantulă mexicană cu genunchi roșii (Brachypelma smithi)

5. Păianjeni crabi (Thomisidae)

• păianjen-crab galben/alb (Misumena vatia)

6. Păianjeni sac (Clubionidae / Cheiracanthiidae)

• păianjen sac galben (Cheiracanthium punctorium)

7. Văduve (Theridiidae)

• văduva neagră (Latrodectus mactans)
• văduva neagră mediteraneeană (Latrodectus tredecimguttatus)

8. Păianjeni de pivniță (Pholcidae)

• păianjen de pivniță (Pholcus phalangioides)

9. Păianjeni cu pânză în formă de pâlnie (Agelenidae)

• păianjenul de casă (Tegenaria domestica)
• păianjenul mare de casă (Eratigena atrica)

10. Păianjeni vânători (Sparassidae)

• păianjen vânător uriaș (Heteropoda venatoria)

Alte specii:

• păianjenul făinii / cleștarul făinii (Acarus siro)
• păianjenul de apă (Argyroneta aquatica)
• păianjenul roșu (Tetranychus urticae) 

Meronimie (parte–întreg)

• prosoma (cefalotorace) – partea anterioară a corpului, la care sunt atașate picioarele, chelicerele și pedipalpii.
• opistosomă (abdomen) – partea posterioară a corpului, unde se află organele interne, filierele și glandele de mătase.
• chelicere – primele apendice, folosite pentru apucarea prăzii; conțin colții.
• colț cheliceral – vârful ascuțit al chelicerei, prin care păianjenul inoculează veninul.
• pedipalpi – apendice situate lângă chelicere; pentru simț, manipulare și, la mascul, pentru reproducere.
• bulb palpal – structura masculului pe pedipalp, folosită pentru transferul spermei.
• picioare – membrele locomotorii ale păianjenului (opt).
• coxa, trohanter, femur, patelă, tibie, metatars, tars – segmentele membrelor picioarelor (de la bază spre vârf).
• scopule – pernuțe cu peri aderenți aflate pe tars/metatars, care ajută la urcat pe suprafețe netede.
• ochi simpli – păianjenii au 2–8 ochi simpli (nu compuși), cu câmp vizual specializat.
• organe filiere – apendicele de la capătul abdomenului care extrudă mătase.
• glande sericigene – glandele interne care produc diferitele tipuri de mătase.
• cribellum – placă mătăsoasă specializată la unele specii, care produce fire foarte fine, neaderente.
• calamistrum – rând de peri pe metatarsul picioarelor posterioare, folosit pentru pieptănarea mătăsii cribellate.
• mătase – firele produse de filiere; folosite la pânză, coconi, ancorare, deplasare.
• plămâni (plămâni filtrați / plăci pulmonare) – organe respiratorii lamelare situate ventral pe opistosomă.
• stigme (spiracule) – orificiile exterioare ale sistemului respirator.
• intestin median – partea digestivă principală, cu ramificații în abdomen și prosomă.
• sac de venin – structura internă a chelicerei care produce veninul.
• epigin (epigynum) – structura genitală externă a femelei, folosită în împerechere.
• exuvia – învelișul exterior (cuticula) pe care păianjenul îl lasă în urmă după năpârlire.
• păr urticant – peri iritanți (urticanți) la unele specii, mai ales tarantule, folosiți pentru apărare. 

Holonimie (întreg–parte)

— 

Combinatorii (sintagme)

fire de păianjen, mușcătura de păianjen, pânză de păinjen / plasă de păinajen 

Frazeologie

a face pânze de păianjen expr. glum.(d. femei) a trece printr-o perioadă îndelungată de abstinență sexuală.

Sursă: Argou

unde se fut păianjenii expr. (fotbal) la vinclu.

Sursă: Argou

Paremiologie

1877 I. C. Hințescu, Proverbele românilor Punga i-a făcut păianjen la gură.

1. INFORMAȚIE CULTURALĂ
2. Rol ecologic

Păianjenii (Araneae) constituie un ordin vast de artropode răspândit pe aproape toate continentele. Ei îndeplinesc funcții ecologice esențiale:

• Reglarea populațiilor de insecte: sunt prădători generalizați care consumă anual cantități semnificative de insecte, contribuind la limitarea dăunătorilor agricoli și a vectorilor de boală.
• Indicatori ai calității mediului: diversitatea și abundența păianjenilor pot reflecta nivelul de poluare sau gradul de perturbare a habitatelor. Ecosistemele stabile, cu vegetație variată, susțin comunități bogate de păianjeni.
• Rol în lanțurile trofice: deși sunt prădători eficienți, reprezintă la rândul lor hrană pentru păsări, reptile, amfibieni și mici mamifere, integrându-se în rețelele trofice.
• Ingineri naturali: pânzele — structuri elaborate din mătase cu proprietăți biomecanice deosebite — influențează microhabitatele, oferind suport pentru alte organisme și contribuind la dinamica insectelor zburătoare.

2. Păianjenul în povești, mituri și superstiții

Prezent în toate culturile, păianjenul apare atât ca figură benefică, cât și ca simbol al pericolului, reflectând ambivalența cu care acest animal este perceput.

Folclor și superstiții

• În multe tradiții europene, păianjenul este considerat aducător de noroc, prezența lui în casă fiind asociată cu prosperitatea sau cu venirea unor musafiri.
• A-l ucide este, în numeroase regiuni, un tabu popular, fiind considerat semn de ghinion.
• Pânza de păianjen a fost folosită în medicina tradițională pentru oprirea sângerărilor, atribuindu-i-se proprietăți protectoare.

Mitologii și literaturi

• Arachne (Grecia antică): o țesătoare talentată transformată în păianjen de zeiță, emblemă a artei, mândriei și pedepsei divine.
• Anansi (Africa de Vest): omul-păianjen, erou cultural și păstrător al poveștilor, considerat aducător al înțelepciunii către oameni.

Tradiția creștină

Simbolismul pozitiv în folclorul creștin

• Protecție divină: Una dintre cele mai răspândite legende din folclorul românesc (și nu numai) povestește că, în timpul prigoanei, un păianjen a țesut rapid o pânză peste o peșteră în care se ascundeau Maica Domnului și Pruncul Iisus (sau, în alte versiuni, Iisus Hristos însuși). Când urmăritorii au ajuns la peșteră și au văzut pânza intactă, au crezut că nimeni nu a trecut pe acolo de mult timp și au plecat, astfel că păianjenul a salvat vieți. Din această legendă provine credința că păianjenul aduce noroc și că nu trebuie ucis.
• Rodnicie și prosperitate: În tradițiile vechi românești, un „păianjen cu cruc” (probabil o anumită specie cu un model distinct pe spate) care își face pânza în curte prevestește un an rodnic și plin de belșug. Distrugerea pânzei sau uciderea păianjenului era considerată aducătoare de ghinion sau vreme rea.
• Legătura cu țesutul: Există și o legendă în care Maica Domnului l-a blestemat pe un păianjen îngâmfat să-și afle hrana doar din tors și țesut, dar, în același timp, se spune că lucrul pânzei este de la Maica Domnului, care l-a dat oamenilor ca să aibă din ce să-și facă pânzeturi (lințoliu).

Simbolismul negativ în tradiția creștină și biblică

În contrast cu folclorul, în scrierile biblice și în tradiția patristică mai veche, simbolismul este adesea negativ sau neutru, legat de fragilitate și de păcat:

• Fragilitatea vieții: Pânza de păianjen este folosită ca metaforă pentru lucrurile efemere, slabe sau neîncrezătoare, care pot fi distruse ușor.
• Intrigi și capcane: Datorită modului în care își construiește plasa pentru a prinde prada, păianjenul poate simboliza uneori capcanele diavolului sau intrigile umane.
• Mândrie pedepsită: În unele povestiri, păianjenul reprezintă aroganța sau mândria pedepsită (cum ar fi în legenda populară menționată anterior, unde un păianjen îngâmfat este blestemat).

În concluzie, păianjenul are o imagine nuanțată în creștinism, variind de la un agent al salvării divine și al norocului în tradițiile populare, la un simbol al vanității și al fragilității în textele mai formale.

Imaginar modern

• Specii precum „văduva neagră” au generat simboluri ale feminității periculoase și ale seducției fatale.
• În literatura gotică și cinematografie, păianjenul devine figură a anxietății, izolării și captivității.

Opere literare, cinematografice

1977 Omul-Păianjen (serie de filme)

2017 Marvel Omul-Păianjen (serie de filme)

1913 Adolf de Hertz Păianjenul (piesă de teatru)

1937 Cella Serghi Pânza de păianjen (roman)

1977 Cella Serghi Pe firul de păianjen al memoriei (memorii)

2023 Adina Popescu Un păianjen care se crede Spiderman (povestire)

3. Simbolistică

Păianjenul și pânza sa au generat un corpus simbolic deosebit de bogat, prezent în artă, psihologie, filosofie și antropologie.

Răbdare și perseverență

Arta țesutului, realizată cu precizie și repetitivitate, a transformat păianjenul într-un simbol universal al răbdării, muncii migăloase și tenacității.

Destin și urzeală cosmică

• Firul de mătase evocă firul vieții; în multe tradiții, țesătoarele mitice (Moirele, Parcele) sunt asociate metaforic cu păianjenul.
• Pânza este percepută ca reprezentare a ordinii cosmice sau a interconectivității universului.

Creație și meșteșug

Păianjenul este considerat un arhetip al creatorului care dă formă lumii, această imagine apărând în mitologii africane, amerindiene și asiatice.

Ambivalență feminină

Comportamentul feminin — uneori canibal post-nupțial la anumite specii — este integrat în simbolistica culturală, generând arhetipuri precum „femeia devoratoare”, dar și figura „mamei țesătoare”.

4. Valoare metaforică

În literatură, arte vizuale și reflecție filosofică, păianjenul și pânza lui sunt surse fertile de imagini metaforice.

Efemeritate

Pânza, ușor distrusă de ploi sau vânt, sugerează trecerea timpului, instabilitatea și caracterul efemer al lumii.

Fragilitate și rezistență

Structura mătăsii — aparent delicată, dar de o rezistență remarcabilă—funcționează ca metaforă pentru echilibrele umane fragile, dar totodată pentru capacitatea de adaptare.

Rețele invizibile

Pânza, cu nodurile și conexiunile ei, este utilizată ca imagine a:

• rețelelor sociale,
• sistemelor de comunicare,
• legăturilor psihologice dintre oameni,
• arhitecturii digitale contemporane.

Control și manipulare

Prin poziția centrală în pânză și sensibilitatea la vibrații, păianjenul devine simbol al strategului, complotistului sau al entității care controlează discret un sistem.

1. MEDIA

Texte:

Pânza păianjenului Un entomolog german a calculat, cu o exactitate într’adevăr teutonică, greutatea unei pânze de păianjen; el ne asigură de exemplu, ca pânza unui păianjen compusă din 6386 metri nu cântărește mai mult de șase centigrame, patru miligrame și șase zecimi de miligram. (Dimineața, 22.03.1935)

Sursă: Arcanum

 Imagini:

Sursă: Wikipedia

Audio–video:

În peștera Movile, s-a descoperit cea mai mare pânză de păianjen din lume: https://www.youtube.com/watch?v=8iy1E8TJ_NU

VII. TRADUCERE

Engleză: spider

Franceză: araignée

Italiană: ragno

Spaniolă: araña

Portugheză: aranha

Etc.

Autor: Prof. Dan Caragea (Lisabona, Portugalia)
Publicat în: Occidentul Românesc

Nota redacției:

Dan Caragea este critic, eseist, publicist și traducător, cu o impresionantă activitate academică și editorială. Lusitanist de prestigiu, specialist în psihologie și lingvistică computațională, Dan Caragea este colaborator voluntar al publicației Occidentul Românesc încă din anul 2011.

Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română, cu specializare secundară în limba și literatura portugheză, este doctor în psihologie. Între 1978 și 1990, a fost profesor de limba română și asistent universitar la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București, unde a predat limba portugheză. A semnat manuale de portugheză și a colaborat constant cu reviste culturale din România.

În perioada 1991–1993, a fost bursier al Institutului Camões din Lisabona, autor al unui manual de portugheză pentru străini și director al societății Cyberlex, coordonând versiunile portugheză și spaniolă ale celebrului program de analiză semantică Tropes. Între 2009 și 2015, a activat ca expert în cadrul UEFISCDI, contribuind la realizarea versiunii românești a programului Tropes și dezvoltând un software inovator pentru detectarea similitudinilor textuale (Semplag). În 2013, publică împreună cu Adrian Curaj, la Editura Academiei, volumul Analiza automată a discursului.

În 2017, coordonează, la Lisabona, un amplu album dedicat relațiilor culturale și diplomatice româno-portugheze, în calitate de coautor. În anii 2018–2019, activează ca expert al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” din București, contribuind la implementarea proiectului Romtext. Este, de asemenea, colaborator al revistei culturale Leviatan.