Drepturile victimei de violență în familie (I)
Legea Organică 1/2004 din 28 decembrie, de măsuri privind protecția integrală contra violenței domestice garantează femeilor care au fost victime ale violenței de gen o serie de drepturi a căror finalitate este de a le ajuta să pună punct relației violente și să recupereze stabilitatea socială, emoțională și economică de care are nevoie o persoană. Pe parcursul acestui articol vom expune câteva drepturi legate de procedura judecătorească și drepturi economice, urmând ca în edițiile viitoare să expunem și alte drepturi ale persoanelor care sunt victime ale violenței domestice.
Articolul 1 din Legea menționată prevede că victimă a violenței de gen este orice femeie care a suferit un act de violență fizică, psihologică, inclusiv agresiunile privind libertatea sexuală, amenințări, privare de libertate, din parte celui care a fost sau este partenerul său de viață sau persoana cu care a fost într-o relație de afectivitate. Așadar, subiectul activ va fi întotdeauna un bărbat care a avut cu victima o relație de afectivitate anterioară sau actuală, cu sau fără conviețuire, iar subiectul pasiv va fi întotdeauna femeia, care a fost soția sau a fost într-o relație de afectivitate, cu sau fără conviețuire, copiii proprii ai soției sau ai conviețuitoarei, minorii sau persoanele tutelate de către soție sau conviețuitoare, în aceste ultime două situații, doar în cazul în care locuiesc cu bărbatul agresor.
Violența de gen constituie o infracțiune care atentează la Declarația Drepturilor Umane Universale, iar atunci când vorbim despre violență de gen avem tendința de a simplifica acest termen și de a ne referi la agresiune fizică, însă agresiunea poate fi de multe tipuri. De exemplu, agresiunea poate fi psihică și însumează toate acele comportamente care produc o suferință femeii prin devalorizarea persoanei, prin umiliri, solicitări de supunere, manipulare prin care e convinsă că este vinovată de orice problemă. Poate include insulte, control al ieșirilor din casă, umilire publică, descalificări ale femeii, control al banilor, distrugerea bunurilor personale, agresiune a animalelor de casă, izolare, etc.
Agresiunea fizică este orice conduită neaccidentală prin folosirea forței și care duce la leziuni fizice pe corpul victimei. Agresiunea sexuală este acea conduită prin care se impune femeii să întrețină relații sexuale împotriva voinței sale. Agresiunea socială presupune îndepărtarea victimei de familia sa și de prieteni, izolând-o. Agresiunea economică presupune privarea victimei de accesul la bani, prin controlarea acesteia, prin justificarea fiecărei cheltuieli realizate, inclusiv în cazurile în care este independentă economic.
Situația victimei pentru recunoașterea drepturilor se dovedește prin Sentința de condamnare, Ordinul de interdicție de apropiere/protecție și în cazuri excepționale, prin raportul Procurorului în cazul în care există indicii că reclamanta este victimă a violenței de gen. Sunt multe motive care pot condiționa depunerea unei plângeri penale sau luarea unei decizii de separare și cele mai comune sunt dependența economică și afectivă de agresor, speranța că se va schimba, frica de reacția agresorului sau a familiei sale, neacceptarea unei relații eșuate, lipsa conștientizării că este o victimă a violenței de acest gen, în special în cazul agresiunii psihologice, sentimentul de vină față de copii, etc. De obicei, aceste situații prelungite în timp aduc victimei stări de anxietate și depresie.
Plângerea poate fi prezentată de către orice femeie la Secția de poliție, Judecătoria de Gardă sau la Guardia Civil și are dreptul la a solicita un avocat din oficiu care să o ajute să prezinte plângerea în mod corect. Recomandăm să se solicite un avocat în momentul prezentării plângerii, pentru a se evalua situația în mod corect și a nu se pierde detalii, care pot fi foarte importante pentru instrumentarea cazului, cum ar fi dacă agresiunile s-au produs în mai multe episoade, dacă este dependentă economic de agresor, dacă există copii minori și care este situația acestora, dacă există martori etc.
Atunci când prezintă plângerea, victima trebuie să fie informată de faptul că poate solicita un ordin de protecție.
Ordinul de protecție este o decizie judecătorească emisă de Judecătorie, prin care se decid măsuri provizorii de natură penală și civilă pentru victima violenței de gen. Cu această decizie se poate dovedi condiția de victimă care apoi dă dreptul la recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea Organică 1/2004.
Măsurile penale pentru agresor prevăzute în acest ordin pot fi eliberarea apartamentului domiciliului familiar, interzicerea reședinței într-o anumită zonă, interzicerea de a se apropia de victimă, familia acesteia sau alte persoane până la o anumită distanță, interzicerea de a comunica cu victima sau cu familia acesteia, precum și cu alte persoane prin scrisori, mesaje, telefon, etc.; omiterea datelor de reședință ale victimei, interzicerea de apropiere de locul de muncă al victimei, școala copiilor, etc.; protecția judiciară a victimelor în sediile judiciare, confiscarea armelor și interzicerea deținerii acestora.
Măsurile civile prevăzute în acest ordin de protecție vor prevedea atribuirea locuinței și a mobilei, atribuirea grijii și întreținerii copiilor minori, suspendarea exercițiului autorității părintești, suspendarea sau stabilirea regimului de vizite, stabilirea pensiei de întreținere, orice alte măsuri pentru asigurarea integrității minorilor sau evitarea prejudiciilor.
Odată depusă plângerea, se reține agresorul și se citează victima la procesul rapid, la Judecătoria Contra Violenței asupra Femeii, unde se vor citi drepturile victimei și i se va lua declarație pentru a se dispune asupra ordinului de protecție. Apoi se va decide asupra cazului de violență, în funcție de probele de la dosar și de necesitatea investigării altor probe.
Femeile victime ale violenței în familie au dreptul de a primi informații și consiliere adaptată situației lor personale, prin telefonul 016 și au dreptul la un avocat din oficiu gratuit pentru toate procedurile judiciare și administrative care au cauza directă sau indirectă în violența suferită. De asemenea, au dreptul de a primi cu prioritate o locuință socială și până atunci au dreptul de a locui într-un Centru de urgență pentru maximum două luni, Centru de preluare pentru o perioadă de doisprezece luni sau apartamente tutelate pentru maximum optsprezece luni. Copiii victimelor de violență în familie au dreptul la școlarizare imediată în centrul de școlarizare din apropierea noii locuințe.
Drepturile economice la care poate avea dreptul victima sunt: Renta de pago único (echivalentul a șase luni de subsidio, iar dacă victima are persoane în întreținere, echivalentul a doisprezece luni de subsidio), Renta activa de inserción (aproximativ 450 euro lunar timp de 11 luni, cu posibilitate de renovare timp de trei (3) ani), Renta mínima de inserción (aproximativ 480 euro lunar), Ayuda a las victimas de delitos violentos, Fondo de garantía del pago de alimentos.
Autor: Avocat Ioana Bratuleanu (Madrid) – Colaborator voluntar la Occidentul Românesc
Avocat ICAM specializat în Drept internațional
Telefon 0034.642.308.360
Web: www.brilawabogados.es
E-mail: secretaria@brilawabogados.es
Articol publicat în ediția lunară OR nr. 150, Anul XIII, pentru octombrie 2023.
Nota redacției:
Ioana Brătuleanu este avocat specializat în Drept Intonațional Privat, colaborator voluntar în cadrul redacției Occidentul Românesc din 2015. Licențiată în Drept la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Ioana a urmat cursurile Masterului de Drept european din cadrul aceleași universități, perioadă în care a beneficiat și de o bursă de studiu la Universitatea din Insulele Baleare, Regatul Spaniei. În anul 2015 a urmat cursurile Masterului de Acces în Avocatură la Universitatea Complutense din Madrid, iar în anul 2017 a devenit membru al Ilustrului Colegiu de Avocați din Madrid. În prezent își desfășoară activitatea de avocat pe teritoriul Spaniei și al României, având biroul în Madrid.