Drama copiilor crescuţi la laptop

În epoca actuală, aproape fiecare copil se naşte şi creşte cu un laptop, o tabletă sau un smartphone în braţe, însă acest stil de viaţă tinde să genereze mult mai multe cazuri de depresie şi nefericire decât ne putem imagina. În opinia psihologului Andra Tănăsescu (vicepreşedinte al Asociaţiei „Generaţia Iubire”, psiholog şi Trainer NLP, specializată în terapie de cuplu şi familie) nu dezvoltarea tehnologiei este vinovată pentru situaţia actuală critică, ci modul în care s-a creat o ruptură totală între „viaţa online” şi „viaţa offline”. Majoritatea părinţilor oferă gadget-uri copiilor lor pentru a-i ţine ocupaţi, cuminţi, sperând că doar astfel pot avea şi ei timp pentru treburile curente. Din păcate, acest model nu a făcut decât să adâncească ruptura de relaţionare şi emoţională dintre părinţi şi copii, cei din urmă găsindu-şi refugiu în lumea virtuală, oferit de aceste dispozitive.

„Observ tot mai mulţi copii care nici măcar nu se mai bucură atunci când se joacă pe aceste dispozitive, pur şi simplu intră în transă şi rămân acolo pentru ore bune. Tehnologia nici măcar nu mai reprezintă un mijloc de divertisment pentru majoritatea copiilor, ci o încercare disperată a lor de a umple un gol. Observ multe situaţii în care părinţii pleacă de acasă şi lasă copilul în faţa unui ecran, fără supraveghere, singur, să se descurce pe cont propriu. Iar acest lucru se întâmplă de la o vârstă tot mai fragedă, încă din perioadele cele mai importante pentru dezvoltarea psiho-emoţională a copilului. Pe de-o parte, este de înţeles nevoia de timp liber a părintelui din societatea actuală, majoritatea fiind ocupaţi cu munca, proiecte care îi solicită deja foarte mult, oboseală ş.a.m.d. Cu toate acestea, prin acest gest de a lăsa copilul în faţa unui ecran (televizor, laptop, tabletă ori telefon), nevoile copilului ajung să nu mai fie împlinite. Chiar dacă la început poate fi interesant şi atractiv pentru copil să îşi petreacă timpul pe telefon, ori în faţa unui ecran, la un moment acesta devine conştient de nevoia de atenţie din partea părintelui şi va căuta să o obţină. Copilul poate începe să se simtă neglijat, respins, abandonat, uitat ori neimportant în ochii părinţilor săi dacă nevoia acestuia de conexiune va fi ignorată”, afirmă psihologul  Andra Tănăsescu.

Specialistul afirmă că, în acest context, micuţii au tendinţa de a adopta două tipuri de comportamente. Primul este că va face tot posibilul să primească atenţia şi afecţiunea din partea părinţilor. În această situaţie, care este pe de-o parte ceva mai bună, copilul începe să se manifeste în diferite feluri, având intenţia de a capta atenţia celor care îl îngrijesc (părinţi, bunici etc). Poate începe să ţipe foarte tare când se joacă, să alerge prin casă ori să spargă lucruri. În această etapă, copilul va folosi tot ce-i stă la îndemână pentru a atrage atenţia şi a primi ceea ce are nevoie. „Este deosebit de important să realizăm că un copil nu are cunoştinţe despre modurile pe care le folosim noi, ca adulţi, pentru a exprima ce simţim. Va alege, aşadar, orice metodă crede el că poate atrage atenţia cel mai bine. Comportamentele unui copil „rău”, „obraznic”, cum sunt descrise de cele mai multe ori, sunt de fapt încercări ale acestuia de a ne transmite că are nevoi neîmplinite. Sunt doar moduri prin care el cere atenţia şi iubirea părinţilor săi. Acum este momentul cel mai important în care să-i oferi atenţie şi răbdare copilului, să faci ce-ţi spune şi să-i oferi timpul şi răbdarea de care are nevoie”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Al doilea tip de comportament este că se va interioriza şi se va închide în el. În momentul în care „strigătele” copilului nu sunt auzite, acesta va înceta să mai comunice. Se va închide, va reprima toate sentimentele şi trăirile şi va înceta să mai caute atenţia părintelui. Problema care apare este că, deşi nu mai caută împlinirea acestor nevoi în cadrul familiei, va căuta moduri prin care să o facă în afara acesteia. Când vine vorba despre a-şi alege o persoană ori un grup cu care să-şi petrecă timpul, dacă nu primeşte un model de comportament sănătos în familie, va intra într-un anturajul care îl va atrage, de unde va învăţa comportamente ori obiceiuri nesănătoase, se va implica în activităţi ilegale etc. „Toate aceste sentimente interioare nemanifestate, pe care le trăieşte copilul, vor avea repercusiuni la maturitate, unde copilul devenit adult va continua să adopte comportamente şi obiceiuri nesănătoase, prin care să-şi satisfacă nevoile neîmplinite în copilărie. Astfel, vedem adulţi implicându-se în relaţii toxice, apelând la droguri, alcool şi alte mijloace care mai degrabă fac rău decât bine. Adicţiile, comportamentele agresive, dependenţa de substanţe, de jocuri ori chiar de persoane, ataşamente intense faţă de anumite obiceiuri, instabilitatea emoţională şi chiar gelozia pot fi doar unele dintre simptomele pe care le manifestă un adult atunci când, în copilărie, nu i-au fost împlinite nevoile primare”, declară psihologul Andra Tănăsescu.

Cum putem evita drama copilului crescut la laptop? Specialistul crede că ruptura bruscă şi totală de tehnologie nu va rezolva problema, ci chiar o va acutiza. Copiii din ziua de azi au nevoie de un calendar de activităţi, de un program în care să descopere noi hobby-uri, noi metode de divertisment, altele decât cele oferite de mediul virtual. Mai mult decât atât, trebuie să înveţe să iubească şi viaţa din mediul offline şi să creeze un echilibru între cele două lumi.

„Copilul nu are capacitatea de a lua singur decizii benefice pentru dezvoltarea lui psiho-emoţională, de aceea ghidajul părinţilor este vital în tot acest proces. Părinţii îi pot diversifica meniul de divertisment, nu trebuie să îl oblige să renunţe la obiceiurile vechi, ci trebuie să-i ofere şi alternative. Îi poate arăta cum se juca el în copilărie, îl poate duce mai des în parc, la iarbă verde, într-o expediţie pe munte, la un picnic. Îl poate înscrie într-un club sportiv, unde să facă mai multă mişcare şi să înveţe să socializeze şi faţă în faţă, astfel încă să îi oferim un echilibru în viaţa lui. Cum pentru copil este important ca părintele să fie prezent în viaţa lui, la fel şi părintele simte nevoia să aibă copilul alături, să simtă încredere şi deschidere din partea acestuia. Mai devreme sau mai târziu, orice părinte îşi doreşte să facă parte din viaţa copilului, aşa cum un copil simte nevoia ca părinţii să fie implicaţi în viaţa şi dezvoltarea sa. Oferiţi atenţie şi grijă copiilor, petreceţi timp de calitate cu ei, faceţi lucruri împreună şi asiguraţi-le în acest fel o dezvoltare sănătoasă şi posibilitatea de a-şi crea un viitor frumos, în care să fie împliniţi şi fericiţi ca adulţi”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.

Articol susţinut de: Plus Communication, și publicat în ediția tipărită OR pentru luna iulie 2017.

Citește și