Domeniul schiabil Șureanu, supranumit „Elveția Estului”

Situat în Munții Șureanu și întins pe o suprafață desfășurată pe teritoriul a două județe, Alba și Hunedoara, domeniul schiabil cu același nume se dezvăluie călătorului într-un cadru natural magnific, la mare altitudine, între patru vârfuri montane: Șureanu (2.059 metri), Pătru (2.130 metri), Aușel (2.009 metri) și Curmătura (1.809 metri). Datorită condițiilor geografice deosebite, aici a putut fi amenajată o infrastructură specifică practicării sporturilor de iarnă. Cel mai mare avantaj îl reprezintă stratul gros de zăpadă, care poate ajunge și la peste un metru și jumătate între lunile decembrie și, uneori, chiar aprilie.

Domeniul cuprinde zece pârtii, două teleschiuri și un telescaun, iar lungimea totală a pârtiilor este de 11.473 de metri. Pârtiile au grade diferite de dificultate și înclinare, pentru a mulțumi toate gusturile și toate tipurile de schiori. Există anumite porțiuni unde se schiază pe zăpadă tasată, dar și zone unde zăpada rămâne nebătucită, ”făinoasă” sau pufoasă și unde iubitorii de snowboard sau freeride se dezlănțuie. Sportivii pot trăi senzații tari și datorită coborârii prin golul alpin ori se pot încumeta să schieze prin pădure sau pe lărgimea platoului montan.

Panorama oferită din orice unghi ai coborî este spectaculoasă și parcă mereu imprevizibilă. Înspre sud vezi Vârful Pătru și Masivul Parâng; la est se înalță Munții Cindrel și Munții Lotrului, iar la vest stau semeți Munții Retezat. Peisajul de basm și deschiderea largă a orizontului înspre alte masive montane a adus acestui domeniu schiabil denumirea de ”Elveția Estului”, acordată chiar de către turiștii străini veniți aici la schi. Domeniul Șureanu este, de altfel, unul dintre preferatele președintelui României, Klaus Iohannis, care a fost surprins de mai multe ori stând răbdător la rând, la teleschi sau telescaun, fiind fotografiat de către turiști.

Domeniul este deschis din anul 2009, fiind unul dintre cele mai recente din România. Însă recenziile primite până acum sunt mai mult decât îmbucurătoare: vizitatorii realizează în continuu filme și fotografii pe care le postează online, pentru a arăta și altora frumusețea locurilor. În plus, acest loc este unul dintre cele mai înalte domenii schiabile din estul Europei. Pârtiile sunt marcate corespunzător și semnalizate cum trebuie, iar măsurile de siguranță nu lipsesc. Potrivit administratorilor domeniului, aici se găsesc ”trei apres-ski-uri cu structuri constructive inedite ca forme arhitecturale, situate pe versanți diferiți, pentru a percepe vizual perspective deosebite asupra întregului ansamblu al domeniului.”

Calea cea mai recomandată pentru a ajunge la acest domeniu schiabil este prin Sebeș, apoi pe barajul Oașa, DN 67C, pe șoseaua care vara face legătura cu Transalpina, apoi pe DJ 704, pe lângă lacul de acumulare, spre Oașa – mănăstirea Oașa – Luncile Prigoanei (unde se află multe pensiuni ce oferă cazare la mai puțin de cinci kilometri distanță de domeniu). Urmează stațiunea Poarta Raiului, cu alte spații de cazare, la puțin peste un kilometru distanță de zona de schi, apoi ajungeți pe Domeniul Șureanu. Față de punctul de pornire din Sebeș distanța este de 82 de kilometri. În condiții de iarnă, cu trafic mai dificil, aceasta se parcurge în maxim două ore, cu tot cu popasuri.

Un lucru bine de știut este că porțiunea de drum dintre Lacul Oașa și domeniul Șureanu este deszăpezită în mod regulat. Totuși, administratorii domeniului le amintesc șoferilor că este indicat să aibă anvelope de iarnă în stare bună și, pentru orice eventualitate, lanțuri pentru cauciucuri. Potrivit datelor de pe site-ul domeniului, variantele de traseu dinstre Cugir sau Obârșia Lotrului nu sunt recomandate deoarece nu se deszăpezesc.

Pe domeniu nu există zone periculoase din punct de vedere al producerii avalanșelor, dar arii aflate în afara domeniului, în special în zona Vârfului Șureanu, prezintă astfel de pericole. Acesta este motivul pentru care sfatul adresat tuturor turiștilor, schiori sau amatori de drumeții, este să rămână în perimetrul domeniului. Cei care totuși doresc o plimbare mai aventuroasă sunt sfătuiți să discute cu reprezentanții Salvamont despre prognoza meteo și starea traseelor. Pasionații de plimbări trebuie să știe să nu plece singuri la drum și în niciun caz să nu se aventureze dacă sunt condiții de vizibilitate redusă, pentru că se pot rătăci foarte ușor.

Pe domeniu există curent electric (instalațiile de acolo funcționează astfel și au și generatoare de rezervă) și, desigur, semnal de telefonie mobilă, ba chiar și internet Wi-Fi (pentru dispozitivele înregistrate într-o anumită rețea națională de telefonie mobilă și internet). Pentru a ”prinde” celelalte rețele, se urcă cu teleschiul Curmătura și se intră în pădurea de brazi aflată pe versanul dinspre orașul hunedorean Petrila, din Valea Jiului.

La baza teleschiului Curmătura se află un restaurant cochet cu gustări variate și băuturi calde (ceai, cafea, ciocolată caldă, dar și nelipsita licoare vișinie a iernii – vinul fiert). Pe domeniu mai există și două baruri. De asemenea, administratorii domeniului susțin că au în vedere dezvoltarea altor patru pârtii cu o lungime totală de 10.750 de metri, prin montarea unui telescaun modern între Petrila și Vârful Curmătura, precum și a unei pârtii de 1.670 de metri prin amenajarea unui alt telescaun între stațiunea Poarta Raiului și Vârful Șureanu.

Așadar, pasionații de schi, snowboarding ori săniuță, precum și iubitorii de drumeții de iarnă și peisaje minunate au la dispoziție, în regiunea Hunedoara – Alba, nu mai puțin de trei domenii schiabile bine puse la punct: stațiunea Straja și domeniul Parâng (despre care v-am povestit în ultimele două ediții ale Occidentului Românesc) și domeniul Șureanu, pe care vi l-am prezentat în această ediție. Iarna în aceste zone durează, de regulă, până în martie sau chiar aprilie, așa că încă aveți șansa de a vă relaxa în oricare dintre aceste locuri sau de a vă pune la încercare cunoștințele și experiența în domeniul sporturilor de sezon.
Autor: Camelia Jula
Foto: Schisureanu.ro

Material publicat în ediția tipărită Occidentul Românesc a lunii februarie 2018.

Citește și