Dl Cristian Moroianu, actualul șef al Departamentului de lexicografie și etimologie al Institutului de Lingvistică din București, ne spune că DEX-ul a fost „construit pe structura a două dicționare anterioare (simplificată, în mod nefericit, din punct de vedere structural, în cazul DLRLC 1955-1958 [recte: 1955-1957], dar ameliorată, atât calitativ [a se citi: cantitativ], cât și calitativ, prin comparație cu DLRM 1958)”. Și, mai apoi, precizează: „Structura unui articol de dicționar are următoarele componente: 1. cuvântul-titlu, 2. categoria/categoriile lexico-gramaticală/-e, 3. succesiunea sensurilor/subsensurilor, de la cele principale la cele derivate, precedate de mărci de uzaj și urmate de sinonime + unitățile frazeologice aferente (locuțiuni și expresii), evidențiate prin semne și/sau indicații de uzaj, 4. eventuale indicații de pronunțare, 5. variante și 6. etimologie”. (Cristian Moroianu, „Dicționarul explicativ al limbii române (DEX3)”, în SCL, nr 2/2021).
DEFINIȚIILE
Fiecărui sens, cu atât mai mult într-un dicționar explicativ, trebuie să îi corespundă o definiție adecvată, actualizată și riguroasă. Principala preocupare ține de evitarea definirii prin sinonime, ceea ce ar duce la celebrele circularități vicioase (A este B, iar B este A). Wordnetul a avut marele merit de a pune mai bine în evidență termenii ierarhici. Astfel, perifraza, hiperonimia, genul sunt elemente de bază în definirea substantivelor, de pildă. La acestea se adaugă stilul descriptiv/explicativ ales, îndeosebi în cazul substantivelor care denumesc ființe și lucruri concrete. Vom compara două definiții din DEX (2009) cu alte două pe care le-am elaborat în scop demonstrativ, consultând și unele opere de referință din limbile romanice. În DEX:
ABÁC, abace, s. n. 1. Instrument de calculat alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate). 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule.
ABACÁ (ARTICOL LIPSĂ)
ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava.
Iată și exemplu propus, pentru a se vedea direcția spre care ne îndreptăm:
abac [a-bak], s. n.
- Instrument de calculat format dintr-o cutie sau un cadru, cu vergele paralele pe care se pot deplasa bile (colorate), folosit mai ales de copii la efectuarea unor calcule aritmetice. SIN numărătoare, socotitoare.
- MAT Reprezentare grafică în plan, folosind linii sau puncte gradate, a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina rapid, fără calcule, valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația considerată. SIN abacă (2), nomogramă.
- ARHIT (nerec.) Placă de piatră așezată în partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. SIN abacă (1).
Notă: (nerec.) înseamnă folosire nerecomandată.
abaca1 [a-ba-ka], s. m.
BOT Bananier din familia Musaceae, care poate atinge 4-7 m metri în înălțime, cu fructe necomestibile și frunze cu pețioluri lungi din care se obțin fibre textile, originar din Filipine și nordul Indoneziei, dar care crește și în alte țări din Asia și Oceania (Musa textilis, Née).
abaca2 [a-ba-ka], s. f.
Fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor de abaca1, folosită la fabricarea sforilor și a unor țesături artizanale și, în special astăzi, a bancnotelor, săculețelor pentru ceai, filtrelor. SIN cânepă de Manila, manila.
abacă [a-ba-kă], s. f.
- ARHIT Placă de piatră așezată în partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. SIN (nerec.) abac (3).
- MAT Reprezentare grafică în plan, folosind linii sau puncte gradate, a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina rapid, fără calcule, valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația considerată. SIN abac (2), nomogramă.
SINONIME ȘI ANTONIME
Sinonimia și antonimia au funcții particulare în dicționar. Sinonimele ajută la înțelegerea definiției, pun în evidență rețelele semantice și oferă celor interesați soluții de substituție în redactarea textelor. Este bine de precizat că un dicționar explicativ nu este un dicționar de sinonime. În dicționarul explicativ, restricțiile sunt mai mari, sinonimul propus trebuie să comute natural cu respectivul termen în contextul impus de definiție, de exemple sau citate. Aceleași reguli și restricții privesc și antonimele, pe care dicționarele noastre nu le-au avut în vedere până acum. Această omitere prejudiciază, în opinia mea, obiectivele didactice ale dicționarului.
Iată un exemplu din DEX (2009):
ACCEPTÁBIL, -Ă, acceptabili, -e, adj. Care poate fi acceptat; satisfăcător.
Este evident că sensurile adjectivului sunt mult mai numeroase, după cum se poate constata în redactarea de mai jos, unde s-au inclus și antonimele:
acceptabil, -ă [ak-čep-ta-bil, ă], adj. 1. Ceea ce poate fi admis; ceva cu care putem fi de acord. SIN admisibil, plauzibil, rezonabil, satisfăcător, convenabil. ANT inacceptabil, neacceptabil, inadmisibil, nesatisfăcător. Explicație acceptabilă. || Argumente acceptabile. || Propunere acceptabilă. || Condiții acceptabile. 2. Care atinge un nivel satisfăcător. SIN bun, mediu, suficient, mulțumitor. ANT slab, nesatisfăcător, insuficient. Lucrare acceptabilă. || Calificativ acceptabil. 3. Ceea ce poate fi suportat sau tolerat. SIN suportabil, tolerabil. ANT insuportabil, intolerabil. Durere acceptabilă. || Temperatură acceptabilă. 4. LING Ceea ce vorbitorii nativi ai unei limbi acceptă ca firesc în anumite contexte. Enunț acceptabil.
EXEMPLIFICĂRI ȘI CITĂRI
Pentru a nu îngreuna dicționarul se pot da ca exemple sintagme uzuale, așa cum am procedat mai sus. În anumite cazuri, putem folosi și citate/atestări din corpus, atunci când acestea pot limpezi înțelegerea. În noua lexicografie nu sunt recomandate citatele în care referentul ocupă poziția de subiect. Nu vom cita, pentru „carte”, „Cartea este minunată”. O corectă atestare ar fi aceasta: „Te poți întreba însă, de ce a studiat Lenin filosofia burgheză și de ce a scris o carte de peste patru sute de pagini despre dânsa?” (Paul Zarifopol, Din registrul ideilor gingașe). Sunt recomandate, așadar, acele citate neambigue și suficiente, care includ și alte cuvinte din universul semantic al termenului („a scrie”, „pagină”).
COOCURENȚE ȘI COMBINAȚII FIXE
În enunțuri, substantivele, adjectivele și verbele pot avea relații privilegiate sau determinări, și care sunt menționate în unele dicționare străine. Aceste sintagme se deduc din corpus și au, firește, o frecvență crescută. De exemplu, „făină”, în DEX (2009), se precizează că poate fi urmat de determinări, dar nu se specifică niciuna:
FĂÍNĂ, (2) făinuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante și folosită în alimentație.
În DEX-ul pe care ni-l imaginăm, tratamentul ar fi următorul:
făină [fă-i-nă], s. f. 1. Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante și folosită în alimentație. „Ei socot ca lucrul cel mai plăcut ca din făină de mei să facă o plăcintă pe care o coc în cenușă fără sare și o mănâncă la sărbătorile cele mari.” (Nicolae Iorga, Istoria românilor prin călători). + de grâu, de porumb, de secară, de orz, de ovăz, de mei, de muștar, de migdale, de orez, de năut, de cocos, de tapioca, integrală; sac de +, pachet de +; (a) cerne +, (a) frământa + […]
În privința combinațiilor fixe, acestea trebuie neapărat incluse, îndeosebi când sensul este diferit: făină animală, făină de pește, făină de oase, făină de greieri.. Astfel de combinații apar la sensul 2 al termenului, în DEX (2009).
LOCUȚIUNI ȘI EXPRESII
Dicționarul înregistrează toate tipurile de locuțiuni (verbale, adverbiale, prepoziționale, conjuncționale etc.). Acestea se regăsesc la forma-tip. Iată un exemplu din DEX:
ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.
Tot așa apar și expresiile:
BÚRTĂ, burți, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. (Ir.) Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. – Et. nec.
Notă: În noua ediție, unele feluri de ciorbă se vor da și sub ciorbă: ciorbă de burtă, ciorbă de perișoare, ciorbă rădăuțeană etc.
NIVELURI DE LIMBĂ ȘI CLASIFICĂRI LEXICALE
În ceea ce privește nivelul sau registrul limbii se va înregistra aspectul social al folosirii în raport cu limba standard. Astfel, un termen poate fi popular (de revizuit acest nivel din perspectiva lexicografiei contemporane), familiar sau colocvial, cult sau livresc. Vor fi puse în evidență aspecte care țin de argou, jargon, precum și termenii vulgari. Pentru această ultimă categorie, o denumire inspirată este aceea de tabuism, cu accent pe „limbajul interzis”. Sub aspectul convențiilor sociale, s-ar putea folosi licențios (ca în media) sau trivial, ca în MDA:
În ceea ce privește vitalitatea cuvintelor, s-ar putea folosi rar și ieșit din uz.
De asemenea, mai sunt semnalate regionalismele, iar din perspectiva țărilor românofone, se va indica (R. Mold.), în cazul folosirii specifice a unui termen sau a unei accepțiuni în Republica Moldova.
La acestea se adaugă domeniile, a căror listă trebuie în prealabil stabilită și actualizată.
ETIMOLOGIA
Secțiunea etimologică este plasată la finalul articolului. Să reluam exemplele noastre, dar cu o nouă viziune asupra redactării. În DEX (2009):
ABÁC, abace, s. n. […] Din fr. abaque, lat. abacus.
ABACÁ, s. m. și f. (ARTICOL LIPSĂ)
ABÁCĂ, abace, s. f. […] Din fr. abaque, lat. abacus.
Iată și propunerea mea:
abac [a-bak], s. n. […] Din fr. abaque, „numărătoare; tabel care permite rezolvarea imediată a unor calcule” < lat. abacus „tablă de calcul” < gr. ἄβαξ, ἄβακος, „masă de calcul acoperită cu nisip”.
abaca1 [a-ba-ka], s. m. […] Din fr. abaca, „bananier din Filipine” < (probabil) sp. abacá, idem < tagal abaka, idem.
abaca2 [a-ba-ka], s. f. […] Din fr. abaca, „fibră textilă din abaca (1)” < (probabil) sp. abacá, idem < tagalprecizeze abaka, idem.
abacă [a-ba-kă], s. f. […] Din fr. abaque, „partea superioară a capitelului unei coloane” < lat. med. abacus, idem. < gr. ἄβαξ, ἄβακος, „placa rectangulară”.
Modelul meu rămâne A. Scriban (1939), excepțional în viziunea etimologică și care pune în evidență originea, dar și parcursul unui cuvânt care a pătruns în română. Astfel, dicționarul permite o mai corectă înțelegere a influențelor externe asupra limbii noastre, a circulației cuvintelor, ilustrând varietatea și bogăția relațiilor românei cu alte idiomuri
Care este locul acestei secțiuni în noul DEX? La început sau la sfârșit? La început, dacă dorim să dăm cititorului o înțelegere a sensului primar din care provin celelalte. La sfârșit, dacă informația este mai generoasă și nu interesează decât un public mai avizat. În plus, ordinea sensurilor în DEX este dată în raport de frecvența lor (descrescătoare), și nu de ordinea istorică a apariției, ca în DLR. Probabil că DEX-ul a făcut, de la început, o alegere înțeleaptă. Ar mai fi fost de dorit desigur să se precizeze și anul primei atestări, dar mă tem că Academia nu poate oferi un răspuns convenabil atâta vreme cât dicționarul său etimologic este departe de a fi încheiat.
Acestea fiind spuse, să sperăm că „dicționarul secolului XXI” va deveni realitate, fie și în deceniul următor, căci la noi institutele de lingvistică nu și-au mai asumat niciun angajament ferm față de contribuabilii care le asigură lenevoasa lor existență.
Autor: Profesor, Dan Caragea (Lisabona-Portugalia)
Articol publicat în Occidentul Românesc, ediția lunară/ Octombrie 2024.
Nota Redacției:
Dan Caragea este critic, eseist, publicist și traducător. Este lusitanist, specialist în psihologie și lingvistică computațională. Din 2011, colaborator voluntar în cadrul redacției Occidentul Românesc. Dan Caragea a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română (specialitate B: Limba și Literatura Portugheză). Este doctor în Psihologie. În perioada 1978-1990, a fost profesor de limba română și asistent la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (unde a predat limba portugheză), autor de manuale de limbă portugheză, traducător, publicând în reviste culturale din România. Între 1991 și 1993, a fost bursier al Institutul Camões din Lisabona, autor al unui manual de portugheză pentru străini, director al societății Cyberlex, responsabil pentru versiunile portugheză și spaniolă ale programului „Tropes” (analiza semantică a textului). Între 2009 și 2015 lucrează ca expert la UEFISCDI, unde realizează versiunea românească a programului „Tropes” și un software de detectare a similitudinilor (Semplag). Publică „Analiza automată a discursului”, în 2013, la Editura Academiei (coautor Adrian Curaj). În 2017 coordonează la Lisabona un mare album despre relațiile culturale și diplomatice româno-portugheze (la care este și coautor). În anii 2018-2019 este expert la Institutul de Lingvistică „Al. Rosetti – Iorgu Iordan” din București, colaborând la implementarea proiectului „Romtext” în România. Publică și în revista culturală Leviatan.