Descoperă poveștile oamenilor deosebiți care, prin munca și pasiunea lor, au reușit să-și pună țara în valoare

1 [640x480]

Oameni de ispravă

Descoperă poveștile oamenilor deosebiți care, prin munca și pasiunea lor, au reușit să-și pună țara în valoare

Ioana Corduneanu arhivează motive tradiționale românești adunate de pe întreg spațiul românesc și le pune la dispoziție tuturor celor care vor să recreeze ii. O face cu pasiune și cu devotament pentru că, (deși acceptă tot ce e nou) iubește valorile vechi și crede în eternitatea lor.

„Ceea ce odinioară se transmitea de la o generație la alta – tradiția, rostul – trebuie să fie și pe Google, acolo unde generația de azi își pune toate întrebările. Blogul „Semne Cusute” își dorește să fie o ușă deschisă pentru toți cei care ar dori să exploreze zestrea moștenită din trecut, să înlesnească accesul la informație, să fie o punte de legătură între vechi și nou.”, spune Ioana Corduneanu.

În 2011, Ioana expunea la Festivalul de Design de la Berlin o colecție de scaune și perne românești, care aduceau în actualitate motivele și tehnicile noastre tradiționale autentice.

„Am expus la Festivalul Internaţional de Design de la Berlin DMY – o „familie” de scaune, cu ADN românesc, dar cu personalitate proprie, un gard de nuiele şi niște perne ale căror cusături le-am făcut cu mâna mea. Deşi nu sunt designer de produs, m-am decis să particip la insistenţa unui prieten, designer olandez. Aveam nişte mesaje de transmis. Mesajul pentru acasă: se poate să fim şi noi acolo, avem ce arăta, avem şi noi ceva unic, ce ne defineşte. Conceptele noastre străvechi pot aduce ceva nou. Mesajul pentru acolo: nu uitaţi de România; nu ne cunoaşteţi încă, dar s-ar putea să aveţi surprize; deşi ne lipsesc încă multe, potenţial avem. Venim! Am realizat nişte scaune care trebuia să fie inconfundabil româneşti; ele şi pernele mi-au servit mai mult ca pretext pentru poveşti. Dacă începeam să explic semnele cusute pe perne şi să vorbesc despre pădurile noastre, gardurile de nuiele şi cele de furnici, despre cum conceptul „eco” s-a născut la sat, vizitatorii nu mai plecau. Semnele cusute îi intrigau în mod deosebit, odată ce înţelegeau că nu sunt simplu decor – ci că au un rost.”, a menționat Ioana Corduneanu.

2 [640x480]

Mai jos un interviu cu arhitectul Ioana Corduneanu, cea care a dat startul acestui trand în întreagă Românie şi printre românii de pe întreg globul, cea care deţine blogul „Semne Cusute” şi coordonează cea mai mare şezătoare online din lume „Semne Cusute în acţiune”.

Reporter: Începuturile?

Ioana Corduneanu: Am trecut de la admirație la studiul albumelor interbelice, cu modele de ii, în toamna lui 2010. Mă pregăteam să „rup gura târgului”, în Berlin, în 2011, inclusiv cu textile de casă, brodate de mine, cu mâinile mele. Vroiam să testez reacţia străinilor. Când mi s-au cerut astfel de obiecte şi pentru Muzeul de Design din Tel Aviv, atunci mi s-a confirmat bănuiala că va urma un trend global, inspirat din tradiţional. Sursa inepuizabilă de inspiraţie, de altfel. Conştientă că România nu poate rata acest tren şi trend, ştiind că nimeni nu va mişca un deget pentru a informa serios şi sistematic, am decis că asta va fi misiunea mea în stil „fata moşului”: să curăţ fântâna, să lipesc cuptiorul, să dau de mâncare la lighioane etc. Şi ştiam că la final, trebuie să aleg lada de zestre cea mai mică şi mai ponosită. Aparent, eu nu am „profitat” de trendul creat. Nu m-am bătut cu pumnul în piept, nu am apărut pe sticlă ci mi-am văzut de treabă ştiind că drumul este mult mai lung. Mulţi au coborât însă la prima staţie.

În iunie 2012 am început prin a desena motive tradiţionale şi modele de ii, explicând că nu sunt simple ornamente, ci coduri vizuale străvechi. Semnele sunt un limbaj universal, inspirat din univers ce exprimă idei valabile şi atunci şi acum. La noi s-a scris cu aţă neagră pe pânză albă cu mult înainte de a se scrie cu cerneală pe hârtie. „Câmpul alb, oile negre / cin’ le vede nu le crede / cin’ le paşte, le cunoaşte”

După ce am trezit interesul în privinţa modelelor, am început să adaug informaţii despre croi şi tehnici de cusut. Iar când Emily Er mi-a trimis poze cu prima ie cusută de ea pe baza blogului, am ştiut că seminţele pe care le-am sădit au început să încolţească şi deci în martie 2014 perfect în acord cu primăvara, am început şezătoarea on-line.

De atunci sunt gazdă pentru aproape 11.000 de femei (dar şi bărbaţi) din toată lumea, care cochetează cu ideea de a-şi coase propria cămaşă. Aşa cum este firesc. Acolo dezbatem, ne sfătuim, ne criticăm, ne lăudăm, ne încurajăm. Ne menţinem ritmul şi ridicăm ştacheta. Important însă că au apărut şi răsar mereu noi şi noi ñezători reale, în toate oraşele mari, în oraşe mici, în sate. Ne-am vizitat între noi, ne-am cunoscut, am devenit „surori de ac”.

Reporter: Sunt iile cusute în această şezătoare / şezători, cele mai… adevărate ii făcute în momentul ăsta, după tiparul corect?

Ioana Corduneanu: Da. Categoric. Prima ie pe care o coşi este un fel de „Ie-şcoală”. Inevitabil, cu rare excepţii, ea va avea mici greşeli fermecătoare, amuzante, de novice. Va fi nostalgIE. Dar zi de zi, în grupul nostru, ştacheta se ridică, nivelul de informaţie creşte şi iile-şcoală arată tot mai bine. Devine din ce în ce mai greu să greşeşti când sute de ochi experimentaţi sunt atenţi la postările şi nedumeririle tale. Visele noastre sunt din ce în ce mai îndrăzneţe. Cu răbdare şi tenacitate, împreună progresăm. Vrem să coasem ii ca cele din marile muzee de textile din lume şi să lăsăm lumea mută de uimire ca, acum, în 2016, lumea să înţeleagă că IA e artă, nu artizanat. După un pic de studiu şi dacă ştii ce vrei, vei şti să alegi tiparul corect şi materialele potrivite pentru modelul ales, în acord cu regiunea de provenienţă şi realităţile acelor timpuri. Istoria neamului nostru, schimburile culturale şi comerciale fireşti cu neamurile vecine, clima, societatea, toate se înlănţuiesc logic. IA este un fel de lecţie de istorie, dacă pui lupa pe ea şi îi descoperi rostul.

Reporter: Ce e în neregulă cu conceptul de Ie preluat de toată lumea în acest moment. Trendul ăsta a făcut şi mult rău…

Ioana Corduneanu: Cu ia nu poate fi nimic în neregulă. Ea este intangibilă, ea merită să fie inclusă în UNESCO, în Patrimoniul Imaterial Universal. Poate mai degrabă este ceva în neregulă cu oamenii, cu societatea. Învăţaţi să „consume”, să ia „de-a gata”, ieftin şi repede, uită de puţin şi bun, răbdare, aşteptare, rost. O ie bună, ca şi un vin bun, cere timp. Eu am idei puţine şi fixe. Nu pot înţelege de ce unii se ascund după vorbele „ie stilizată”, „ie reinterpretată”, când, de fapt, ei ar trebui să recunoască sincer: „Măi, nu ştiu cum să fac o ie, nu sunt în stare, dar încerc să încropesc ceva ca să fac şi eu rost de bani de la cei dispuşi să-i cheltuie aiurea”. O „ie reinterpretată” este o dovadă de neştiinţă şi neputinţă. Şi pentru cel ce o face şi pentru cel ce o cumpără. Zi că faci o bluză încreţită şi nu te mai critic. Cât despre rău? Nu se poate lumina fără umbră. În timp, însă, lucrurile se cern şi este important că lumea învaţă şi deschide ochii. Cine reuşeşte să vadă ia în adevărata să lumină, ni se alătură. Răul şi urâtul vor rămâne în urmă, nu vor intra în istorie. Nu contează decât că se cos ii în anii 2000 şi ele vor fi purtate dincolo de 2100: IA va dăinui încă nişte generaţii!

Reporter: Hai să împărţim cumva iile! Sunt cele de patrimoniu, cele corect cusute, artizanat, stilizări mai mult sau mai puţin bune, multe kitsch-uri care se vând drept ii chiar în zone cu tradiţie etnografică…

Ioana Corduneanu: Iile, ca şi mâncarea, satisfac diferite nevoi sau mofturi de moment. O ie cusută la maşină este ca un hamburger uleios. O porţi ca să fii văzută cu ea, precum mănânci pe fugă ca să-ţi faci stomacul să tacă. O ie de artizanat este ca o masă la restaurant. Mai bună sau mai proastă, cusută după una din reţetele populare; oricât de bogat meniul, el nu e personalizat. O ie cusută acasă este ca o masă de duminică, pregătită după reţetele străbunicii. Ingredientul secret: dragostea. Şi basta. Cel mai adesea iile kitsch stau lângă standurile cu mâncare cu gust de kitsch, pentru că ajung cel mai adesea să fie „consumate” de aceleaşi persoane.

Reporter: Ce probleme ridică cel mai des doamnele / domnii din comunitatea ta? Ce îi doare cel mai tare?

Ioana Corduneanu: Lipsa materialului de baza: pânza. Vrem pânză de cânepă! Vrem borangic! Vrem arnici şi lâniță şi mătase produsă în România, în nuanţele noastre, cele ce se obţineau la boit cu plante! Cele mai bune materiale luate din natură.

Reporter: Care este diferenţa între o mânecă de ie ţesută şi una cusută? Care este mai valoroasă?

Ioana Corduneanu: La o mânecă ţesută modelul se naşte în stative (război de ţesut orizontal), îngemănat cu pânza. La o mânecă de ie cusută, modelul se scrie cu acul pe pânză albă. Pentru mine, cea mai valoroasă este IA care poartă înscrisă povestea completă, ordinea firească a lumii. Pun ideea înaintea realizării; eu poate greşesc, dar asta prefer. Ideea mă face să meditez; tehnica o admir dar o uit după ce n-o mai văd.

Reporter: De când nu au mai apărut semne noi? Ce ar însemna un semn nou în cultura de astăzi? Unde să îl căutăm şi cum să îl integrăm cu rost? Exemplu: frunza Salvaţi Roşia Montană, care este foarte prezent în conştiinţa acestei generaţii, unde poate fi aşezat?

Ioana Corduneanu: Poate că a apărut ieri un semn nou şi noi încă nu îl ştim. Un semn nou poate să apară prin oglindirea unui semn mai simplu, sau ca adaptare a unui semn existent la o anume situaţie. Un simbol nou cred că apare odată cu o idee nouă. „Salvaţi Roşia Montană” este un semn nou dar nu va fi niciodată cusut pe ii. Alt semn nou, este al meu. El a devenit „straja” noastră. Doamnele care au cusut o ie corectă adaugă această mică semnătură în dreptul pieptului. Pentru apartenenţă, pentru protecţie. Semnul acesta va ţine vie legătura dintre noi mult după ce noi nu vom mai fi. Peste 100 de ani strănepoatele noastre se vor mira să vadă sute de ii însemnate cu un romb cu 4 aripi. Dacă vor căuta, vor descoperi povestea noastră şi poate se vor apuca şi ele de cusut.

Editor: Andra Mateescu Gutierréz – Occidentul Românesc/Ediția de Spania

Interviu: Colțul Românesc

Foto: Semne Cusute în acţiune

Documentare:

http://blog.coltulromanesc.ro/category/producatorii-nostri/

http://semne-cusute.blogspot.com.es/