Dan Caragea: Vorbe de duh și de luare-aminte (XIII)

Dan-Caragea

„a opta minune a lumii”

Până nu demult ținea de cultura generală să poți enumera cele șapte minuni ale Antichității. Prin „minuni” trebuie înțeles „realizări excepționale”, pentru acea epoca a umanității. Iată-le: 1) piramida cea mare a regelui Keops din Gizeh; 2) grădinile suspendate ale Semiramidei, din Babilon; 3) templul Artemizei, din Efes; 4) Mausoleul din Halicarnas (cuvântul „mausoleu” vine de la Mausol, satrapul Cariei, fiind, în realitate, un mormânt-templu); 5) statuia lui Zeus, din Olympia, opera marelui Fidias; 6) farul din Alexandria și 7) colosul din Rodos.

Lumea a proslăvit apariția electricității că pe „a opta minune a lumii”, dar, cu vremea, „minunea” s-a banalizat.

În opinia mea, nu există o „a opta minune” în mentalul colectiv și, prin urmare, când vrem să elogiem peste măsură faptele cuiva, folosim această expresie, cu intenție mai degrabă ironică. În Negru pe alb, Costache Negruzzi scrie: „Ce le păsă? întemeiau încă o a opta minune a lumii, un monstruos monument vrednic de acești barbari, un târg pavelat cu anticvități în veacul XIX!”, iar Nicolae Gane pomenește și el în derâdere:

„– Te rog, nu mă lua în râs. Am să mă hotărăsc să nu-i mai calc în casă.

– Asta ar fi a opta minune pe pământ.” (Ura din copilărie)

„a se vinde pe un blid de linte”

Este o expresie biblică care înseamnă „a se vinde pentru o nimica toată”și este rostită cu un oarecare dispreț. În Vechiul Testament, în Facerea, găsim povestea originară:

25:29 Odată însă a fiert Iacov linte, iar Isav a venit ostenit de la câmp. 25:30 Şi a zis Isav către Iacov: „Dă-mi să mănânc din această fiertură roşie, că sunt flămând!” De aceea Isav s-a mai numit şi Edom. 25:31 Iacov însă i-a răspuns lui Isav: „Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi-născut!” 25:32 Şi Isav a răspuns: „Iată eu mor. La ce mi-e bun dreptul de întâi-născut?” 25:33 Zisu-i-a Iacov: „Jură-mi-te acum!” Şi i s-a jurat Isav şi a vândut lui Iacov dreptul său de întâi-născut. 25:34 Atunci Iacov a dat lui Isav pâine şi fiertură de linte şi acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi s-a dus. Şi astfel a nesocotit Isav dreptul său de întâi-născut.

Prin urmare, Isav (sau Esau), fiul lui Avraam, patriarhul, i-a vândut fratelui său Iacov dreptul de prim-născut pentru un blid de linte.

Anton Bacalbașa reia imaginea, dar cu alte conotații: „Neegalitatea socială, cu toate relele ce decurg dintr-însa – asuprirea omului de către om, lupta crâncenă pentru eternul blid de linte, lipsa de cultură, imposibilitatea idealurilor transcendentale, distrugerea sentimentelor morale și artistice – nasc o nemulțumire generală.” (Arta noastră)

„a-și pune/a-și turna cenușă în cap”

Expresia are sensul de „a se autocritica, a se blama” pentru faptele sale. La bază este tot un obicei evocat în Biblie. Când aceștia se căiau adânc, își sfâșiau vestmintele, îmbrăcau un sac și își puneau cenușă în cap, cenușa evocând mortul și doliul, dar și căința.

13:19 Iar Tamara şi-a presărat cenuşă pe capul său şi-a rupt haina cea pestriţă, cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga.” (II Regii).

Iată ce scrie Nicolae Filimon: „– Ei bine, boieri, vă văd cam pe gânduri; eu v-am chemat aci ca să ne veselim, iar nu ca să punem cenușă în cap și să ne plângem păcatele ca prorocul Iona din Scriptură!” (Ciocoii vechi și noi)

„a-și da arama pe față”

Expresia se referă la faptul că o persoană își arată, într-o anumită împrejurare, adevăratul caracter, relele porniri sau apucături.

Pe vremuri, cei ce falsificau banii de aur îi făceau din aramă și apoi îi suflau cu aur. După o vreme, stratul de aur dispărea, iar arama ieșea la suprafață. Așa a apărut și vorba de duh. Scrie Ispirescu despre Prometeu: „Înghiți Joe [Iunona] gălușca, dar numaidecât își dete arama pe față, căci prinse a mai prigoni lumea o toană. Pe lângă altele, nu mai voi să dea oamenilor foc. Pasămite aceștia nu știau p-atunci cum să-și ațâțe focul, nefiind născocit meșteșugul de a scăpăra.” (Poveștile unchiașului sfătos)

 

Dan Caragea

 

Citește și