La Lisabona, în data de 24 martie 2026, într-un spațiu în care diplomația întâlnește firesc spiritul, Instituto Cultural Romeno a devenit locul unei întâlniri rare între text și voce, între memorie și prezent.
Evenimentul organizat de Ambasada României în Republica Portugheză și Institutul Cultural Român a marcat lansarea în Portugalia a volumului Antologia poeziei galiciano-portugheze. Secolele XII–XIV, o ediție bilingvă care depășește cadrul obișnuit al unei apariții editoriale. În realitate, această carte reprezintă un act de recuperare culturală și de reconectare între două lumi latine care își recunosc, dincolo de istorie, aceeași sensibilitate profundă.
În centrul acestui demers se află scriitorul și publicistul Dan Caragea, alături de lectorul universitar dr. Cristina Petrescu. Împreună, cei doi au realizat nu doar o selecție de texte, ci o construcție intelectuală solidă, în care fidelitatea față de original devine o formă de respect pentru poezie. Antologia reunește optzeci și cinci de cântece, aparținând unui număr de patruzeci și trei de trubaduri, oferind o imagine coerentă și reprezentativă asupra unei tradiții poetice și muzicale fundamentale pentru spațiul iberic.
Discursul Ambasadorului României în Republica Portugheză, Daniela Gîtman, a subliniat rolul esențial al traducerii literare în înțelegerea valorilor culturale și în apropierea autentică dintre popoare. Dincolo de dimensiunea instituțională, această afirmație a căpătat consistență prin însăși natura volumului lansat, care dovedește că traducerea nu este un simplu exercițiu lingvistic, ci o formă de cunoaștere și de responsabilitate culturală.
Ceea ce impresionează în mod particular în această antologie este rigoarea aproape invizibilă care susține fiecare pagină. Textul nu este adaptat facil sensibilității contemporane, ci păstrează, cu o disciplină remarcabilă, structura, muzicalitatea și echilibrul originar. Limba română devine, în această ecuație, un spațiu de întâlnire între fidelitate și inteligență interpretativă, evitând atât rigiditatea, cât și simplificarea excesivă.
Publicul prezent a avut ocazia de a intra într-un dialog autentic cu autorii, descoperind nu doar rezultatul final, ci și complexitatea procesului de traducere. Din acest schimb s-a desprins limpede ideea că fiecare vers este rezultatul unei negocieri subtile între sens, formă și ritm, iar traducătorul devine, inevitabil, un creator aflat între două lumi.
Momentul care a închis această întâlnire a adus însă cheia de înțelegere a întregului demers. Recitalul susținut de Cristina Petrescu a restituit poeziei ceea ce timpul îi luase: vocea. În acele clipe, textul a încetat să mai fie doar obiect de studiu și a redevenit experiență vie. Poezia medievală s-a întors la originea sa muzicală, iar publicul a avut privilegiul de a o asculta așa cum fusese gândită, nu doar de a o citi.
Seara de la Lisabona nu a fost spectaculoasă în sensul facil al termenului. A fost, în schimb, profundă și necesară. Într-o epocă dominată de grabă și superficialitate, acest eveniment a demonstrat că există încă spații în care cultura este tratată cu seriozitate, cu respect și cu responsabilitate.
Pentru Occidentul Românesc, prezența lui Dan Caragea într-un astfel de proiect confirmă nu doar valoarea unui autor, ci și vitalitatea unei comunități intelectuale românești care continuă să construiască, discret și temeinic, punți între lumi.
Redacția Occidentul Românesc
Publicația românilor din Occident, cu prioritate în Peninsula Iberică
Independentă, demnă, neînregimentată
Din 2010, cu voce proprie și răspundere editorială