RUBRICA: Psihologia de buzunar (cu dinți)
Despre idei furate, valori reciclate și tăcerea care demască impostura
Lumea e din ce în ce mai grăbită să copieze și tot mai leneșă să creeze. Asistăm la un fenomen din ce în ce mai prezent și, trebuie spus, jenant: imitarea grosolană a proiectelor construite cu trudă și dedicare autentică. Nu de către mari corporații, ci – mai dureros –, de către „actori ai diasporei”, care confundă inițiativa cu copierea și excelența cu decorul festiv.
Se întâmplă peste tot, dar parcă ustură când vine de la conaționali. Și nu de la oricine, ci de la „doamna/ domnul cu asociație” – figură emblematică în diaspora. Nu are viziune, dar are Facebook și aplaudaci. Nu citește, dar simte. Și simte, mai ales, că succesul altora trebuie copiat rapid, înainte să se răcească.
Așa a ajuns proiectul cu „Românii de Excelență din Occident” să aibă frate vitreg, fără certificat de naștere, dar cu hashtag. S-a luat modelul, s-a copiat până și virgula, s-a pus altă poză, s-au adăugat două greșeli gramaticale și… voilà! Excelența, reîncarnată cu greșeli de ortografie și poze pixelate.
În lumea civilizată, se numește furt intelectual. În lumea lor, se numește „inspirare pozitivă”. Ba chiar „colaborare”, dacă îndrăznești să întrebi de ce ți-au clonat munca. Și dacă ridici tonul, devii brusc „invidios”, „conflictual”, sau – culmea ironiei – „neloial între români”.
Când nu au idei, se inspiră.
Când nu au etică, fac campanii.
Când nu au rușine, postează zilnic.
Proiectul „Românilor de Excelență din Occident” este unul de suflet lansat de publicația Occidentul Românesc în 2015 la Benidorm (Comunitatea Valenciană, Spania). Nu a fost un simplu eveniment, ci un exercițiu de selecție, rafinament și responsabilitate față de imaginea reală a românilor din afara granițelor. A însemnat muncă voluntară, ani de continuitate, zeci de povești descoperite, verificate, valorizate, scrise. Și, mai presus de toate, a avut demnitate. A avut criterii.
O entitate asociativă a considerat oportun să își „inspire” activitatea exact din această campanie. Nu doar numele, ci și conceptul, structura, mesajele. Cu o dezinvoltură care sfidează bunul-simț și cu o lipsă de asumare care trădează mai mult decât lipsa de idei – trădează lipsa de caracter.
Excelența, însă, nu se copiază. Nu se mânjește cu glitter și nu se obține prin multiplicare superficială. Excelența nu se învață la „cursuri de imagine”, ci se cultivă în ani de consecvență, cu respect față de oameni, cu discernământ, cu o cultură a valorii reale – nu a pozelor de Facebook.
Cine a construit cu adevărat, recunoaște când vede o vitrină falsă. Iar cine nu știe să construiască, rămâne condamnat să imite. Nu vom răspunde public cu nume, nici cu acuze. Occidentul Românesc nu e tribunalul mediocrității. Dar e oglinda celor care, cu adevărat, au pus cărămidă peste cărămidă la imaginea demnă a românilor din diaspora.
Cei care doar au decupat un proiect gata făcut – să se privească în liniște în oglindă. S-ar putea să vadă o față străină, împrumutată de la altcineva. De ce doare? Pentru că un proiect construit cu muncă, ani de zile, cu discernământ și respect față de valori reale – nu poate fi redus la o versiune vulgară, reciclată de dragul apariției pe afiș.
Excelența nu înseamnă un buget de afacere și trei poze cu doamna îmbrăcată festiv. Excelența e selecție, rafinament, criterii. Nu o tombolă a aparențelor cu fundal tricolor și liniuțe punctate la PowerPoint.
Dar să fim eleganți. Nu vom da nume. Nici linkuri. Când ești original, nu trebuie să te cobori la nivelul replicii ieftine. Cine știe diferența între valoare și ambalaj, o va vedea oricum. Și cine se hrănește cu imitație, se ofilește fără validarea celorlalți.
Un sfat prietenesc pentru epigonii cu insigne. E în regulă să admiri munca altora. E acceptabil să te inspiri – cu mențiune. E grav să furi și să crezi că poți construi imagine pe umbra altuia. Cine fură idei, va fura și aplauze – dar numai până când cineva va cere dovada muncii. Iar atunci, cuvintele mari se vor prăbuși sub greutatea golului din spatele lor. Să nu confundăm excelența cu oportunismul. Una e construită. Cealaltă se lipește cu copy-paste.
Autor: Ciprian Pădure – Occidentul Românesc
Foto: Freepik