Drepturile și obligațiile părinților în UE

Autoritatea părintească: Părinții răspund de creșterea și educarea copiilor și de administrarea eventualelor lor bunuri. De asemenea, au dreptul de a reprezenta interesele copiilor în justiție. În toate țările din UE, autoritatea părintească îi revine automat mamei și, în cazul cuplurilor căsătorite, și tatălui. În majoritatea cazurilor, părinții exercită în comun autoritatea părintească. În schimb, în cazul taților necăsătoriți, drepturile și îndatoririle diferă de la o țară la alta.

Încredințarea copilului și dreptul de vizită: Reglementările privind încredințarea copiilor și dreptul de a-i vizita sunt stabilite de fiecare țară în parte. Legislația națională stabilește:

• cui i se încredințează copilul;
• dacă autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți sau de către unul singur;
• cine ia decizii cu privire la educația copilului;
• cine administrează bunurile copilului și alte chestiuni similare.

Totuși, dreptul copiilor de a avea o relație personală și contact direct cu ambii părinți, chiar și când aceștia locuiesc în țări diferite, este recunoscut peste tot în UE. În cazul procedurilor de divorț sau separare, este important să se stabilească dacă minorul va rămâne cu unul dintre părinți sau va locui alternativ la fiecare dintre ei. Părțile pot ajunge la un acord cu privire la acest aspect.

Înfățișarea în instanță pentru încredințarea copilului și obținerea dreptului de a-l vizita: Dacă nu puteți ajunge la un acord în ceea ce privește custodia sau drepturile de vizită, va trebui probabil să vă adresați unei instanțe. Dacă părinții nu locuiesc în aceeași țară, deciziile privind autoritatea părintească îi vor aparține instanței judecătorești din țara în care locuiește copilul de obicei. Dacă cei doi soți sunt de acord, instanța care judecă procesul de divorț poate lua și deciziile legate de autoritatea părintească. Ținând cont de interesul superior al copilului, instanța va hotărî în ceea ce privește drepturile de custodie, programul de vizite și locul de reședință al copilului.

Recunoașterea și executarea hotărârilor: Hotărârile judecătorești cu privire la autoritatea părintească emise într-o țară din UE sunt recunoscute în toate celelalte state membre, fără să fie nevoie de vreo procedură specială. Executarea lor este facilitată de o procedură standard. Autoritățile centrale care răspund de aspectele legate de autoritatea părintească vă pot oferi informații concrete. Căutați autoritățile centrale competente în materie matrimonială și de autoritate părintească. Excepție: Danemarca. Normele UE privind autoritatea părintească (de exemplu, cele privind competența instanțelor, recunoașterea și executarea hotărârilor) nu se aplică în Danemarca.

Adopția: Nu există norme europene uniforme în materie de adopții. Fiecare țară aplică propriile sale reguli. Contactați autoritățile naționale pentru informații privind cerințele în materie de adopții și procedurile de urmat. Toate țările UE împărtășesc, totuși, o serie de principii comune, stabilite prin convențiile internaționale în materie de adopții: dacă sunt în viață, părinții biologici ai copilului trebuie să își dea consimțământul cu privire la adopție; decizia de adopție trebuie să respecte interesul superior al copilului; adopția trebuie să fie pronunțată de o instanță judecătorească sau de o autoritate administrativă. În majoritatea țărilor UE, copilul va putea prelua numele și naționalitatea părinților adoptivi și va avea aceleași drepturi de moștenire ca și un copil biologic. În același timp, părinții adoptivi vor avea aceleași drepturi și obligații față de copil ca și părinții naturali.

Răpirea copiilor: Partenerul dumneavoastră a plecat cu copilul în altă țară din UE fără consimțământul dumneavoastră sau încălcând o hotărâre judecătorească? Puteți înainta o acțiune în justiție pentru a vă recupera copilul. Autoritățile centrale vă pot ajuta să întreprindeți acțiunile necesare. Dacă îndeplinește cerințele legale, cazul dumneavoastră va fi preluat de instanțele judecătorești din statul membru în care a fost dus copilul, iar acestea vor decide dacă se impune returnarea copilului. Fac excepție situațiile în care: copilul este în pericol în țara în care a locuit înainte de răpire; copilul are vârsta necesară pentru a declara că nu dorește să se întoarcă. Teoretic, atât dumneavoastră, cât și copilul aveți dreptul de a fi audiați de instanță pe parcursul procedurilor judiciare.

Anularea unei hotărâri judecătorești: Dacă doriți anularea deciziei de încredințare a copilului, trebuie să vă adresați instanțelor din țara în care s-a luat decizia în cauză. Nu puteți obține anularea unei decizii de încredințare dacă răpiți copilul și îi cereți unei instanțe judecătorești din altă țară din UE să emită o decizie diferită. Excepții: Aceste norme nu se aplică în Danemarca, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția. Totuși, Danemarca, Islanda, Norvegia și Elveția respectă Convenția de la Haga privind răpirea copiilor (1980). Deciziile privind cazurile care implică aceste țări sunt tratate în conformitate cu prevederile acestei convenții și cu alte acorduri internaționale.

Prestații familiale: În UE, țara care răspunde de drepturile dvs. de securitate socială, inclusiv de prestațiile familiale (alocații pentru copii, alocații de creștere a copilului, etc.), se stabilește în funcție de statutul dumneavoastră profesional și de locul de reședință – nu de cetățenia pe care o aveți. Legislația națională stabilește condițiile în care părinții primesc prestații familiale. De obicei, părinții au dreptul la prestații dintr-o anumită țară din UE: dacă lucrează acolo; dacă primesc o pensie de stat de la sistemul de securitate socială din țara respectivă (de exemplu, pensie pentru limită de vârstă, pensie de invaliditate sau pensie de urmaș); sau dacă pur și simplu locuiesc în țara respectivă. Rețineți faptul că prestațiile familiale variază mult de la o țară la alta!

Toată familia locuiește într-o singură țară: Dacă vă stabiliți cu întreaga familie în altă țară din UE și sunteți afiliat doar la sistemul său de securitate socială, veți fi supus regimului de prestații familiale din țara gazdă. Însă, dacă sunteți detașat în străinătate pe termen scurt (mai puțin de 2 ani) și rămâneți asigurat în sistemul de securitate socială din țara de origine, prestațiile familiale vă vor fi plătite în continuare de țara de origine.

Membrii familiei locuiesc în altă țară: Dacă unii membri ai familiei dumneavoastră nu locuiesc în țara în care sunteți asigurat, ați putea avea dreptul la prestații familiale din mai multe țări. În astfel de cazuri, autoritățile naționale din țările implicate vor analiza situația ambilor părinți și vor decide ce țară poartă responsabilitatea principală pentru plata prestațiilor. Decizia se va lua în conformitate cu “regulile de prioritate”.

Regulile de prioritate: În general, țara care poartă responsabilitatea principală pentru plata prestațiilor este țara în care aveți drepturi la prestații sociale în baza faptului că lucrați sau desfășurați activități independente pe teritoriul său (dumneavoastră sau soțul/soția).

Dacă beneficiați de astfel de drepturi în două țări, responsabilitatea de a plăti îi revine țării în care locuiesc copiii și în care lucrează unul dintre părinți. Dacă niciunul dintre dumneavoastră nu lucrează în țara în care locuiesc copiii, veți primi prestații din țara în care nivelul acestora este cel mai ridicat.

Dacă aveți dreptul la pensie în două țări, responsabilitatea de a plăti îi revine țării în care locuiesc copiii și care plătește una dintre pensiile respective. Dacă niciunul dintre dumneavoastră nu primește pensie în țara în care locuiesc copiii, veți primi prestații din țara în care ați fost asigurat sau în care ați locuit mai mult. Dacă dreptul dumneavoastră la prestații familiale se bazează pe rezidența în două țări, responsabilitatea de a plăti îi revine țării în care locuiesc copiii.

Suplimente: Dacă prestațiile primite de la țara care deține responsabilitatea principală au o valoare mai mică decât cele pe care le-ar fi acordat țara cu responsabilitate secundară, țara cu responsabilitate secundară va plăti un supliment egal cu diferența dintre valorile celor două prestații. Astfel, vi se va plăti maximul de prestații cuvenite.

Părinți divorțați: Dacă ați divorțat și fostul partener primește prestații familiale, dar nu le utilizează pentru întreținerea copilului, contactați autoritățile competente în domeniul prestațiilor familiale din țara în care locuiește copilul și solicitați ca plata beneficiilor să fie redirecționată către dumneavoastră, în calitate de părinte care se ocupă de fapt de întreținerea familiei. Unde se depune cererea? Cererea poate fi depusă în orice țară din UE în care dumneavoastră sau celălalt părinte aveți dreptul la prestații. Autoritățile din țara în care depuneți cererea o vor transmite și celorlalte țări responsabile de cazul dumneavoastră.

Dacă depuneți cererea la timp într-una dintre țări, se va considera că aceasta a fost depusă la timp în toate celelalte țări din UE în care aveți dreptul la prestații familiale. Dacă autoritățile din țara în care ați depus inițial cererea nu au trimis la timp dosarele către omologii lor, țările respective nu pot invoca acest motiv pentru a vă respinge cererea.

Contactați autoritățile naționale pentru a afla care este termenul limită până la care puteți solicita prestații familiale. Nerespectarea acestuia poate duce la pierderea dreptului la prestații. Autoritățile naționale au obligația de a coopera și de a-și comunica toate informațiile necesare pentru tratarea cererii. Pentru a evita dificultățile legate de limbă, administrațiile naționale utilizează formulare standard pentru a face schimb de informații.

Prestațiile familiale diferă foarte mult de la o țară la alta: Statele membre își stabilesc propriile norme cu privire la drepturile la prestații și servicii. Toate statele membre oferă o formă sau alta de prestații familiale, dar valoarea acestora și condițiile de acordare variază mult. Dacă unele țări furnizează plăți periodice, altele acordă mai degrabă scutiri de la plata impozitelor. Pentru a evita eventualele neînțelegeri care ar putea avea un impact semnificativ asupra veniturilor dumneavoastră, informați-vă cu privire la sistemul de securitate socială din țara gazdă.

A consemnat: Ana Maria Zuneitman