Monica Brînzei, cercetător de prestigiu în Franța, expert în filosofia medievală

În cadrul campaniei de promovare a valorilor româneşti din afara granițelor – Noi susținem excelența! – lansată de Occidentul Românesc la 15 ianuarie 2015, Monica Brînzei este nominalizată pentru Gala Excelenței Românești, Ediția a-IV-a, 2023-2024.

Monica Brînzei este doctor în filosofie medievală, cunoscută pentru cercetările sale din acest domeniu. A urmat studii academice atât în România (Cluj-Napoca), cât și în Franța, obținând o diplomă de licență în filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și continuând cu studii de masterat și doctorat în filosofie medievală la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Franța.

În perioada 2008-2009, a fost lector ATER (Attaché temporaire d’enseignement et de recherche) la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris, iar între anii 2009-2011 a fost cercetător asociat și lector la Universitatea Paris Sorbonne-Paris IV. În anii următori, și-a desfășurat activitatea academică în Franța, unde a obținut un post de director de cercetare la Institutul de Istorie și cercetarea textelor (Institut d’Histoire et Recherche des Textes) din cadrul CNRS-ului (Centrul Național de Cercetare Științifică). Din 2020 est directorul adjunct al acestui institut.

Monica Brînzei a susținut cursuri și stagii de vară în domeniul filosofiei medievale, inclusiv în citirea textelor medievale (paleografie, codicologie). De-a lungul carierei sale academice, a primit diverse burse și distincții, printre care se numără Premiul FIF al Universității Babeș-Bolyai pentru ediție critică în 2016 și Laureatul ERC pentru un Starting-Grant pentru debut de carieră în 2012 (1,5 mil. euro); și un Consolidator-Grant pentru consolidare de carieră în 2018 (2 mil. euro). În 2019 a primit medalia „Les elles de la Recherche” oferită de Centrul Național de Cercetare din Beiruth (Liban) în parteneriat cu CNRS Franța.

În plus, Monica Brînzei a fost implicată în diverse colaborări și a avut responsabilități științifice, cum ar fi membru al Young Academy of Europe, membru al FIDEM (Fédération Internationale des Instituts d’Études Médiévales) și membru al SIEPM (Société Internationale de Philosophie Médiévale), fiind aleasă ca Vice-președinte al acestei organizații în cadrul congresului Internațional organizat la Paris în 2022, membru în comitetele editoriale ale unor colecții și reviste academice. Este directorul colecției Studia Sententiarum publicată de Brepols Publisher. De asemenea, a fost evaluator internațional pentru diverse proiecte științifice și teze de doctorat. În 2019 la propunerea CNRS, a fost invitată la Palais Elysée de către președintele Franței, Emanuel Macron, să facă parte dintr-o comisie de expertiză în vederea reformei legii cercetării din Franța.

Ce v-a atras în special către filosofia medievală și care sunt principalele subiecte sau aspecte ale acestei discipline care vă interesează cel mai mult?

Aș putea spune că m-am apropiat de filosofia medievală din întâmplare. În 2002, când am venit cu o bursă în Franța intenționam să studiez estetica, și pentru că bursa mea mă condiționa să urmez cursuri cu anumiți profesori care predau filosofie medievală, mi-am îndreptat atenția spre ceea ce era considerat ca fiind estetică medievală sau mai precis, care era discursul medievalilor despre frumos. În timp, am migrat spre alte arii de interes, și după o licență și un master în estetica medievală, am urmat un doctorat în epistemologie medievală, iar treptat am descoperit materialitatea filosofiei medievale, și anume faptul că textele cu conținut filosofic se află încă în manuscrise medievale care trebuie transcrise, înțelese și apoi interpretate. Așadar ceea ce mă interesează acum este să înțeleg geneza culturală și materială a contextului în care se naște o idee filosofică, în care este difuzată, și mai apoi receptată în Evul Mediu.

Care a fost subiectul principal al tezei dumneavoastră de doctorat în filosofie medievală și cum ați abordat această temă?

În teza mea de doctorat am încercat să înțeleg teoria cunoașterii așa cum apărea ea în textele lui Pierre d’Ailly, o figură marcantă în plan european de la sfârșitul secolului al XIV-lea, deoarece a jucat un mare rol politic în cadrul marii Schisme din biserica catolică din acea perioadă. Înainte de a deveni cancelar al Universității din Paris, Pierre d’Ailly a scris un comentariu la Sentințele lui Petrus Lombardus în care și-a expus ideile despre limitele cunoașterii umane în relație cu o cunoaștere infinită, cea divină. M-au preocupat teme cum ar fi cauzele erorii umane în procesul de cunoaștere, problema iluziilor optice în generarea cunoașterii, gradele de evidență care caracterizează cunoașterea diferită a aceluiași obiect de către oameni diferiți, certitudinea sinelui etc. Textele lui Pierre d’Ailly în limba latină, care mi-au servit ca material pentru teză, se aflau în manuscrise datând din secolul al XIV-lea. Așadar le-am transcris, le-am interpretat și le-am publicat ulterior în 2013, în volumul meu din colecția Corpus Christianorum de la Brepols.

Cum ați caracteriza contribuția dumneavoastră în domeniul filosofiei medievale? Există anumite idei, interpretări sau descoperiri în cercetările dumneavoastră care vă diferențiază de alți specialiști?

Sunt aproape 20 de ani de când mă pasionează textele medievale, și am avut șansa să am parte de momente extraordinare, pentru că este o senzație fantastică când descoperi un nou text pe care poți să îl atribui unui autor, să identifici autorul unui text, care până la tine a fost transmis ca fiind anonim, să descoperi cum un autor a avut influență asupra altui autor, cum o idee este copiată și difuzată pentru că este prea radicală. Când lucrezi cu texte inedite și documente de arhivă, șansa de a face descoperiri este direct proporțională cu efortul depus în a căuta noutatea. Cred că unul dintre aspectele notabile pe care le-am putut identifica până acum este faptul că am descoperit un gen literar filosofic nou intitulat principia. Este vorba de niște dispute pe care candidații la titlul de doctor în teologie le susțin în fața membrilor universității pentru a îi convinge de subtilitatea ideilor lor și de calitățile intelectuale pe care le au în a susține o viziune filosofică proprie.

Care credeți că sunt principalele provocări sau dificultăți în studiul filosofiei medievale și cum le-ați abordat în propria dumneavoastră cercetare?

Cred că principala sursă a dificultății este aspectul material al textelor medievale filosofice. Mă refer la textele inedite care dorm încă în manuscrise ce nu au fost deschise în ultimii 500 de ani. Este o emoție rară să deschizi un astfel de document și să îi înțelegi istoria: cine l-a scris, în ce perioadă, pe ce suport (pergament sau hârtie), cine l-a citit, cine l-a comentat și de ce a rezistat în timp până la tine. O dată depășită investigația materială, urmează confruntarea doctrinală cu conținutul textului care trebuie înțeles, evaluat, decorticat și explicat.

Care este importanța și relevanța filosofiei medievale în contextul contemporan? Cum poate filosofia medievală să contribuie la înțelegerea problemelor și dezbaterilor filosofice actuale?

Actualitatea contemporană a filosofiei medievale nu este un aspect de care m-am ocupat în studiile mele, dar frecvent găsesc idei sau viziuni filosofice care ar putea avea ecou în dezbaterile moderne. De exemplu, am fost foarte surprinsă să descopăr discuții despre eutanasie. Medievalii se întrebau dacă în situații în care durerea fizică este prea mare este de preferat sinuciderea. Ce trebuie ales între 100 zile de pură fericire sau 10 ani de suferință fizică acerbă. Paradoxul acestui tip de interogație este desigur dat și de contextul pur teologic în care aceste întrebări apar, unde viața este considerată un dar divin asupra căruia omul nu are nici un drept de apel. Recent am lucrat și pe texte scrise în perioada epidemiei medievale cu ciumă, și am fost foarte surprinsă să văd că reacțiile în fața calamității medicale erau foarte asemănătoare cu ceea ce noi am experimentat recent datorită Covidului. Ca istoric al ideilor, aceste texte mi-au permis să văd ciclicitatea istorică a reacției umane în fața necunoscutului și cum gestionarea fricii poate fi sursa unor reacții paradoxale.

Ce sfat ați avea pentru studenții sau cercetătorii care doresc să se specializeze în filosofia medievală? Cum pot aborda această disciplină și cum pot face cercetări de înaltă calitate în acest domeniu?

Cultivarea curiozității, aderența la mult efort intelectual, și umilitatea în fața patrimoniului textual ar fi câteva sfaturi pe care le-aș putea împărtășii cu colegii mai tineri. Pe lângă ele cunoașterea limbii latine, a unor limbi moderne internaționale și apetență pentru lectură sunt desigur indispensabile și trebuie cultivate în mod constant. Patrimoniul textelor medievale este foarte generos, este o sursă de fascinație și o garanție că studiat cu asiduitate duce la cercetări de înaltă calitate. În această direcție pot spune că sunt foarte fericită pentru că am reușit să motivez mulți colegi tineri să mă urmeze, pe lângă o echipă foarte entuziastă la Paris am și o echipă extrem de promițătoare la Cluj-Napoca, care mă urmează îndeaproape și cu care am reușit să colaborez la cel mai înalt nivel posibil. Studenții mei participă și la colocvii internaționale și au reușit să publice în revistele de specialitate de înalt prestigiu câștigând astfel vizibilitate pentru rodul muncii lor.

Care sunt unele dintre cele mai fascinante lucruri pe care le-ați descoperit sau le-ați învățat în timpul cercetărilor și studiilor dumneavoastră în filosofia medievală?

Am să răspund printr-o mică anecdotă. Recent, în noiembrie 2022, cu ocazia unei vizite de lucru la biblioteca națională din Viena, lucrând pe un manuscris din secolul al XV-lea, am remarcat niște pete de cerneală medievală pe pagina unui manuscris. În momentul când am fotografiat fila manuscrisului, am realizat că erau amprentele unui animal. Enigma de deslușit era să înțeleg dacă era vorba despre o pisică sau un cățel. E mai greu pentru un cățel să sară pe o masă, să răstoarne călimara de cerneală și să treacă nonșalant peste o carte deschisă. Așadar am decis că era vorba despre o pisică. Manuscrisele medievale au coperți din lemn și sunt învelite în piele, șoriceii sunt foarte tentați de astfel de materiale, așa că în bibliotecile medievale pisicile erau extrem de agreate, deși adesea pisica era asociată cu piaza rea. Așadar am înțeles că în secolul al XV-lea manuscrisele de care mă ocup astăzi aveau un public larg și erau citite chiar și de pisici.

Aveți planuri sau proiecte viitoare în domeniul filosofiei medievale? Există anumite subiecte sau aspecte pe care doriți să le explorați mai profund în viitor?

Momentan mă aflu la finalul proiectului ERC Debate și încerc să fac cât mai vizibile rezultatele obținute în cadrul acestui grant. Probabil că pe viitor aș dori să mă ocup de transferul de cunoaștere între universitatea medievală din Paris și cea din Viena. Aș dori să văd ce idei, concepte și cărți au fost receptate din Paris în Viena și de la Viena în Transilvania, deoarece multe comunități din Transilvania (Sibiu, Sighișoara, Brașov) trimiteau în secolul al XV-lea studenți la studiu în Viena. În concluzie, aș dori să investighez ce tip de filosofie medievală a ajuns în medium nostru cultural.

Cum credeți că filosofia medievală poate fi promovată și popularizată în rândul publicului larg? Ce măsuri sau inițiative credeți că ar putea fi luate pentru a crește interesul și aprecierea pentru această disciplină?

Cred că traducerile din textele medievale pot reprezenta o cale de promovare eficientă. Dar probabil având în vedere că cititul este din ce în ce mai mult substituit de imagini, vizionarea filmelor documentare, mai ales a celor ce promovează vulgarizare rezultatelor științifice sau chiar interviuri cu cercetători, ar putea reprezenta un canal de promovare extrem de util. Ateliere dedicate copiilor în care se explică cum se fabrică un manuscris, cum se producea pergamentul din pielea animalelor, și mai târziu hârtia din plante, care erau rețetele de a obține cerneala pentru scrierea documentelor, toate acestea ar putea fi o cale extrem de agreabilă și persuasivă pentru a suscita interesul pentru Evul Mediu.

În afara filosofiei medievale, există alte domenii sau subiecte filosofice care vă interesează în mod special?

Din punct de vedere intelectual, Evul Mediu îmi satisface enorm curiozități diverse. Aș dori ca ziua să aibă mai mult de 24 de ore și să am timp să pot să citesc cât mai diversificat, și nu pierd nicio ocazie să o fac. Din păcate, meseria mea este extrem de cronofagă: citesc în jur de 50 de pagini zilnic și încerc să scriu în fiecare zi câteva pagini. E o disciplină un pic spartană impusă de toate responsabilitățile pe care le am. E ca și sportul de performanță. Necesită un antrenament zilnic și constant. Când am momente de relaxare îmi place sa devorez biografiile filosofilor sau ale marilor personalități culturale. Îmi place să descopăr cât mai multe despre oamenii din spatele ideilor, textelor, tablourilor. Citesc acum The King’s Painter scrisă de Franny Moyle despre viața pictorului Hans Holbein, care a făcut portretele din familia regală a Tudorilor.

Cum sperați să contribuiți la educarea și formarea viitoarelor generații de cercetători și academicieni în domeniul filosofiei medievale? Aveți planuri sau inițiative în acest sens?

Sunt extrem de implicată în acțiuni de mentorat. Având în vedere că am câștigat două proiecte europene și încă două naționale în România, și că am fost deseori invitată să particip ca evaluator sau expert în diferite competiții internaționale pentru granturi de cercetare, am dobândit o experiență care îmi legitimă implicarea în mentoratul colegilor mai tineri. Organizez deseori ateliere pentru a-i iniția în ceea ce se cheamă acum scrierea de proiecte științifice și pentru a le prezenta oportunități de consolidare a carierei. Încerc să îi motivez și să îi încurajez, și am senzația că eforturile mele în această direcție s-au dovedit în timp extrem de fertile. Am foști colaboratori care au reușit la rândul lor, să câștige proiecte internaționale și sunt foarte mândră de reușitele lor. Am să continui în această direcție deoarece bucuria colegilor mei atunci când reușitele lor sunt recunoscute, este o sursă infinită de satisfacție pentru mine. Încerc să inspir spre reziliență și să îi încurajez pe cei care au avut mai puține șanse de reușită. Important este să nu te lași bătut niciodată. Munca și efortul bine făcut, mai devreme sau mai târziu se finalizează prin succes. Uneori este nevoie de răbdare, dar răsplata nu o să lipsească niciodată și vine întotdeauna atunci când ne așteptam cel mai puțin.

Un interviu realizat de: Kasandra Kalmann Năsăudean
Foto: Arhiva personală Monica Brînzei 
Interviul a fost publicat în ediția tipărită a lunii august 2023 – Occidentul Românesc!

Nota Redacției:

Kasandra Kalmann Năsăudean a fost unul dintre redactorii primului post de radio în limba română, RadioUniplus92-FM (Millennium) din Santa Susana (CA), mulți ani editor la prestigiosul ziar Gândacul de Colorado (Denver) și redactor-șef la Radio Diaspora Online – Chicago din Statele Unite ale Americii. Licențiată în Informatică de gestiune (Felix C-256) și Științele Comunicării (Investigații istorice), Kasandra înființează în anul 2010 ziarul Occidentul Românesc dedicat tuturor românilor din Peninsula Iberică și de pretutindeni, publicație de limbă română, care apare lună de lună, fără întrerupere, în format print și online, de peste 13 ani. A scris pentru numeroase reviste și ziare în limba română din străinătate și din România, iar în Spania a fost redactor-șef la primul ziar în limba română din Peninsula Iberică, Român în Lume. A colaborat cu revista Origini și ziarul Noi în Spania din Madrid.