„Dacă iubești orice loc din țara asta, merită să te implici pentru a aduce schimbare”

Occidentul Românesc vă prezintă, în ediția lunii mai, un nou interviu cu unul dintre primarii „altfel” din România: Elena Lasconi, fost jurnalist, care a câștigat alegerile locale din 2020 în Câmpulung Muscel și a devenit prima femeie primar a localității. De la instalarea ca primar, în doar câteva luni, Elena Lasconi a reușit să depună o serie de proiecte pe fonduri europene, să atragă donații și sponsorizări pentru renovarea policlinicii din oraș și să ia o serie de decizii care vizează curățenia spațiului public, deși multe dintre ele nepopulare, dar asumate curajos de fosta jurnalistă devenită edil într-o comunitate de care s-a îndrăgostit și pe care o simte ca fiind acasă. 

Elena Lasconi este născută la Hațeg, în județul Hunedoara și a lucrat ca jurnalist la ProTV din anul 1995. A fost corespondent și prezentator la ProTV Deva, la început, iar după mineriada din 1999 a ajuns la București – prezentator de știri, corespondent special și de război. Despre viața și activitatea ei povestește chiar ea pe blogul personal, elenalasconi.ro. Are o fiică plecată la Paris și o pasiune pentru arta culinară. A realizat numeroase campanii sociale ca jurnalist, iar în politică și administrație publică locală a decis să se implice din „furie”, după cum spune chiar ea. A candidat la alegerile locale din toamna anului 2020 din partea USR și a câștigat primăria cu aproape 60% din voturile locuitorilor din Câmpulung Muscel.

Camelia Jula: Cum ați decis să faceți pasul dinspre jurnalism înspre administrația publică locală?

Elena Lasconi: Furia m-a motivat să îl fac. Eu am fost foarte implicată în societatea civilă, de la acțiuni pe care le-am făcut cu ONG-uri cunoscute în țară, cum ar fi „Dăruiește viață”, „Magic Camp”, „World Vision România”, „Salvați Copiii”, UNICEF și altele, până la participarea la proteste de stradă, precum cele generate de Ordonanța 13, Colectiv, 10 august – când au dat cu gaze. Dar, în ciuda acestei implicări, am văzut că practic nu se schimbă nimic. Stăteam la un moment dat pe canapea și mă uitam la știri și-mi aduc aminte că am văzut o secvență în care Liviu Dragnea îl invita la toaletă pe fostul meu coleg, Alex Dima (reporter ProTV) și mi s-a părut un gest revoltător, de o aroganță dusă la extrem… Atunci m-am gândit că dacă stau în bula mea, cu prietenii mei, cu familia mea (pentru că poți să ai o viață foarte liniștită și confortabilă și chiar pot spune că am avut și eu o viață foarte bună), nu se va schimba nimic în societate. Părerea mea este că politicienii trebuie să lucreze în interesul cetățeanului și atât, și sper ca, dacă Dumnezeu m-a ajutat să devin primar aici, la Câmpulung, să pot să inspir câțiva oameni – și dacă este unul singur de bună-credință pe care îl inspir să intre în politică, pentru că doar așa se pot schimba lucrurile, atunci clasa noastră politică se poate transforma. Altfel nu se schimbă nimic. Trebuie să pui umărul și să faci concret ceva. Asta am hotărât eu să fac. Poate că pare simplu, din exterior, dar să știți că a fost extrem de greu și acum este și mai greu. Dar vă mărturisesc că merită!

Camelia Jula: Și de ce ați ales Câmpulung Muscel, după o viață trăită în București?

Elena Lasconi: Este adevărat că nu am o legătură de rudenie în Câmpulung, dar pur și simplu aici simt că este acasă pentru mine. Iubesc locul acesta, are o vibrație pământul din zona asta și doar dacă vii și stai aici măcar o zi realizezi acest lucru. Mi-am cumpărat o casă aici, în urmă cu vreo 16 – 17 ani, aici mi-am petrecut toate vacanțele, weekend-urile și am simțit că aici vreau să trăiesc. Dacă îți iubești locul sau un loc din țara asta, merită să te implici pentru a schimba ceva, merită să faci pasul înspre politică și administrație publică locală.

Camelia Jula: Care considerați că au fost principalele avantaje care v-au ajutat să câștigați primăria?

Elena Lasconi: Cred că păsarea, în primul rând. Faptul că îmi pasă de oameni. Oamenii citesc în ochii tăi dacă ești sau nu autentic. Este adevărat că a fost și avantajul că sunt o figură cunoscută, dar figura aceasta cunoscută nu mi-a dat-o nimeni pe tavă, am muncit pentru ea 27 de ani, în presă, m-am ținut de treabă și am făcut meseria asta de calitate, nu am făcut compromisuri și am fost mereu tot așa, cu tot sufletul în interesul oamenilor. Cele mai multe materiale și campanii pe care le-am făcut eu au fost campanii sociale și cred că da, e un avantaj să ai o figură cunoscută, dar nu este suficient. E nevoie de autenticitate și să ai o echipă bună alături de tine. Echipa asta entuziastă și bună s-a format în jurul meu și mă bucur foarte mult că au venit oameni tineri și valoroși alături de mine. Practic, știți foarte bine, Argeșul e roșu de când se știe, noi suntem singurul punct de altă culoare. Vechea clasă politică avea aici o structură foarte bine pusă la punct și totuși am câștigat cu aproape 60%, asta spune foarte multe și despre dezamăgirea oamenilor. Ei au arătat în septembrie că vor altceva. Și-au pus încrederea în mine, prin votul lor, iar eu voi încerca să nu îi dezamăgesc.

Camelia Jula: Ce ați găsit în primărie, când ați ajuns în funcție (vorbim atât de lucruri bune, cât și mai puțin bune)?

Elena Lasconi: Nu am găsit un colectiv aici, o echipă. Oamenii nu comunică între ei, departamentele sunt împrăștiate, nu sunt organizate constructiv, șefii stau în niște birouri, un departament e împărțit în două camere etc. Unii oameni erau speriați de schimbare, mai ales că nu știau și nici acum nu știu cum să mă ia, că nu am nicio prietenie aici, nicio rudă, iar în primărie sunt foarte mulți fini, rude ale foștilor primari, cum se practică peste tot. Mai mult decât atât, am găsit mizerie. La propriu. Clădirea acestei primării este senzațională și vreau să o fac să arate uimitor, cum merită. Aici a fost bătaie de joc ce s-a întâmplat cu ea. Băile și gunoiul spun foarte multe despre calitatea unui om. La fel și despre calitatea unei administrații. Am descoperit că ploua în sala mare, sala de festivități, iar în pod aveam un heleșteu și nimeni nu a făcut absolut nimic. Apoi, oamenii nu aveau adrese email. Primul lucru pe care l-am făcut în primele două săptămâni a fost ca toată lumea să aibă adresă email @primariacampulung.ro.

Ce am descoperit cu bucurie a fost o mână de oameni, puțini, funcționari publici care muncesc până le dă sângele pe nas și nu se uită la ceas. Mă bucur pentru că există, dar sunt puțini. Majoritatea angajaților de aici lucrează la program și nu o fac cu pasiune și nu pot să le reproșez nimic în sensul acesta, pentru că nu ai cum să vii cu bucurie și să lucrezi cu spor într-un birou care arată prăfuit, cu perdele din anii 80, n-ai cum să performezi într-un loc întunecat…

Camelia Jula: Care au fost primele schimbări făcute după preluarea mandatului?

Elena Lasconi: Am început cu adresele email ale angajaților, apoi să amenajăm puțin primăria. La intrare acum totul arată civilizat, iar oamenii sunt întâmpinați cu „bună ziua, bine ați venit, cu ce vă putem ajuta”. Este un mare pas înainte față de cum era. Apoi, m-am luptat, pur și simplu la propriu, să se deschidă spitalul din oraș. Era singurul spital Covid din județul Argeș. Nu a fost ușor! Și acum am fi fost un spital închis și de spitalul acesta depind 120.000 de oameni, nu e vorba doar de cetățenii din Câmpulung. Am luptat pentru asta și am reușit să îl redeschidem. Au venit alături de mine ONG-uri și prin sponsorizări am reușit să adunăm 354.000 de euro pentru a renova secția de pediatrie de la spital. Vreau să renovez policlinica și deja am primit 400.000 de lei donații pentru asta și urmează și altele (de care sunt sigură, nu sunt doar povești). În policlinică, așa cum s-a întâmplat în anii ’90, unele cabinete s-au vândut medicilor, altele sunt închiriate, e acolo o struțo-cămilă și astfel acolo nu poți face niciodată nimic pe fonduri europene, iar banii de la buget sunt foarte puțini. Iar din 1964 nu s-a mai făcut nimic în această policlinică. Astfel că vreau să o renovăm din donații și sponsorizări, la standarde europene și să îi punem și lift. Pentru că avem un paradox, desigur: radiologia (care datează din anii ’70) este la etaj, iar dacă îți rupi piciorul ai nevoie să te ducă cineva în brațe acolo, pe scări. Este aberant.

Camelia Jula: Ați reușit deja să depuneți și proiecte pe diverse tipuri de fonduri?

Elena Lasconi: Da, am depus primele documente la Compania Națională de Investiții pentru a deschide prima creșă din Câmpulung și am prins partea de eficientizare energetică, tablete, dezinfectanți pentru toate instituțiile de învățământ din Câmpulung. Mă mândresc foarte tare cu faptul că orașul Câmpulung are cea mai mare concentrare de unități de învățământ pe suprafața hărții desfășurate, dacă l-am privi așa. Totodată, lucrez la un proiect foarte mare pentru a schimba vechile conducte de apă și canalizare. Câmpulung a fost, după știința mea, al doilea oraș din România, după Iași, care a avut apă la robinet. Deci avem conducte de apă vechi de 103 ani. Calitatea apei, care este extraordinară, este alterată de aceste conducte, așadar vrem să le schimbăm. Plus, pe cele de azbociment care nu mai sunt conforme potrivit normelor europene. Totodată, am adus bani la buget pentru prima dată în istoria orașului – am primit bani de la Guvern, 12 milioane de lei. Bugetul orașului este de 12 milioane de euro, eu îmi propun să îl triplez prin accesare de fonduri europene și chiar cred că voi face mai mult de atât.

Camelia Jula: Dar ați luat și decizii catalogate drept nepopulare…

Elena Lasconi: Da, sunt foarte multe decizii nepopulare pe care le-am luat și deja toată lumea îmi spune că nu voi mai fi aleasă în al doilea mandat. Dar eu am venit aici nu ca să îmi fac o carieră politică, ci pentru a face treabă bună. Una dintre aceste decizii nepopulare este că vom demola garaje, balcoane, construite ilegal, cotețe și alte nenorociri de pe lângă blocuri, ca să facem locuri de parcare, spații verzi, locuri pentru petrecerea timpului liber, locuri de joacă pentru copii. Sigur că asta nu convine tuturor, vă dați seama! Mai ales că e greu să înțelegi că după atâția ani nu mai merge cu „merge și așa”. Sunt niște lucruri pe care le faci pentru că așa trebuie să fie făcute lucrurile. Nu mai putem continua ca până acum. Apoi, pentru zona de centru, am trimis notificări la toată lumea ca să își refacă fațadele și să schimbe termopanele cu geamuri cu lemn, pentru că este sit urban, este un oraș istoric, cel mai bine conservat – pentru că ne-a ajutat Dumnezeu, nu pentru că s-a implicat administrația – din Țara Românească, să își ia reclamele de pe fațadă și acestea să fie conforme. Și pentru toate lucrurile astea eu sunt „aia rea”. Dacă de 30 de ani nu s-a făcut nimic, nu are cum să se facă acum, și mai ales de către o femeie… Prima femeie primar din istoria acestui oraș! Deja am un dosar la DNA, plângeri la diverse instituții, petiții la Curtea de Conturi, dar eu știu că nu am făcut nimic. Astfel de plângeri sunt făcute de oameni care vor să te blocheze din toate direcțiile, atât reprezentanți ai vechii clase politice, cât și oameni folosiți pentru așa ceva. Nu îmi este teamă, nu mă las intimidată, deși sunt obiectul unei campanii de hărțuire cum nu vă puteți imagina. Toate lucrurile astea probabil ar dezarma pe oricine, dar vă spun sincer: dacă nu vom face asta (adică să ne implicăm), nu se va schimba nimic. Și asta înseamnă de fapt că lucrurile vor merge din rău în mai rău.

Camelia Jula: Ce ați preluat în primărie la capitolul proiecte pe fonduri europene și care sunt planurile de viitor la acest capitol?

Elena Lasconi: Era un proiect aproape finalizat pe POCU (Programul Operațional Capital Uman), care nu înseamnă nimic, au venit niște bani pentru niște persoane defavorizate (și aici sunt multe semne de întrebare legate de aceste persoane cărora li s-ar fi făcut mutație la Câmpulung doar ca să se bifeze un program). Să zicem că un avantaj ar fi că au rămas niște bani în comunitate. Era început un program pe iluminat, dar eu am tras tare ca să fie dus la bun sfârșit, adică să primim finanțare. Erau începute demersurile pentru proiectul pe gaze, pe POIM, care era sortit eșecului pentru că nu întrunea punctele necesare, erau puțini oameni cuprinși în proiect, nu s-ar fi primit finanțarea. Am făcut o colaborare cu comunele din jur, ca să fim mulți, l-am depus, nu știu dacă vom primi finanțarea, dar în ceea ce mă privește pe mine am făcut tot ce a fost omenește posibil. Gândiți-vă că nu avem cadastru la străzile din oraș, nu poți face nimic fără ridicare topografică, am făcut o grămadă de cadastre la zeci de străzi și am prins cam 1.300 de gospodării pentru conectarea la rețeaua de gaze, plus încă trei comune. Vreau să depunem și un proiect mare pe mobilitate urbană pentru a cumpăra autobuze electrice și a reface, prin același program, străzile pe care vor circula aceste autobuze, inclusiv cu infrastructura subterană, cabluri îngropate etc. Țin foarte mult și la un program verde, avem aprobate deja niște granturi norvegiene în acest sens (până acum am depus proiecte pe tot ce a fost deschis). Vreau să ajungem cu Câmpulung la cei mai mulți metri pătrați de verdeață pe cap de locuitor.

Camelia Jula: Care sunt exemplele de bune practici care v-ar inspira, ca primar (mă refer la alte primării din România sau de oriunde altundeva din Europa, spre exemplu)?

Elena Lasconi: Bolojan, Boc, Damian… Cu ce mă inspiră, de fapt? Pentru că realitatea de la Câmpulung nu se pupă cu cea de la Oradea, Ciugud și Cluj, dar lecția lor este că dacă ai această posibilitate, să accesezi fonduri europene, trebuie să faci tot ce e posibil să se întâmple și, de asemenea, că proiectele trebuie să fie pentru a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor. Asta este esențial! Asta trebuie să facă un primar. Dar sincer vă spun că nu am timp să mă uit în stânga și în dreapta, ci merg pe ce simt: ce simt eu, aia fac.

Camelia Jula: Cum ajută experiența de jurnalist de până acum la desfășurarea activității ca primar?

Elena Lasconi: Un lucru este cert: Nu ai ce să cauți în jurnalism dacă nu ești curios și dacă nu ești empatic. Empatia este o calitate pe care ar trebui să o aibă orice lider. Ar trebui să o aibă politicienii (și mie mi se pare că asta lipsește majorității politicienilor, iar noi nu prea avem lideri sau oameni care să ne inspire). Așadar, empatia mă ajută și acum, plus faptul că știu cum funcționează instituțiile statului, unde să sun, știu cum merge treaba, cum se duc documentele, unde să merg mai departe cu o problemă. Deschid uși pentru că am argumente, știu cum să vorbesc, cum să pun problema. Astea sunt niște lucruri foarte importante. Nu vreau să rămân în istorie, să fac o carieră ca politician. Îmi doresc ca acest moment să rămână în istorie ca momentul în care s-a unit comunitatea și s-au întâmplat lucruri bune pentru Câmpulung. Nu pentru că sunt eu aici, persoana mea este nesemnificativă. Dar dacă eu pot să fiu instrumentul care să ajute la treaba asta, foarte bine! Eu asta îmi doresc din tot sufletul să fac pentru că mi se pare că asta contează. Viața este despre iubire și despre oamenii pe care îi întâlnești în jur, nu este despre contul din bancă, ce casă ai, ce mașină conduci…

Camelia Jula: Vă propun un exercițiu de imaginație: aveți o baghetă magică la dispoziție. Care ar fi primele trei lucruri pe care le-ați schimba la România cu ajutorul ei?

Elena Lasconi: Clasa politică, în primul rând, cu oameni empatici, de bună-credință. Apoi aș uni comunitatea. Și în aceeași linie aș aduce România de dincolo de granițele țării înapoi acasă.

Camelia Jula: Occidentul Românesc le vorbește românilor din diaspora, plecați din țară din motive financiare, în căutarea unui loc de muncă mai bun, pentru studii etc. Ce le-ați spune acestor oameni, care ar fi mesajul către ei, în special către cei care tânjesc la întoarcerea acasă?

Elena Lasconi: Chiar vreți să mă faceți să plâng… și fiica mea este în Franța, astfel că întrebarea aceasta e foarte personală. Le-aș spune… să nu piardă exercițiul de a vorbi limba română, acasă, cu copiii lor. Le doresc să nu ajungă să viseze în altă limbă decât în cea română! Și le-aș mai spune că îi așteptăm acasă! Și mi-aș dori ca toți cei care muncesc în afară și s-au dus acolo pentru a le fi mai bine să ne reprezinte cu mândrie.

Camelia Jula: Care este viziunea dumneavoastră pentru Câmpulung Muscel?

Elena Lasconi: Viziunea este că în zece ani această localitate va trăi din turism. Că vom ajunge, dacă nu în acest mandat, măcar în următorul (dacă oamenii vor mai avea încredere în mine) să fim o stațiune turistică de interes național, că vom participa la târgurile internaționale de turism. Suntem la două ore de București, nu este aglomerat pe autostradă, se mănâncă bine aici, ai aer curat, apă bună, se pot face investiții imobiliare pentru că prețurile sunt mici acum. Asta e viziunea. Să văd oameni mai zâmbitori pe stradă, nu mai vreau să văd oameni cu capul plecat. Îmi doresc ca Bulevardul Pardon să devină o emblemă după ce va fi refăcut. El are o poveste: s-a filmat „Titanic Vals” acolo. Se numește Pardon pentru că bucureștenii veneau la Câmpulung în vilegiatură și era atâta aglomerație pe bulevard, că se loveau cu coatele și ziceau „pardon, pardon, pardon”. Îmi doresc să facem multe evenimente, fiindcă așa vom atrage mai mulți turiști și localnicii vor fi mai fericiți. Îmi mai doresc să avem străzi la care să nu mai lucrăm 50 de ani apoi. Îmi doresc să nu mai existe gospodării fără apă, gaz, canal, internet. Îmi doresc să vină aici oameni de calitate, care să muncească de la distanță, din Câmpulung, unde avem și școli bune pentru copii – ce îți dorești de la locul unde vrei să te muți? Să învețe copilul într-o școală performantă, să ai aer curat, apă bună și să ai unde să te simți bine. Am citit undeva ceva ce mi-a plăcut foarte mult: orașul este ca o petrecere. Rămâi după ora la care ți-ai propus numai dacă îți place. Asta îmi doresc eu pentru Câmpulung.

A consemnat: Camelia Jula

Fotografii: Arhiva personală Elena Lasconi / Primăria Câmpulung Muscel