„Anii petrecuți la Castellón de la Plana au fost cei mai plini de satisfacții, dar și de provocări profesionale”

Dragoș Țigău, diplomat român, ambasadorul României la Nairobi: „Anii petrecuți la Castellón de la Plana au fost cei mai plini de satisfacții, dar și de provocări profesionale”

Dragoș Viorel Țigău este diplomat de carieră. După ce a lucrat în ambasadele României din Londra, Ottawa, Budapesta a avut misiuni consulare în Ungaria, Spania, America, astăzi este ambasadorul României în Kenya. După mai bine de 30 de ani de pregătire și de carieră diplomatică, Dragoș Țigău poate spune cum arată diplomația românească văzută din interior dar și care sunt relațiile cu comunitățile prin care a trecut.

Născut la Ploiești, într-o familie de profesori – atât părinții cât și bunicii  –, după terminarea facultății de Matematică, secția matematici aplicate, de la Universitatea București, a predat o  perioadă la fostul său liceu, Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Ploiești. A intrat apoi, prin concurs, în Ministerul Afacerilor Externe al României (MAE), în decembrie 1991. În perioada 1992-1993 a fost bursier al statului federal austriac la Academia Diplomatică de la Viena, unde a obținut un master în relații internaționale. Este căsătorit și are două fiice gemene în vârstă de 13 ani.

De-a lungul carierei sale a lucrat în ambasadele României de la Londra (unde a coordonat și secția consulară a misiunii pentru o perioadă de trei ani), Ottawa (ca însărcinat cu afaceri și, ulterior, prim-colaborator al ambasadorului) și, respectiv, Budapesta (ca șef al secției politice și adjunct al Reprezentantului Permanent al României la Comisia Dunării). De asemenea, a profesat și în domeniul consular la Consulatele Generale ale României la Montreal, Gyula (în ambele ca gerant interimar) și respectiv Barcelona, precum și Consulatul României de la Castellón de la Plana, Spania (ca șef de oficiu). În Centrala MAE a avut responsabilități în diverse departamente, în dosare dedicate problematicii bilaterale cu Regatul Unit și Republica Irlanda, și, respectiv America de Nord, problematicii de securitate și organizării Summit-ului NATO de la București din 2008, problematicii OSCE, controlul armamentelor și dezarmare.

Ruxandra Hurezean: Domnule ambasador, aveți o experiență întinsă pe aproape toată perioada postcomunistă a României. Care au fost misiunile cele mai complicate?

Dragoș Viorel Țigău: Pot afirma că perioada petrecută la Budapesta a fost caracterizată de un grad mare de complexitate al problematicii politico-diplomatice încredințate. Însă, cei șase ani și jumătate petrecuți la Castellón de la Plana ca șef al oficiului consular au fost cei mai plini de satisfacții, dar și de provocări profesionale.

Ruxandra Hurezean: Se vorbește mult despre diplomația românească, dar ar fi interesant să știm cum se pregătește sau cum se construiește o carieră diplomatică?

Dragoș Viorel Țigău: Cariera de diplomat se pregătește cu răbdare, perseverență, atenție la detalii, acumulare de informații relevante, cultura generală, auto-perfecționare, dar mai ales cu dorința de a onora pe deplin o astfel de calitate în care nu te reprezinți pe tine, ci ești un reprezentant al țării. Actualii membri ai corpului diplomatic al României continuă tradiția predecesorilor lor și își onorează cu succes mandatul încredințat, de multe ori în condiții dificile, pe fondul unor realități inedite și cu provocări aparte pentru această muncă.

Ruxandra Hurezean: Puteți să ne explicați la ce vă referiți, ce este nou, inedit, care sunt noile provocări?

Dragoș Viorel Țigău: Desigur, în trecut nu exista o astfel de expunere mediatică globală, de multe ori benefică, nu exista o prezență a cetățenilor români pe tot mapamondul, nu existau efectele globalizării, dominante în acest moment. Acum le avem și în acest context lucrăm. Revenind la pregătirea pentru diplomație, în prezent, la București există un Institut Diplomatic Român (IDR), fondat în 2005, instituție cu un prestigiu cert, recunoscut la nivel internațional, și cu relații de colaborare cu entități similare din toată lumea, unele dintre acestea cu o tradiție dincolo de secolul XX. IDR asigură formarea și instruirea de-a lungul carierei pentru personalul MAE, dar este deschis și pentru alți absolvenți ai învățământului superior angajați în instituțiile administrației centrale de stat care sunt interesați de problematica relațiilor internaționale. 

Însă, în opinia mea, absolvirea unor astfel de cursuri de specialitate nu au deloc un efect imediat în formarea unui diplomat. Esențiale sunt experiența dobândită, atât în Centrala de la București, dar mai ales, pe teren, în Serviciul Exterior, spiritul analitic și un discernământ dincolo de emoții personale, munca de echipă, capacitatea de auto-sesizare, disciplina, aceasta din urmă de multe ori auto-impusă. Acestea ar fi principalele atribute din punctul meu de vedere. La care se adaugă și alte abilități personale. Marii diplomați ai lumii nu au provenit cu toții din școlile specializate. Însă au excelat în această meserie folosind multe din atributele menționate anterior. Acest lucru este, în continuare, valabil și astăzi, când tehnologia ajută, dar nu decide în materie de relații internaționale.

Ruxandra Hurezean: Presupun că și familia reprezintă o provocare…

Dragoș Viorel Țigău: Viața de familie a unui diplomat reprezintă, probabil, cea mai mare provocare. Schimbările relativ frecvente de ambient au, aproape inevitabil, un efect asupra relaționării la nivel social pentru membrii familiei, în special pentru cei mici.

Ruxandra Hurezean: Domnule ambasador, ați fost recent numit ambasador în Kenya și Rwanda. E o lume mai puțin cunoscută nouă. Cum a fost pentru dumneavoastră întâlnirea cu Africa profundă?

Dragoș Viorel Țigău: Într-adevăr, este o lume puțin cunoscută europenilor obișnuiți, mai ales celor din partea noastră de Europa. Însă, datorită posibilităților de informare la nivel global, nivelul de cunoaștere a realităților africane este mult superior celui din urmă cu 20 de ani. Personal, sunt încă în faza de cunoaștere, de acumulare a informației la fața locului. Ceea ce este important este faptul că, având în vedere procentul mare al tinerilor, societatea locală este extrem de deschisă către lumea exterioară, cu un surprinzător apetit pentru nou.

Ruxandra Hurezean: Ce ne puteți spune despre aceste țări și de ce sunt ele importante pentru România?

Dragoș Viorel Țigău: Ulterior modificărilor fundamentale la nivel politic determinate de mișcările anticoloniale și de independență de pe continentul african, România a avut o prezență deloc de neglijat în Africa sub-sahariană, dincolo de aspectele doctrinare. Prezența românească în aceste regiuni s-a diminuat după 1989 urmare a alocării de resurse importante atingerii obiectivelor de țară, de integrare în NATO și UE. Însă, România continuă să aibă un capital de imagine pozitivă în aceste țări și este necesar să valorificăm un astfel de element. Pe mapamond, Africa sub-sahariană atrage, probabil, cel mai mare interes la nivel investițional. Oferta României pentru aceste țări este în domeniul educației la nivel universitar, IT&C, proiecte de cooperare în agricultură, industria alimentară și pe palierul normativelor fitosanitare, exploatarea resurselor naturale, de suprafață și din subsol. România este deschisă, de asemenea, oricăror solicitări specifice venite din partea statelor de acreditare.

Ruxandra Hurezean: Există o comunitate română în aceste țări? Care erau relațiile deja stabilite de misiunile diplomatice de până acum?

Dragoș Viorel Țigău: Comunitatea română din statele Africii de Est este foarte restrânsă din punct de vedere numeric. Mulți dintre membrii săi sunt așa-numiții „expats”, adică prezența lor în aceste state este determinată de contractele de muncă cu firme străine, chiar multinaționale, prezente în teritoriu, cu agenții din sistemul ONU, sau de participarea la proiecte de caritate derulate de entități religioase. Cei stabiliți definitiv sunt foarte puțini, în marea lor majoritate fiind căsătoriți cu localnici. Mulți dintre aceștia din urmă sunt foști studenți în România.

În schimb, asistăm la un fenomen în dezvoltare accelerată în ultimii doi ani, și anume, cel al sporirii numărului de turiști români în locații de pe coasta Oceanului Indian, în Kenya și Tanzania – Zanzibar, cât și în interiorul continentului, în Tanzania, Rwanda și chiar Uganda, în siajul fluxurilor turistice deja consacrate din lumea occidentală. Acest lucru prezintă o provocare sporită pentru Ambasada României la Nairobi în domeniul informării la timp asupra condițiilor de intrare și riscurilor existente, dar mai ales cel al acordării, la nevoie, a asistenței consulare de specialitate.

Ruxandra Hurezean: Din punct de vedere economic, ce oportunități ar exista aici pentru România? Știu, de exemplu, de la un fost ambasador din Africa, că exista, la un moment dat, disponibilitate de a achiziționa din România oțel, sârmă și biscuiți. Nu s-au concretizat acele intenții, din motive care nu țineau de ambasadă. În acest context, vă întreb, ce planuri aveți pentru mandatul dumneavoastră?

Dragoș Viorel Țigău: În completarea celor afirmate anterior, este clar că astfel de oportunități există, numai că ele trebuie valorificate. Având în vedere schimbarea calitativă fundamentală din România în ultimii 3 ani, când ponderea sectorului privat în economie o depășește net pe cea de stat sau cu participare parțială a statului, apreciez că este absolut necesară captarea interesului oamenilor de afaceri români pentru a iniția legături specifice cu statele din Africa de Est. Nu mă refer la firmele înregistrate în România cu capital străin sau parte a unor entități multinaționale, care au o strategie aparte. O astfel de abordare națională, o puteți numi și strategie, ar trebui să includă inclusiv trimiterea de personal specializat la Nairobi, sau în alte locații de interes din Africa, care să faciliteze astfel de legături. În ceea ce privește planuri de viitor, ele există, dar depind în bună măsură în conturarea unei strategii realiste, actualizate la realitățile existente în teren. 

Ruxandra Hurezean: Dar din partea României cam care ar fi interesele de schimburi economice cu țările în care sunteți acreditat?

Dragoș Viorel Țigău: După cum spuneam, schimburile economice sunt determinate și calibrate de cerere și ofertă, precum și de disponibilitatea agenților economici de a se angaja în astfel de schimburi. O proiectare planificată de genul celei de dinainte de 1989 nu ar fi realistă și nu mai este posibilă. 

Ruxandra Hurezean: Ne imaginăm cu greu Africa îndepărtată. Cu atât mai mult cu cât evenimentele dramatice din Europa ne acaparează atenția. Așadar, cum este ambasada noastră din Nairobi? Cum sunt condițiile de viață? Cum arată o zi obișnuită în Nairobi?

Dragoș Viorel Țigău: Ambasada României la Nairobi este una din misiunile diplomatice de dimensiuni mici. Însă munca noastră nu diferă, în mare, de cea din ambasadele mari. Există, totuși, niște diferențe esențiale: suntem acreditați și în patru state, altele decât cel de reședință, ceea ce face ca relaționarea cu autoritățile din aceste țări să fie mai complicată. În plus, faptul că dispunem de un personal restrâns, ne determină să stabilim un grad de prioritate pentru fiecare din sarcinile ce ne revin. De asemenea, există momente în care fiecare dintre noi devenim omul-orchestră, dar și asta face parte din farmecul diplomației într-o țară africană. Condițiile de viață relativ aceleași cu cele din Europa. Fiecare dintre noi trebuie să fie însă conștient că există riscuri aparte, de origine diversă. De asemenea, altitudinea de aproape 2.000 m la care se află Nairobi creează probleme suplimentare, compensate, ce-i drept, de clima favorabilă și lipsa unor factori de risc la adresa sănătății comuni pe continentul african. Coloniștii englezi au știut unde să se stabilească…

Ruxandra Hurezean: Ați fost mulți ani în misiuni consulare în Europa, America. Cum a fost experiența dumneavoastră în țările unde ați activat, în ceea ce privește diaspora românească? Ce a fost cel mai dificil?

Dragoș Viorel Țigău: Comunitățile române din fiecare țară au elemente specifice determinate de diverși factori cum ar fi momentul constituirii lor, compoziție, pregătire profesională a membrilor etc. În ansamblu, am avut experiențe pozitive. Românii sunt la fel cam peste tot unde se stabilesc. Important este să se stabilească o comunicare de genul fair-play cu aceste comunități, în sensul că noi, ca reprezentanți ai satului român, să avem o abordare caracterizată de profesionalism, respect, solicitudine. Pentru că respectul este o valoare de ordin biunivoc, este necesar ca românii din diasporă să răspundă, de o manieră similară solicitărilor noastre îndreptățite, astfel încât respectul față de lege și regulile de comportament în societate să nu fie facultative, ci normă. Mărturisesc că elementul cel mai dificil cu care m-am confruntat a fost acela al existenței unei aparente lipse de încredere a românilor din diasporă față de membrii misiunilor diplomatice și oficiilor consulare. Aici este necesar să se acționeze, de ambele părți. Pot să spun însă că, în momentul în care un funcționar al MAE dovedește profesionalism, dublat de educație și o anumită doză de empatie, barierele de genul celei menționate dispar. 

Ruxandra Hurezean: Am avut în activitatea mea jurnalistică mai multe întâlniri și discuții cu români din toată lumea. Cel mai adesea se plâng de „indiferența autorităților române” din țările unde au plecat. Ce ar trebui făcut pentru o comunicare mai bună cu comunitățile românești din diaspora?

Dragoș Viorel Țigău: Față de cele afirmate anterior aș mai avea câteva completări. Ați menționat „indiferența autorităților române”, generalizând conceptul la nivel întregii reprezentări diplomatice și consulare din acele țări. Astfel de generalizări nu sunt benefice nimănui. Motivul este simplu. Fiecare cetățean român care se adresează unei ambasade sau unui consulat este un caz în sine. Multe dintre acestea pot fi abordate, cu succes, pe baza unor proceduri. În schimb, în multe din cazurile atipice, o responsabilitate sporită și conștientizare din partea cetățeanului român implicat ar fi putut avea ca efect evitarea unor situații dificile în care acesta se afla. Există și reversul medaliei, dar aceste cazuri sunt izolate și atipice. De aceea, reiterez necesitatea unei mai bune comunicări, concept ce presupune două părți. Altfel, ar exista numai un monolog. 

Ruxandra Hurezean: Care sunt cele mai frecvente probleme ale cetățenilor români pentru care sunteți solicitați? Cum le puteți veni în ajutor, în mod concret?

Dragoș Viorel Țigău: Dacă m-aș referi la problemele cetățenilor români rezidenți în Spania sau în Canada, vă mărturisesc că mi-ar fi necesar un spațiu mult mai amplu. În schimb, natura muncii actuale presupune o abordare mult mai largă, în cadrul căreia aspectele consulare reprezintă numai o parte, cu o importanța aparte, însă. Pe scurt, problemele ar fi: documente de călătorie expirate, acte de stare civilă incomplete/pierdute, acte notariale, situații de urgență (accidente, decese, privare de libertate etc). Important este ca noi să fim avizați asupra acestor probleme, fie telefonic, dar de preferat în scris, pe e-mail. Vă asigur că știm ceea ce avem de făcut după această primă etapă, de avizare. Totul se va derula în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Ruxandra Hurezean: Ați avut și funcții de responsabilitate în domeniul securității și cooperării. Cum apreciați reacția Europei și a SUA în situația războiului actual din Ucraina? Ce s-ar mai putea face pentru descurajarea Federației Ruse în această agresiune?

Dragoș Viorel Țigău: Reacția Europei – deci și a României – și a SUA a fost de solidaritate deplină cu Ucraina în fața acestei agresiuni neprovocate și nejustificate a forțelor armate ruse. Să nu uităm că această agresiune reprezintă pe fond încălcarea principiilor fundamentale ale dreptului internațional, ale ordinii globale bazate pe reguli, inclusiv a Cartei ONU. Comunitatea internațională democrată a condamnat acțiunile Rusiei și a solicitat, în repetate rânduri, respectarea integrității teritoriale, a suveranității și a independenței Ucrainei. Uniunea Europeană și aliații noștri au dat dovadă de unitate și forță, oferind Ucrainei sprijin umanitar, politic, financiar și material fără precedent, precum și susținere și protecție cetățenilor ucraineni care au fugit din calea războiului.

Vom continua să solicităm Federației Ruse încetarea agresiunii militare și retragerea trupelor sale de pe întreg teritoriul Ucrainei. De asemenea, vom urmări să descurajăm acțiunile Rusiei prin izolarea sa diplomatică, prin agrearea și implementarea de noi pachete de sancțiuni care să oprească finanțarea acestui război și ne vom asigura că dependența statelor membre UE de Rusia este eliminată sau redusă la minim.

Un material realizat în exclusivitate pentru Occidentul Românesc, de Ruxandra Hurezean, în cadrul rubricii: Diplomat de carieră.

Foto: Arhiva personală Dragoș Viorel Țigău

Nota Redacției OR:

Ruxandra Hurezean (Cluj – Napoca) este jurnalist cu vastă experiență. Lucrează în presă de peste 27 de ani. A condus redacții și a contribuit la înființarea de publicații, lucrând atât pentru presa locală clujeană, cât și pentru cea națională. Este autoarea a cinci volume de reportaje și proză scurtă. A fost premiată în mai multe rânduri de către Asociația Profesioniștilor din Presă Cluj și a primit „Premiul Mass-Media” al Ambasadei Germaniei la București pentru reportajele privind istoria și prezentul minorității germane din România. În anul 2017 i s-a decernat premiul Festivalului Internațional de Carte Transilvania pentru „Cartea jurnalistului”.