Românii au glumit mereu despre ce-i doare. Am făcut haz de necaz, am îmblânzit umilința cu ironie și am transformat neputința în banc. Dar ajunge o vreme când râsul încetează. Iar ceea ce părea, cu ani în urmă, o exagerare de mahala, devine, cu o precizie înfiorătoare, realitate.
Astăzi, România nu mai trăiește din iluzii electorale. Trăiește pe datorie. O datorie care nu înseamnă doar bani împrumutați, ci ani de viitor pierduți. Potrivit zvonurilor tot mai insistente, 32 de miliarde de euro au fost parafate, în spatele ușilor închise, sub semnătura domnului Marcel Ciolacu. Jumătate s-au topit pe traseele întortocheate ale bugetului de stat. Cealaltă jumătate? Împrumuturi externe semnate în grabă, la dobânzi care vor condamna generații întregi la o existență pe minus.
Deocamdată, nu există o anchetă oficială. Dar ce este mai grav decât absența unei investigații? Absența încrederii. O națiune care nu mai crede în propriul stat, care privește clasa politică nu cu revoltă, ci cu o resemnare tăcută, își pierde încet, dar sigur, fibra vitală. Se stinge din interior.
Iar diaspora? Diaspora a devenit, în mod pervers, o „vacă de muls” și o zonă de „pomeni culturale” cu dedicație, sub masca iubirii de țară și a tradițiilor. Sub steagul tricolor, cu recitaluri de folclor și afișe sclipitoare, se ascunde o rețea bine pusă la punct de „clienți” ai banului public. Persoane dubioase, instalate prin diverse țări europene, care sustrag cu acte-n regulă sume importante din banii de acasă. Totul e justificat pe hârtie. Facturi umflate, evenimente fictive, fotografii reciclate de la alte acțiuni. Lecția învățată de la „profesioniștii” din România funcționează perfect și în diaspora. Diferența? Supravegherea e mai slabă. Iar combinațiile sunt ambalate în patriotism de ocazie.
Iar cei care nu intră în joc? Marginalizare, refuz, ignorare. Occidentul Românesc a plătit acest preț în toamna anului 2022, și nu numai. Nu am „pupat inele”, nu am fabricat povești cu iz de kitsch naționalist, nu am mințit pentru finanțare. Am construit, în schimb, o publicație demnă, liberă, asumată. Iar faptul că renunțăm la varianta tipărită nu înseamnă că cedăm. Înseamnă că adaptăm strategia. Varianta digitală rămâne un bastion. Poate chiar mai greu de controlat de rețelele lor dubioase. E amar, dar lucid. Și cinstit.
Cât despre noul guvern? E greu de spus. Poate, dacă se va strecura măcar un fir de lumină printre cortinele acestei tranziții fără sfârșit, va veni și vremea în care Departamentul Românilor de Pretutindeni va fi scuturat din temelii. Până atunci, diaspora rămâne un teritoriu de combinații mascate. Iar cei care confundă patriotismul cu rețelele de interese vor continua să se îmbogățească din nostalgia altora.
România nu mai are luxul amânării. Datoriile cresc, perspectivele se îngustează, iar copiii care astăzi buchisesc alfabetul vor munci o viață întreagă pentru a achita nota de plată a negocierilor făcute pe ascuns.
Nu mai e timp de glume. Nu mai e loc de metafore. E nevoie de cifre oficiale, de explicații reale, de lideri capabili să înțeleagă că viitorul unei națiuni nu se construiește pe minciună, împrumuturi toxice și nepăsare.
Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean
Acest articol reflectă, fără ocolișuri, opinia personală a autoarei asupra realităților politice și sociale care marchează România și diaspora. Textele publicate sub semnătura Kasandra Kalmann Năsăudean urmăresc o linie editorială fundamentată pe onestitate intelectuală, rigoare analitică, responsabilitate, investigație, și se bazează pe fapte concrete, bun-simț și exigență civică. Orice preluare integrală sau parțială este permisă doar cu acordul scris al autoarei și cu menționarea sursei.