Vavila Popovici: Ce timp probabil al lumii va veni?

„Pierde acela care știe ce va face atunci când va câștiga. Câștigă cel care știe ce va face atunci când va pierde”. Nicolo Machiavelli

Nu se poate vorbi despre normalitatea acțiunilor întreprinse până acum a marilor politicieni ai lumii. S-a pornit pe un drum greșit, drumul răului, începând cu ocuparea Crimeii de către ruși în data de 20 februarie 2014 și indiferența lumii. (De Crimeea s-au folosit magnații ruși, dar ea nu aparține Rusiei!)

A fost un pas important, un început către război, declanșat de Rusia. Defectul obișnuit al omului este cel de a nu prevedea furtuna atunci când este timp frumos. E-adevărat! Dar aceasta nu este permis unor conducători ai oamenilor obișnuiți. Și s-a tolerat această ocupație.

Nu interesele poporului au determinat următorul pas, invazia Ucrainei la 24 februarie 2022, cât vanitatea, „foamea de teritorii” a conducătorului rus, continuată cu o oarecare tăcere și indiferență dovedită a restului lumii. Rusia a continuat cu aroganța și dorința de a cuceri Ucraina, cu impotența unei înțelegeri între cele două mari puteri (Rusia și SUA), de a opri la timp agresiunea Rusiei, iar acum s-a ajuns la un impas, la un pericol major pentru întreaga omenire, cel al unui posibil război nuclear.

Ce-i de făcut?, se întreabă întreaga omenire și conducătorii ei. Cum se va termina această mizerabilă agresiune? Se fac presupuneri, se exprimă dorințe, se acordă ajutoare, dar, practic nu se poate întrevedea finalul acestui conflict în acest moment. Rusia este fermă. Și de ce ar ceda Occidentul în fața fermității agresorului când trebuie să răspunzi cu fermitatea ta. Au greșit și unii și alții, deci trebuie luptat pentru un final acceptabil, cât mai rapid, și acesta nu poate fi decât înfrângerea agresorului pentru anihilarea greșelii.

Deci, va trebui mers pe acest drum greșit până la capăt. Cum să abandonezi sprijinul dat acestor eroi ucraineni? Cum să ignori acest exemplu de rezistență și conducere a acestui tânăr și ferm Vlodimir Zelenski? Cum să-i ceri să cedeze? Nu ar fi o umilință a efortului făcut întru apărarea țării? Demnitatea lui și dragostea de țară nu-i va permite. „Dați-mi libertate sau dați-mi moarte” (în engleză Give me Liberty, or give me Death!) este un citat celebru dintr-un discurs al lui Patrick Hernry ținut în Biserica Sf. Ioan din Virginia, discurs care, se spune că a înclinat balanța în favoarea acordării de către legislativul coloniei Virginia de trupe în favoarea războiului American de independență (1775). Istoria uneori se repetă!

Nu interesele țărilor au inflamat acest conflict, cât vanitatea conducătorilor ajunși față în față. Un diplomat nu ar fi procedat în așa mod, diplomație înseamnă și menajament, respect, încercare de înțelegere. Ce spunea Nicolo Machiavelli, gânditorul umanist din perioada renașterii, filozof, teoretician al politicii, al istoriei și al războiului? Că „Norocul şi natura țin socoteala cu balanța; ele nu ne fac niciodată un bine, fără ca în schimb să nu se ivească un rău.… din doi care procedează în același chip, unul ajunge la țintă, celălalt nu”.

Dar cine ar putea spune în acest moment care va ajunge la țintă? Căci Natura ne-a creat pe toți cu facultatea de a dori și de cele mai multe ori neputința de a obține, căci hazardul guvernează puțin mai mult de jumătate din acțiunile noastre, iar noi dirijăm restul.

Ce spunea Diplomatul român Nicolae Titulescu? „Da-ți-mi o politică internă bună și vă voi da una externă corespunzătoare.” Cu alte cuvinte: întâi aranjează-ți stabilitatea în propria țară și apoi discută cu acei din afară. Nici unul din conducătorii de seamă angajați în această dispută nu au făcut-o. Vorbesc de Rusia și de SUA și de momentul începerii conflictului.

Dacă Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii ar fi slujitorul Cerului, și este!, ar trebui să ceară iertare poporului ucrainean și să-l iubească. Iertarea și iubirea ar putea reda liniștea acestei lumi și ea a fost și este așteptată de o mare parte a ei. Fiindcă tot Biserica ne spune că, „comunicarea cu lumea din afara ei este o parte specială dar integrantă a misiunii ortodoxe”. La care se cere curajul spunerii și dreptatea înțeleasă corect. Ar face-o în numele întregului popor rus. Și în numele dementului conducător.

Autor: Vavila Popovici (Stamford, Connecticut – SUA). Scriitor și jurnalist, poet, traducător tehnic. Senior Editor în cadrul redacției Occidentul Românesc.