Spania, cea mai însorită țară din Europa

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Spania este ţara cea mai însorită din Europa, iar clima de pe Costa Blanca a fost descrisă ca fiind cea mai sănătoasă din lume. Zona de coastă a Spaniei, de la Costa Blanca până la Costa del Sol se bucură de o medie de 300 de zile însorite pe an. În aceste condiţii, lunile ideale pentru turiști sunt mai şi octombrie deoarece sunt ferite de precipitaţii şi căldura nu este copleşitoare.

Zona atlantică sau zona verde (Costa Verde) cuprinde regiunea de nord-vest a Spaniei (inclusiv Galicia care are o climă blândă şi umedă) Asturias, Cantabria, Ţara Bascilor şi zona Pirineilor care desparte Spania de Franţa. Regiunea de frontieră dintre Galicia şi Asturias, de-a lungul coastei care duce către Pirinei, beneficiază de până la 1.800 de ore de soare pe an, iar în timpul verii temperaturile ajung până la 25 de grade Celsius.

Țara Bascilor. Nu mi-am cumpărat bască din Țara Bascilor, dar am vorbit cu băieţi şi fete de origine bască şi am citit şi am auzit cuvinte în Euskara (limba bască). Limba lor este mai veche decât limbile indo-europene şi istoricii spun despre ei că aparţin unei culturi care a populat vestul Europei începând cu anii 16.000 îHr. Există controverse între cercetători, dar bascii sunt foarte mândri de originea lor.

O confuzie geografică există și atunci când spunem Ţara Bascilor (Pays Basque, Basque Country). Putem să ne referim la întreaga regiune locuită de vorbitori de Euskara, la nordul ei teritoriile care aparţin Franţei, sau la sudul ei, teritoriile care aparţin Spaniei. Din cele șapte provincii istorice locuite de basci, patru aparţin administrativ Spaniei: Álava, Biscay, Gipuzkoa, Navarre şi trei aparţin Franţei: Labourd, Soule, Basse-Navarre. Álava, Biscay, Gipuzkoa formează Comunitatea Autonomă Bască cu capitala la Vitoria, iar Navarre are şi ea guvern propriu şi capitala la Pamplona.

Și dacă am lămurit oarecum lucrurile, o să vă povestesc despre cum călătoreşti în Comunitatea Autonomă Bască, mai precis în cele mai mari oraşe de aici: Bilbao, Vitoria (Gasteiz) şi San Sebastián (Donostia). Dacă vă doriți mare şi plajă… şi cea mai frumoasă panoramă turcoaz, atunci vă recomand San Sebastián. Din luna mai și până în octombrie, temperaturile sunt pe la 20 sau mai mari de 20 de grade.

Dacă sunteţi amatori de evenimente culturale, vă propun luna septembrie, în preajma Festivalului Internaţional de Film. Atunci, aveţi ocazia să vedeţi vedetele la plimbare în centrul vechi al acestei staţiuni unde auziţi în aceeaşi măsură: franceza, basca şi spaniola. În Vitoria prindeţi în iulie Festivalul de Jazz şi la începutul lui august „La Fiesta de la Virgen Blanca”, sărbătoarea sfintei protectoare a oraşului. Vinul, mâncarea, distracţia şi muzeele rămân pe poziţii prioritare în tot timpul anului, aşa că dacă aveţi drum în nordul Spaniei, nu ezitaţi să vizitaţi Ţara Bascilor.

Ce se poate vizita. Cele trei provincii basce oferă un spectacol unic, şi când vine vorba de relief, şi când vine vorba de climă, tradiţii sau mâncare. Sunt străbătute de două lanţuri muntoase paralele: Munţii Cantabrieni şi Pirineii. O să vedeţi calcar, iar cel mai înalt vârf are 1.551 de metri (Aitxuri). Între munţi există un platou înalt pe care bascii îl numesc Câmpiile Alaveze (Llanada Alavesa), loc unde e situată capitala, Vitoria.

Îmi doresc să am timp și sănătate să explorez Bazinul Atlantic: zona văilor unor râuri scurte care vin dinspre munţi spre ocean şi formează estuare şi zona de coastă a golfului Biscaya. Am văzut de pe Podul Vizcaya estuarul râului Nervión şi mi-ar fi plăcut să văd şi golful Bidasoa-Txingudi, la graniţa dintre Spania şi Franţa. Vă recomand şi Rioja Alavesa, porţiunea dintre lanţul muntos de sud şi râul Ebru, care are caracteristici de climat mediteranean, adăposteşte podgorii şi oferă faimosul vin, Rioja.

Bilbao şi zona metropolitană a acestuia au de arătat multe lucruri, începând cu muzeul Guggenheim, continuând cu Muzeul de Arte Frumoase, Casco Viejo (centrul vechi), Ribeira Market (cea mai mare piaţă acoperită din Europa), cartierele noi (Deusto, Ensanche, Abando), parcurile, casele, iahturile şi plaja din Getxo.

Mă fascinează locurile de unde pot vedea oraşul de sus, aşa că vă recomand funicularul Artxanda şi Podul Vizcaya – cel mai vechi „pod transportor” din lume. De sus, din parcul Artxanda poți avea o vedere asupra râului Nervión, a podurilor futuriste (Zubizuri, Deustu, Euskalduna), a muzeului Guggenheim, de excepție. Iar de pe Podul Vizcaya (intrat în 2006 în patrimoniul UNESCO) poți beneficia de o imagine superbă asupra estuarului şi a golfului.

Vitoria (Gasteiz în Euskara) nu se evidențiază prin ceva anume că e capitala regiunii. Cu toate acestea, te impresionează prin parcuri, detalii de arhitectură, palate transformate în centre culturale, picturi murale imense şi mâncarea dumnezeiască. A fost declarată European Green Capital în 2012, aşa că puteţi fi siguri că aerul e mai curat decât în New York, Madrid sau Bucureşti.

Centrul vechi are formă de migdală şi străduţe foarte înguste. A fost un oraş medieval cu ziduri de apărare, construit anume pentru a-i proteja pe locuitori în războaiele dintre ducate şi regate. Până şi Catedrala Santa Maria (cea mai de preţ comoară a oraşului) a fost construită cu dublu rol (păstrătoare a sufletelor şi păstrătoare a armelor).

Vă recomand palatele care ascund muzee sau instituţii publice: Palatul Bendana (Muzeul Cărţilor de Joc), Palatul Escoriaza-Esquivel, Palatul Augusti (Muzeul de Arte), Palatul Ajuria Enea (locuinţa guvernatorului), o plimbare pe străduţele din centrul vechi şi parcurile, evident. Mie mi-au plăcut enorm pereţii pictaţi şi abia aşteptam să mai descopăr unul şi să îi înţeleg mesajul.

San Sebastián (Donostia în Euskara) este o fortăreaţă medievală transformată de monarhii spanioli în reşedinţă de vacanţă. Au urmat modelul vecinilor care au transformat Biarritz în staţiune şi le-a ieşit de minune, San Sebastián fiind destinaţia de turism preferată şi de spanioli şi de străini. Centrul vechi are clădiri din secolul XIX deoarece oraşul a fost devastat în urma unui asediu anglo-portughez în 1813, iar restul oraşului se dezvoltă sistematic cu palate şi reşedinţe de vară ale nobilimii spaniole. Nu rataţi Palatul Miramar, promenada şi golful La Concha, portul, zona romantică – stil Belle Epoque, vârful Igeldo (locul cu cea mai frumoasă vedere asupra oraşului), Teatrul Victoria Eugenia şi plaja Zurriola (locul de întâlnire al surferilor). În 2016, San Sebastián a împărțit cu Wroclaw titlul de Capitală Europeană a Culturii.

Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastián este al doilea element care pune Ţara Bascilor pe harta lumii. Se întâmplă din 1953 şi este o rampă de plecare pentru filme cunoscute şi regizori faimoşi. Alfred Hitchcock a prezentat aici Vertigo şi tot aici a avut loc premiera europeană a Star Wars.

Atmosfera oraşelor e relaxată, cosmopolită, cu oameni îmbrăcaţi frumos, preocupaţi de bilete la teatru, operă şi care sunt la prânz în restaurante cu un pahar de vin (tinto) în faţă. Comunitatea Autonomă Bască deţine cel mai mare procent din PIB-ul Spaniei şi este regiunea care a avut cel mai puţin de suferit în timpul crizei. Singurul fel în care au resimţit criza în oraşele mari a fost lipsa locurilor de muncă slab-calificate (chelner, barman, casier). S-ar putea să se explice economic de ce regiunea e considerată ca fiind una cu cele mai de calitate restaurante din Europa. Se spune că, dacă intri într-un restaurant la întâmplare, ai cele mai mari şanse să îţi placă şi să vrei să te întorci.

În San Sebastián există două restaurante cu 3 stele Michelin (Arzak şi Berasategui) şi altele cu 2 stele Michelin. Este oraşul cu cea mai mare densitate de stele Michelin din lume şi locul unde au început societăţile gastronomice basce – txoko – în 1870. Aceste „societăţi secrete” erau formate iniţial doar din bărbaţi care se întâlneau să gătească şi să îşi împărtăşească secrete culinare. Şi astăzi, este foarte greu să intri într-un asemenea grup dacă eşti femeie. Am mâncat cu 10 euro un meniu al zilei excelent (două feluri de mâncare, desert şi vin la discreţie), dar sunt sigură că poţi să laşi şi 30, 50 sau 100 de euro la o masă. Bascii sunt recunoscuţi pentru preparatele din fructe de mare, pentru pintxos (sendvişuri cât o îmbucătură), jamon serrano, tortilla de patatas (arată ca o omletă cu cartofi) şi pentru patiserie şi deserturi. Vinul e roşu, sec, şi nu lipseşte de la masă, iar berea locală se numeşte Pagoa (în varianta Pilsner şi Red Ale).

Dacă mergeți cu avionul, veţi ateriza cel mai probabil pe aeroportul Loiu din Bilbao. Există un autobuz (A-3247) care vă duce în oraş la autogara Termibus. Funcţionează între orele 06:20 și 24:00 dinspre aeroport şi de la 05:20 la 22:00 dinspre Bilbao. Dacă aveţi zbor mai devreme sau mai târziu în noapte, va trebui să puneţi deoparte 20 – 25 de euro pentru taxi. Termibus e conectat cu staţia de metrou San Mames, iar metroul e foarte bine semnalizat şi uşor de folosit. Un bilet costă între 1,30 şi 1,60 de euro. Cu BilbaoCard (6 euro/zi) aveţi acces gratuit la reţeaua de transport din zona centrală şi reduceri importante la muzee.

Din Bilbao spre Vitoria ne-am deplasat cu autobuze La Union (6,25 euro/bilet, dus). Către San Sebastián puteţi să luaţi autobuze ALSA 6,74 euro/bilet, dus. Pentru bugete mici, și foarte mici, vă recomand Moon Hostel Bio cu 15 euro/noapte în cameră de şase persoane. Pentru bugete de 3-4 stele, interesant de locuit, ar fi la: Casa de los Arquillos în Vitoria cu 70 euro/noapte. Hotel Ibis în Bilbao are preţuri de la 45 euro iar un hotel de 4 stele poate ajunge până la 100 de euro/noapte. Bon voyage!

A consemnat: Kasandra Kalmann Năsăudean

Foto: arhiva personală

Citește și