Responsabilitate în actul emigrării

„Nu întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă-te ce poți face tu pentru țară!” – aceste cuvinte rostite de John F. Kennedy au rămas un etalon al responsabilității civice, un apel la conștiință și onoare. Totuși, ele capătă o nouă dimensiune în contextul globalizării și al emigrării masive. A emigra este o decizie personală, care implică atât oportunități, cât și sacrificii. Este un drum ales conștient, fără constrângeri externe, iar odată făcut acest pas, vine la pachet cu un set de responsabilități ce nu pot fi ignorate sau delegate altora.

Când cineva decide să-și construiască un viitor într-o altă țară, analiza profundă a contextului economic, social și legislativ al statului de adopție este esențială. Integrarea într-o nouă societate presupune acceptarea regulilor sale, adaptarea la un nou stil de viață și asumarea unui parcurs profesional care să reflecte nu doar ambițiile personale, ci și respectul față de comunitatea adoptivă. De aceea, cei care aleg să plece în căutarea unei vieți mai bune trebuie să fie pregătiți să își câștige locul prin muncă, perseverență și contribuție reală la societatea care le oferă un nou cămin.

Din această perspectivă, devine de neînțeles atitudinea unor concetățeni, care, după ce au plecat voluntar, se întorc cu pretenții absurde față de țara de origine. Să soliciți ajutoare financiare, beneficii sau finanțări pentru evenimente fără impact real, în timp ce ai denigrat și respins propria națiune, este o dovadă clară de inconsecvență și lipsă de demnitate. Statutul de emigrant nu poate fi un pretext pentru a solicita beneficii de la două state simultan, fără a aduce în schimb o contribuție semnificativă nici într-unul, nici în celălalt.

Dacă ai ales să pleci, îți asumi tot ceea ce presupune această decizie: de la dificultățile de integrare până la eforturile necesare pentru a reuși profesional și personal. Nimeni nu îți datorează nimic, nici țara de adopție, nici țara de origine.

Românii care aleg să trăiască în afara granițelor au o obligație morală de a demonstra că sunt capabili, muncitori și demni. Fiecare reușită individuală contribuie la imaginea colectivă a comunității românești din străinătate. În loc de revendicări sterile sau acuzații la adresa sistemului, cea mai puternică declarație pe care o poate face un emigrant este succesul său personal. Prin fapte, nu prin vorbe, românii pot arăta lumii că sunt o forță de muncă valoroasă, cetățeni de încredere și oameni de onoare.

Pentru cei care nu reușesc să se adapteze, soluția este simplă: întoarcerea acasă. Nu este nicio rușine în a recunoaște că un anumit stil de viață nu ți se potrivește, dar este inacceptabil să rămâi într-o zonă de confort creată prin cereri nesfârșite adresate statului român sau celui de adopție. A aștepta permanent sprijin din două direcții, fără a contribui la bunăstarea niciuneia, este nu doar imoral, ci și penibil.

Lumea de astăzi nu mai este a celor care așteaptă, ci a celor care acționează. Emigrarea nu este o scuză pentru pasivitate sau pentru cerșetorie instituționalizată. Dimpotrivă, este un test al caracterului, al forței interioare și al dorinței de a construi ceva durabil. Când decidem să părăsim țara natală, plecăm pe cont propriu – iar succesul nostru trebuie să fie cel mai puternic argument că ne merităm locul în orice societate.

Emigrarea nu este o fugă, ci o alegere. Este un drum plin de provocări, dar și de oportunități. Fiecare român care trăiește peste hotare trebuie să își asume această decizie cu maturitate și responsabilitate, demonstrând prin muncă și integritate că merită locul pe care și l-a ales. Respectul nu se cere, ci se câștigă. Iar succesul individual este cel mai puternic argument că românii pot excela oriunde în lume.

Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean
Editorial publicat în ediția 165, Anul XV, pagina 3.

NOTA REDACȚIEI:
Kasandra a fost unul dintre redactorii primului post de radio în limba română, RadioUniplus92 (Millennium) Santa Susana (CA), mulți ani editor la prestigiosul ziar Gândacul de Colorado (Denver, Colorado) și redactor-șef la Radio Diaspora Online (Chicago), Statele Unite ale Americii. Licențiată în Informatică de gestiune (Felix C-256) și Științele Comunicării (Investigații), Kasandra înființează în anul 2010 ziarul Occidentul Românesc dedicat românilor din Peninsula Iberică, în special, și celor din lumea occidentală, în general, publicație de limba română, care apare lună de lună, fără întrerupere, în format print și online de peste 14 ani. A scris pentru numeroase reviste și ziare în limba română din străinătate și din România, iar în Spania a fost redactor-șef la primul ziar în limba română din Peninsula Iberică, Român în Lume. A colaborat cu revista Origini și ziarul Noi în Spania din Madrid. Este autor al volumului bilingv Destine distruse de comuniști, coautor la volumul The Mists of Time și în documentare dramatice privind istoria comunismului, alături de Michael Harrison Cronkite, manager de proiect.