Puterea Jocurilor Olimpice 26 iulie – 11 august 2024: Între emoție și contradicție
Începând de vineri, 26 iulie 2024, Parisul devine centrul atenției globale, găzduind un eveniment sportiv grandios unde emoțiile se împletesc cu contradicțiile. Jocurile Olimpice, aflate la cea de-a XXXIII-a ediție, reprezintă mai mult decât o competiție sportivă – ele simbolizează aspirațiile și sacrificiile unei întregi generații de sportivi, dar și un spectacol economic și politic de proporții.
Rafa Nadal, unul dintre cei mai mari sportivi ai tuturor timpurilor, exprimă cu sinceritate ce înseamnă Jocurile Olimpice pentru el: esența sportului, rădăcina vocației sale. Amintindu-și de anii în care se caza în hoteluri de proastă calitate, Nadal subliniază că Jocurile reprezintă pentru el mai mult decât o simplă competiție, ele îi oferă sentimentul apartenenței la o echipă. Această emoție pură și nefiltrată contrastează puternic cu declarațiile președintelui Comitetului Internațional Olimpic (CIO), Thomas Bach, care subliniază succesele economice ale organizației: venituri de 7 miliarde de euro în timpul Olimpiadei anterioare și lansarea Jocurilor Olimpice de Esports, finanțate de Arabia Saudită pentru următorii 12 ani.
Această dualitate între spiritul sportiv și mașinăria economică este evidentă. Jocurile Olimpice, care se autodefinesc drept cel mai mare festival sportiv internațional, au devenit o afacere spectaculoasă. Ele valorifică talentul și efortul sportivilor, transformându-le în emoții care captează atenția a peste un miliard de telespectatori din întreaga lume. Sportivii vorbesc despre vise, eforturi titanice și transformare personală, în timp ce marketingul și afacerile rămân în mâinile CIO, care exploatează simbolul celor cinci cercuri olimpice pentru a genera venituri considerabile.
În această ecuație, spiritul olimpic devine proprietatea unei entități private care operează dincolo de supravegherea externă, pretinzând o autonomie față de toate puterile lumii, cu excepția celei economice. CIO a devenit astfel o putere în sine, curtată de regi, șefi de stat și primari care investesc masiv în speranța de a obține favoruri. Politica nu este străină de aceste Jocuri: sancționarea Rusiei și Belarusului pentru invazia Ucrainei este doar un exemplu, în contrast evident cu tăcerea CIO privind masacrul din Gaza, realizat de Israel, țara martiră la München ’72.
Jocurile Olimpice lasă în urma lor o moștenire mixtă: amintirea unui eveniment unic care se repetă la fiecare patru ani și o serie de urme reale și simbolice contradictorii. Pe de o parte, acestea contribuie la reabilitarea urbană și la vizibilitatea minorităților; pe de altă parte, ele pot facilita și pot servi drept instrument de spălare a imaginii pentru țări corupte și dictaturi.
În final, ceea ce salvează adevărata esență a Jocurilor Olimpice sunt sportivii. Aceștia, purtând cu mândrie tricoul național, caută excelența nu doar pentru ei înșiși, ci pentru a inspira și a emoționa umanitatea. Puterea adevărată a Jocurilor Olimpice nu constă în milioanele de euro generate sau în politica internațională complicată, ci în pasiunea și dedicația sportivilor care transformă aceste Jocuri într-un spectacol al spiritului uman. Toată puterea pentru ei.
A consemnat: Mircea Fluieraș – Occidentul Românesc
Colaj foto: OR