De ziua Țării
de Valeria Moroșan
De ziua țării noastre mult iubite
Cu-al ei destin durut cioplit în stâncă,
Măicuță cu mânuțele trudite,
Să-i mulțumim că ne mai rabdă încă.
Cu gând pios, în zi de sărbătoare,
Să răscolim al rugăciunii jar
Și în genunchi să-i cerem toți iertare,
De la opincă la parlamentar.
Parlamentarul pentru c-a mințit
Și-a-njunghiat poporul pe la spate,
Opinca pentru c-a îngăduit
Să i se facă-așa o nedreptate.
Copiii ce-au crescut în munții dragi
Și au mânat ieri turmele de oi,
Le surpă azi pădurile de fagi
Și îi transformă-n groapă de gunoi.
Străbunii chiar și viața și-au jertfit,
Crezând în noi c-om fi de omenie,
Dar mulți amarnic i-au dezamăgit,
Lăsându-se înfrânți de lăcomie.
Din codru nostru falnic de stejari
Ce au luptat cândva pentru dreptate,
Azi, ne-am trezit c-o mână de avari
Și cu pădurea transformată-n cioate.
Nădejde ni-s mlădițe subțirele
Ce-or învăța ca să se adune-n snop
Și să aplice-n vremurile grele
Învățătura marelui Esop.
Pământul țării, sfânt și roditor,
Va rezista la orișice ispită,
La indolența noastră, răbdător,
De la-mpărat la rob o să ne-nghită.
Că ne-am lăsat ușor cuprinși de spini
Și năpădiți de buruieni mărunte,
Azi, dominați de prooroci străini,
Plecăm în fața lor a noastră frunte.
O, maică sfântă, dulce Românie,
Nu ne lăsa în voia minții noastre
Că vei rămâne fără flori pe ie,
Fără câmpii și fără ape-albastre!
Adună-ne la pieptul tău de mamă,
Ne mustră iară dur și părintește,
Ne șterge lacrima cu-a ta năframă
Și de păcatul greu ne izbăvește!
Să fim iar frați la tine în ogradă,
Să creștem vrednici, buni și gospodari,
Și cu vecinii-n pace, nu în sfadă,
Copii frumoși ai României mari!
Autor: Valeria Moroșan – Vatra Dornei/Suceava