Meikarta, un oraș satelit în devenire – concept, promisiuni și controverse

Expansiunea industrială și evoluția tehnologică din lumea asiatică, precum și creșterea accentuată a populației și a cererii de locuri de muncă au adus statele din regiune în situația de a dezvolta nu doar noi cartiere de locuințe, ci adevărate noi orașe. Astfel iau naștere proiecte imobiliare întinse pe sute de hectare, care se folosesc de cele mai noi materiale și cele mai moderne tehnici de construcție, cu scopul de a crea așezări urbane sustenabile.

Un astfel de proiect gigant este Meikarta City, dezvoltat de compania Lippo Group în Indonezia. Acest oraș satelit se va afla la distanță de 40 de kilometri de capitala Indoneziei, Jakarta și la 108 kilometri distanță de cel mai mare oraș al acestei țări, Bandung. Locul ales pentru ridicarea orașului este strategic: o arie industrială extinsă va fi deservită de către acesta. Peste 5.000 de companii locale și multinaționale sunt concentrate în regiune, iar șase parcuri industriale moderne își derulează aici activitatea. Regiunea (Cikarang) este considerată ”inima industriei auto” a Indoneziei: anual, aici se produc peste un milion de mașini și zece milioane de motociclete, precum și milioane de frigidere, televizoare și alte aparate electrocasnice.

Apariția acestui oraș satelit ar urma să aibă un impact pozitiv asupra unor probleme majore pentru capitala Jakarta: suprapopularea și șomajul. La începutul anului 2017, statisticile indicau peste șapte milioane de șomeri în acest oraș, iar densitatea populației îl transformă din ce în ce mai mult într-un spațiu sugrumat și poluat. Poziționat strategic și gândit să devină cel mai modern oraș din sud-estul Asiei, Meikarta ar putea schimba situația. Valoarea proiectului se ridică la peste zece miliarde de dolari. Potrivit Bloomberg News, companii americane precum Apple și-au instalat, deja, sediul pentru regiunea asiatică de sud-est în viitorul oraș satelit, programat să devină cel mai important centru industrial și economic din zonă.

Reprezentanții Lippo Group susțin că Meikarta va găzdui peste un milion de locuitori și că, în viitor, regiunea ar putea ajuta la crearea a șase – opt milioane de locuri de muncă. Primele clădiri rezidențiale vor fi gata la sfârșitul anului 2018, iar proiectul cu totul va fi finalizat în următorii trei ani. Clădirile vor avea între 35 și 46 de etaje, iar designul lor va fi inspirat din patru stiluri arhitecturale diferite – european, american, asiatic și modern. Imaginile proiectate de autorii conceptului dezvăluie fără echivoc și una din sursele principale de inspirație pentru acest proiect: metropola americană New York.

„Vom folosi tehnologii verzi pentru a crea clădiri eficiente și sustenabile, începând cu înlocuirea unor materiale tradiționale de construcție cu altele eficiente energetic. Un parc uriaș, numit Central Park, va pune la dispoziția locuitorilor spații verzi, lacuri artificiale, piste de alergare, zone pentru plimbare și relaxare cu familia, ba chiar și o mini-grădină zoologică. Orașul va avea, totodată, propria stație de filtrare a apei și curățare a apei menajere, dar și un sistem modern de reciclare”, a declarat dezvoltatorul imobiliar pentru Occidentul Românesc. Infrastructura proiectată va fi una inovatoare, dar și prietenoasă cu mediul, axată pe tehnologie de ultimă oră. Tot de inspirație new-york-eză, șoselele vor fi construite pe patru nivele și vor avea între șase și zece benzi, plus trotuare largi pentru pietoni.

Transportul și infrastructura eficiente sunt doar unul din cei cinci piloni ai conceptului acestui oraș satelit. Celelalte axe de dezvoltare sunt: sustenabilitate și protecția mediului; cercetare și dezvoltare tehnologică (Meikarta va deveni un Silicon Valley al Indoneziei); centru financiar și comercial (zona comercială se va extinde pe 1,5 milioane de metri pătrați și va cuprinde clădiri de birouri, centre comerciale, spații pentru magazine, un centru de expoziții, hoteluri); cultură, educație și sănătate (orașul va avea spitale internaționale, o bibliotecă națională, centre culturale, operă, teatru, peste o sută de școli și licee, precum și trei universități). Apartamentele ridicate aici vor fi accesibile clasei mijlocii a societății, în special. Potrivit Lippo Group, de la lansarea proiectului, în luna mai 2017, peste 16.000 de apartamente au fost deja vândute în avans.

Dar, ca orice proiect imobiliar de anvergură, nici acesta nu a fost ocolit de controverse și semne de întrebare. Încă de la lansare s-a ridicat problema autorizațiilor de construcție și de mediu și s-au exprimat îngrijorări privind impacul proiectului asupra mediului și asupra prețurilor terenului (care ar putea crește necontrolat și speculativ). Campania de promovare a proiectului l-a adus în atenția publicului, dar a și accentuat semnele de întrebare, mai ales după ce Ministerul Urbanismului din Indonezia a confirmat că, deși Lippo Group solicitase autorizație pentru 164 de hectare de teren, a primit-o doar pentru 84,6 hectare, deocamdată. Proiecte similare, precum Monaco Bay, Maja, Bumi Serpong Damai, Kingdom City, Dubai Meydan (Arabia Saudită) sau Putra Jaya (Malaezia) au fost folosite drept comparație, spre a fi subliniate problemele pe care astfel de investiții le pot întâmpina (dar și depăși, precum este chiar cazul unora dintre exemplele date).

Însă, în ciuda iscării acestor controverse, proiectul Meikarta se bucură de sprijinul guvernului indonezian, după cum arată chiar vizita unui înalt oficial la locul de construcție, în luna octombrie 2017. Astfel, Luhut Pandjaitan (ministru al Afacerilor Maritime) a declarat, potrivit presei indoneziene, că proiectul este crucial pentru viziunea guvernului Indoneziei de a crea o imensă arie urbană între Jakarta și Bandung, în următorii 30 de ani. Însuși guvernul indonezian susține, în prezent, șase proiecte majore de infrastructură menite să contribuie la apariția acestei arii urbane: un tren de mare viteză între Jakarta și Bandung, un port la Patimban, un aeroport internațional, o linie de metrou ușor, o autostradă și un sistem local monorail care să conecteze toate zonele industriale.

În paralel, reprezentanții dezvoltatorului imobiliar susțin că urmează să finalizeze un studiu de mediu complet și să obțină toate autorizațiile necesare, pe etape. De asemenea, ei arată că au ales dezvoltarea pe verticală a orașului tocmai pentru a minimiza folosirea terenului și a simplifica infrastructura. Astfel, un efect direct al acestui tip de dezvoltare ar urma să fie creșterea utilizării transportului public și scăderea ratei de folosire a transportului privat, ceea ce ar genera mai puțin trafic și, prin urmare, mai puțină poluare. Președintele proiectului Meikarta, Ketut Budi Widjaja, susține că acesta face toți pașii necesari pentru a întruni solicitările autorităților, începând de la problema aprovizionării cu apă a locuitorilor din viitorul oraș și până la managementul traficului și al deșeurilor.

Cum anume va evolua proiectul și dacă își va îndeplini toate obiectivele ambițioase rămâne de văzut în viitorul foarte apropiat. Între timp, în România nu apar proiecte de o asemenea anvergură, deși concentrarea populației și a sediilor de companii în special în zona capitalei sau în jurul marilor orașe atrage după sine necesitatea creării unor noi spații de locuire. Dezvoltatorii imobiliari români preferă, momentan, ansamblurile rezidențiale de mici dimensiuni, care se ridică rapid și se vând repede. Există, totuși, și câteva promisiuni de alt calibru: grupul suedez Inter Ikea plănuiește construcția unui cartier pe o suprafață de aproape 50 de hectare, în partea de nord  a Bucureștiului. Acesta ar urma să cuprindă 10.000 de apartamente, case și vile, spații de birouri și spații verzi. Dacă va fi realizat, acesta va fi cel mai mare proiect rezidențial din România. Un alt proiect ce vizează o suprafață de 50 de hectare, în pădurea Băneasa (tot lângă București), este Greenfield și presupune construcția a 6.000 de apartamente, situate în blocuri nu mai înalte de cinci etaje. Iar ansamblul Cosmopolis, dezvoltat de compania turcă Opus Land pe centura de nord a capitalei, pe un teren de 90 de hectare, prevede construcția a 8.000 de locuințe, într-un orizont de timp de zece ani (sursa: Ziarul Financiar).

Dincolo de promisiunile dezvoltatorilor imobiliari, indiferent de țară, dezbaterea cea mai aprinsă care împarte societatea în două este cea referitoare la impactul asupra mediului: cum este mai bine, să construim și să dezvoltăm tot mai multe zone urbane ori să încercăm să revenim la un mod de locuire mai rural, mai apropiat de natură și mai prietenos cu aceasta? Argumentele puternice din ambele tabere nu fac decât să adâncească prăpastia. Din păcate, răspunsul ideal nu există. Realitatea arată că evoluția economiilor nu demult considerate emergente a depășit, probabil, estimările creionate pe hârtie și a adus cu sine o creștere demografică ce nu mai poate fi ignorată. Cererea de locuri de muncă și de locuințe este o problemă acută în țări cu astfel de evoluții rapide. Or, câtă vreme până și restul statelor profită de pe urma activității economice derulate acolo, intervenția asupra felului în care aceste țări înțeleg să își rezolve problema locativă devine discutabilă.

Autor: Camelia Jula

Foto & video: BON Cloud

Citește și