„Șpagă și păcănele” la consulatul român din Madrid
„Domnilor, se filmează! Faceți-vă că munciți!”
Nici nu s-a instalat bine în funcție ambasadorul român în Spania că cele mai cunoscute și mai profesioniste canale mass/media românești din Insula Iberică au și dat năvală să prindă un surâs de primă pagină celui care la primul contact cu românii, promitea transparență, mare interes pentru viața acestora, servicii consulare ca la spanioli și multă corectitudine, motiv pentru care, concetățenii noștri au început a se înghesui ca la ofertele cu oale și tigăi, să ceară ce n-au avut niciodată de când sunt în Spania, noului ambasador.
Și astfel, de ceva vreme, sediul ambasadei din Madrid s-a transformat peste noapte într-un peron de gară, unde unii vin și alții pleacă, de dimineață și până-n noapte. Treburi necunoscute de care nu s-a auzit să se mai fi petrecut în vestita instituție vreodată, iar știrea bombă că cinci posturi de funcționari consulari se vor scoate la un „concurs transparent și foarte corect” pentru consulatul din Madrid, a isterizat comunitatea românească din Spania dar și pe mulți din țară. După aflarea știrii mult mediatizată, „vestiți președinți de asociații”, „persoane importante”din comunitate și tot felul de reprezentanți ai clasei politice românești din Peninsula Iberică s-au îngesuit să se înscrie la marele concurs, sau să-și aducă copiii, frații și surorile și alte neamuri tocmai din România. La o așa ofertă unică, musai românul trebuia să prindă ceva mai mult decât o tigaie, o oală sau un detergent ieftin pentru toată familia. Adică, în vorbe scurte, a rămas același cunoscut naiv și visător. Încă mai crede în miracole care nu mai pot fi rezolvate nici de către vestitele vrăjitoare, Melisa și Vanessa, al căror farmece și trai de împărătese a luat sfârșit.
Naivul cetățean român nu are de unde să știe că un minister precum cel de externe este la fel de ferecat în lanțuri precum toate celelalte instituții ale statului român în momentul de față, unde nimeni nu pătrunde oricum și oricând. Trebuie să ai pile puternice în vârful piramidei altfel nu ai nicio șansă să treci de bariera nepotismelor și-a birocrației mult cunoscute din România.
Cetățeanul de rând nu are de unde să știe că un funcționar care este recrutat din comunitatea românească din Spania pentru o perioadă scurtă de timp, nu are aceleași drepturi ca și cel care vine din țară. Că nu i se oferă mult râvnita casă gratis, mașină la scară, un salar de câteva mii de euroi și un contract de muncă pe o perioadă nedeterminată sau pentru perioada misiunii diplomatice, ci doar o simplă convenție civilă pentru trei sau șase luni, un fel de „muncă la negru”, prost plătită, adică, slugă la statul român. Fără niciun fel de drepturi. De ce? Pentru că el, statul român de astăzi, își poate permite orice.
Mult trâmbițatul concurs s-a finalizat, în ciuda pretențiilor domnului Petre Constantin, pentru care studiile, experiența și educația nu au importanță. În opinia domniei sale, un funcționar consular poate fi oricare cetățean român cu 10 clase și un pic, (care poate fi manipulat) cu experiență în curățenie prin case, în vânzarea legumelor și fructelor la un aprozar de prin Ferentari sau infirmier la un dispensar sătesc care-a scăpat ca prin urechile acului de reforma sănătății. Astfel că, cei cinci finaliști au depășit cu mult condițiile domnului mai sus amintit, fiind licențiați în diverse domenii, dar lipsiți în totalitate de experiență, tineri de la care, simplul cetățean român din Spania așteaptă acum, servicii consulare ca în străinătate. Da, dar peste câtă vreme? Cât va trebui românul din Spania să mai aștepte până tinerii licențiați vor căpăta experiența necesară? Și de la cine să învețe când cei mai buni funcționari din consulat, cu experiență, au fost eliminați vineri, 03 februarie 2012, fără nicio justificare reală? Mai precis, domnul consul de la Madrid nu a făcut altceva decât să-ncurce și mai mult situația, iar românul nu numai că nu găsește azi rapiditate și corectitudine în acte, ci pierde o zi de muncă pentru a obține la aceleași prețuri astronomice, banala procură sau un titlu de călătorie pentru a se reântoarce în țara care l-a alungat în urmă cu cinci-șase ani.
Georgică P. din Getafe
„…, și pe măsură ce timpul trece, grămada de oameni se mărește, pietonii nu mai pot folosi trotuarul și circulă pe marginea străzii (un risc destul de mare, fiindcă e trafic în zonă). Și așa în fiecare zi, începând cu primele ore ale dimineții, românii se adună precum oile în fața staulului. La 8:55 se produce mult așteptata deschidere a porții și lumea se bulucește încercând să între toți deodată! Lume multă, loc puțin, înghesuit și mizer. Mai mulți tineri funcționari, printre 2-3 cu zâmbet forțat, sunt nervoși și au mers de melc codobelc. Se întrebă unii pe alții cum să scrie ici, cum se scrie colo. De unde să ia formularul x ori y. Numai în ziua când am fost, la 9:00 erau în jur de 50-60 de persoane în curticica mică și murdară a consulatului din Madrid. Eu am avut numărul 13 și am venit de la ora 5:00 dimineața iar de ieșit, la 12 și 20. Obosit ca după două zile de muncă în construcții vara, plin de nervi și scârbă de mizeria de peste tot și de tot ce-am putut vedea și auzi într-un loc care se vrea a fi o instituție. Cam asta a fost aventura mea la poarta și consulatul român din Madrid. Și din câte comentarii am auzit, am scăpat ieftin. Închei cu un sfat pentru domnul care conduce acest consulat: să viziteze măcar odată una din instituțiile statului unde cetățeanul spaniol ajunge pentru un act. Va avea de învățat. Și-n ceea ce privește un local ce reprezintă o țară ce se vrea civilizată dar și modul în care cetățeanul de rând este respectat. Sper să nu mai am ocazia să apelez la serviciile dumneavoastră comuniste și jalnice, domnule consulat. Mult noroc!„
Virginia L. din Alcalá de Henares
“Lucrez ca internă și nu pot pleca eu când vreau din casă. Mi-am cerut voie la doamna pentru 2 ceasuri și m-am întors după 7. Dar ce era să fac? Aveam nevoie de pașaport că peste o lună mă duc să-mi văd copila că nu am mai văzut-o de 4 ani. M-am programat acu 2 săptămâni pentru azi la ora 10 și am plecat din consulat la ora 17. Pentru un amărât de pașaport să aștept 7 ceasuri. În picioare, nemâncată, obosită ca vai de mama mea. Da ce, e poleit cu aur? Ce le-a trebuit atâta moșcăială? N-am pomenit așa ceva. M-am dus ieri cu doamna mea la primărie să scoată un document, ceva și a durat nici 15 minute. Am luat bon, am stat pe scaun, în căldură și curățenie ca la farmacie și am așteptat civilizat să ne apară numărul de ordine pe ecran. Dar la români ca la nimeni. Țigănie. Bine că știu să ceară bani mulți. Vai de mama noastră cum suntem tratați. Ca niște animale…”
Fragment dintr-un interviu de 117 minute, realizat în exclusivitate pentru Occidentul Românesc:
Reporter: Am înțeles că ați avut mulți ani o relație specială cu consulatul din Madrid, cu unii angajați ai acestei instituții. Puteți să ne spuneți în ce a constat această relație?
G.O. A.: Relația mea cu consulatul a început ca și angajat al unei firme de securitate spaniolă din Albacete, în luna iulie 2008, dar a durat puțin. Consulatul avea contract cu acea firmă de securitate iar eu am fost detașat ca și agent de securitate împreună cu alți colegi spanioli la consulatul din Madrid, apoi am rămas “angajat” al unor traducători recunoscuți de consulat. Relația mea cu unii angajați ai consulatului a început în vara anului 2008 și s-a finalizat în iulie 2011.
Rep.: Puteți concretiza această relație cu unii angajați din această instituție, deoarece au planat asupra dumneavoastră acuzații referitoare la faptul că sunteți implicat în obținerea pe bază de șpagă a documentelor consulare pentru anumite persoane din comunitate?
G. O. A.: Relația mea cu angajații din consulat era bazată în general pe prietenie, exceptând legătura mea cu Virgil Gabriel Anastasescu, cel care m-a ajutat să obțin pentru diferite cunoștințe programări rapide pentru obținerea pașaportului. Această programare putea să dureze 3-4 luni, astfel că, Virgil Gabriel Anastasescu îmi facilita contra cost, obținerea acestor programări în doar câteva zile. El a fixat un preț în acest sens, respectiv: fiecare programare făcută costa 100 de euro.
Rep.: Alte persoane din consulat nu v-au ajutat în obținerea pașaportului sau a altor documente contra cost?
G.O.A.: Pe bani? Nu. Niciodată. Cu informații simple cum ar fi: dacă e multă lume la coadă, sau când e mai bine să vină cineva la consulat ca să nu aștepte mult, da. Informații banale, firești, pe care le puteam primi de la oricare angajat.
Rep.: Să înțeleg că singura persoană care vă oferea servicii contra cost și cu care aveați o relație mai specială era acest Virgil Gabriel Anastasescu?
G.O.A.: Da, pentru că el era unul dintre puținii angajați ai MAE, care avea acces direct la programări pentru obținerea pașaportului. Nicio altă persoană pe care eu o cunoșteam nu putea să intre în program, majoritatea cunoscuților mei lucrând cu convenție civilă, motiv pentru care el făcea programările pe care i le ceream și îi plăteam pentru fiecare programare 100 de euro.
Rep.: Cât a durat această afacere între dumneavoastră și Anastasescu?
G. O. A.: Relația mea de prietenie cu Anastasescu a durat peste 2 ani și jumătate iar cea de afaceri în jur de 1 an.
Rep.: Consider foarte grav comportamentul acestui angajat al MAE pe nume Virgil Gabriel Anastasescu și întreb: consulul Petre Constantin știa de afacerile acestei persoane? Și dacă da, cum și-a permis să tolereze așa ceva?
G. O. A.: Să ne înțelegem. Virgil Gabriel Anastasescu era unul dintre puținii angajați ai MAE din consulatul din Madrid, protejat de domnul consul Petre Constantin, iar funcționarii de la ghișeu, informații sau securitate erau doar simpli zilieri, plătiți cu un salar între 720 și 1.081 de euro. Fără drepturi, fără contracte de muncă, fără asigurări sociale. Sigur că domnul consul știa de combinațiile financiare ilegale pe care le face Virgil Gabriel Anastasescu.
Rep.: S-a discutat la un moment dat despre falsificarea unor documente consulare realizate de un grup de români și spanioli în Toledo. Vorbind despre documente consulare, spuneți-mi dacă dumneavoastră aveți știință de această situație?
G. O. A.: Da, însă conform datelor furnizate de autoritățile spaniole competente, nici eu și nicio altă persoană din consulatul sau ambasada din Madrid nu am avut vreo implicare. Falsificarea documentelor a început cu mulți ani înainte, când ara șef un alt consul. A durat ceva timp și chiar eu, personal, i-am prezentat domnului consul Petre Constantin informații și un document fals ca să ia măsurile necesare.
Rep.: Din informațiile pe care le deținem, dumneavoastră ați fost unul dintre cei care aveau acces direct la domnul Petre Constantin. Erați un apropiat al acestuia. Care era de fapt rolul dumnevoastră?
G. O. A.: Eram Jolly joker-ul consulatului și al ambasadei în multe situații. Spre exemplu: domnul Petre Constantin mă chema când avea câte un caz pe care nu vroia să-l rezolve. Adică, venea un român cu probleme și cerea ajutor. Mă chema pe mine și-mi spunea să-l ajut eu sau să îl trimit pe om la plimbare, pe motiv că domnul consul nu este disponibil.
Rep.: Dar eu nu înțeleg în ce calitate trebuia să rezolvați dumneavoastră astfel de situații din moment ce nu erați un angajat al consulatului?
G. O. A.: Pentru că eram omul bun la toate. Și la bune și la rele. Iar pe domnul Petre Constantin l-am ajutat de foarte multe ori în diferite situații.
Rep.: Legat de afacerea dintre dumneavoastră și acest Virgil Gabriel Anastasescu care a durat aproape 1 an, spuneți… În toată această perioadă, nimeni din consulat nu a observat mișcările dumneavoastră și a acestui domn? Faptul că efectua programări la pașapoarte peste rând, faptul că lua șpagă de la dumneavoastră pentru acest serviciu? Îmi puteți preciza cam câte programări de maniera aceasta efectua pe lună pentru dumneavoastră? Una, două, cinci?
G. O. A.: Aproximativ 10 programări a câte 100 euro fiecare. Cu siguranță că mai știau și alte persoane de obiceiurile lui Virgil Gabriel Anastasescu sau de faptul că pleca în timpul serviciului cu destinația poștă și pierdea ore întregi la păcănele. Dar el era un angajat al Ministerului Afacerilor Externe și își putea permite orice. Și apoi, era protejatul lui Petre Constantin.
Rep.: Consider că este foarte grav faptul că domnul Petre Constantin avea știință de tot ce era în stare să facă subalternul său și nu a luat măsuri de stopare a comportamentului acestuia, sau nu a transmis mai departe faptul că are o problemă gravă cu unul dintre angajații Ministerului Afacerilor Externe din consulatul de la Madrid.
G. O. A.: Domnul consul Petre Constantin a sacrificat cei mai capabili și cei mai profesioniști oameni din consulat, pentru a-l proteja pe Virgil Gabriel Anastasescu, unul dintre foarte puținii angajați ai Ministerului Afacerilor Externe din consulatul din Madrid. Așa că, nimic nu trebuie să vă mire!
Nota redacției:
Românii, au fost și încă mai sunt, cea mai mare comunitate de imigranți din Spania, începând cu anul aderării României la U.E., timp în care au trimis în România miliarde de euro rudelor și familiilor lor. Și cu toate că, mulți au fost manipulați de clasa politică românescă aflată la guvernare și nu numai, mai speră la un trai măcar de supraviețuire în țara care i-a adoptat, refuzând să se întoarcă în România de azi. În semn de respect pentru sacrifiiciile lor, oamenii aceștia ar fi meritat ca statul român și reprezentanții acestuia în Spania, să le ofere servicii consulare și asistență de calitate, să răspundă prezent atunci când li se cere ajutorul într-o țară care nu-i a lor și să nu aștepte ca aceștia să-i slugărească și să se plece în fața lor. Vremurile slugărniciei, a umilinței și a plecăciunilor s-au dus. Trăim cu toții într-o altfel de țară și nu în România de astăzi. Ar fi cazul ca Ministerul Afacerilor Externe să trimită în străinătate oameni competenți, onești, profesioniști, care pot reprezenta cu cinste România. A venit momentul în care este nevoie de o schimbare radicală în instituțiile statului, iar nepotismul, pilele, șpaga și incompetența să dispară. Avem tineri foarte bine pregătiți și educați în toate domeniile. E vremea ca acești profesioniști să înlocuiască relicvele comuniste și pe cei incompetenți, iar România să devină un stat civilizat și educat, un stat democratic în care fiecare cetățean să fie respectat și valorat după cum merită.
*****
• Relatarea cronologică de mai sus se bazează în totalitate pe date, documente obținute de la anumite instituții, declarații, mesaje, fragmente din interviuri concret realizate cu și despre românii din comunitatea românească din Spania, arhivate de OR.
• Un material realizat în exclusivitate pentru Occidentul Românesc de un grup de ziariști ai publicației, coordonat de Cristian Ioanovics Guitars-Redactor Investigații/Barcelona în colaborare cu Lorena B. Borrero și Gerardo M. Bedoya-colaboratori/Madrid.
Vă așteptăm comentariile, opiniile si propunerile dumneavoastră legate de acest material, pe adresa redacției: redactia@occidentul-romanesc.com
Contribuie și tu...
Publicația noastră independentă Occidentul Românesc se bazează pe eforturile voluntare ale unor oameni dedicați care doresc să contribuie la dezvoltarea unui spațiu media mai deschis, liber de influențe politice sau religioase. Furnizăm informații de calitate, promovăm discuții constructive și încurajăm gândirea critică în rândul cititorilor noștri.
Pentru a ne susține în acest demers, vă invităm să luați în considerare o donație. Fiecare contribuție ajută la menținerea independenței și integrității publicației noastre.
Susține publicația de limbă română din Peninsula Iberică, Occidentul Românesc!
Doar o dată
Doar o dată
Doar o dată
Alege suma și doneză lunar
Îți mulțumim!
Donația dvs. va susține echipa noastră în cercetarea, scrierea și publicarea articolelor, precum și în dezvoltarea de proiecte menite să îmbunătățească calitatea informațiilor furnizate. Va contribui la promovarea unui jurnalism de înaltă calitate, care respectă etica și standardele profesionale.
Orice sumă este binevenită și va fi folosită cu responsabilitate pentru a vă oferi informații relevante și de calitate.
Vă mulțumim.