Dan Luca: Viitorul industriei auto româneşti trece prin Bruxelles
Dezbaterea din aceste zile de la Bruxelles este axată mult pe perspectivele perioadei 2014 – 2019. Deja se discută intens despre posibilele priorităţi ale viitoarei Comisii Europene şi a celor aleşi în Parlamentul European în mai 2014. Industria apare constant pe agendă, printr-un unghi al relansării sau reinventării industriei în Uniunea Europeană.
Sectorul auto este asociat de multe ori cu puterea economică a Germaniei, dar este şi un punct forte al României contemporane. Să încercăm să creionăm poziţionările sectoriale pe acest sector pentru a înţelege mai bine ce carte poate să joace ţara noastră. Dacia, o emblemă a industriei româneşti, a aniversat recent 45 de ani de existenţă şi o găsim reprezentată la Bruxelles prin asocierea Renault – Nissan – Dacia. Biroul Bruxelles are în jur de opt persoane în permanenţă la Bruxelles, până acum câteva luni din echipa făcând parte şi o româncă (acum ea este la sediul Nissan de la Barcelona).
Pentru industria auto europeană principala formă de relaţionare cu decidenţii politici ai Bruxelles-ului european este ACEA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Care este rolul acestei asociaţii? Să ne imaginăm că oamenii de la, să zicem, Mercedes doresc să-i explice Comisiei Europene părerea lor despre propunerile legislative pentru dezvoltarea siguranţei rutiere. După aceea vin delegaţii Volvo să-i explice Comisiei versiunea lor, iar într-o săptămână sosesc şi cei de la Fiat cu acelaşi subiect. E prea complicat şi ineficient, iar prin urmare se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale anuale ale membrilor, Grupuri de lucru sectoriale şi, pe cât posibil, Secretariat permanent în Bruxelles. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să îl reprezinte, conform statutului organizaţiei. Desigur atingerea compromisului în aceste forumuri “interne” de dezbatere nu este un lucru uşor. Să nu uităm că, în ciuda faptului că stau la aceeaşi masă a negocierilor, cei care formează asociaţia sunt în competiţie comercială permanentă, iar cei care lucrează în vânzările de automobile ştiu bine ce înseamnă asta.
Un exemplu şi mai concret – Angela Merkel a impus acum câteva luni statelor UE un obiectiv pentru 2020, acela ca valoarea emisiilor poluante să nu depăşească 95g/km. Reacţia marilor producători de maşini nu a întârziat să apară, costurile pentru producători crescând în aceste condiţii considerabil. O opoziţie puternică a manifestat Mercedes, BMW şi Audi care au cerut renegocierea acordului european. Un alt pachet legislativ, dezbătut anul trecut, a fost taxarea energiei, care la finalul discuţiilor a “produs” un preţ la motorina avantajos pentru industria de autovehicule.
România, ca parte a Uniunii Europene, are, şi mai mult decât înainte, şansa unei noi dinamici, a unei noi perspective, a unei noi poziţionări, a unei noi dimensionări – una europeană, în sens asumat. De astă-dată, şansa unui actor mai implicat pe scena evenimentelor mondiale, nu doar aceea de observator mai degrabă – la nivel politic, social, cultural, economic.
Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.