Dan Luca: Diaspora românească – istoria continuă

Dan LUCA - 25062013 [640x480]

“Potrivit cifrelor administraţiei americane, aproximativ 150.000 de români au intrat în America în intervalul 1899-1928, cei mai mulţi până la izbucnirea Primului Război Mundial, sublinia publicaţia “Historia”, în Ediţia Specială pe tema “Românii care au construit America”. Românii plecaţi urmăreau așadar “să-şi plătească datoriile, să-şi zidească o căsuţă şi să-şi înfiripeze sau întregească o gospodărie”. Aceşti oameni plănuiau, deci, să stea un timp limitat în Lumea Nouă, suficient cât să îşi adune banii necesari nevoilor lor şi sprijinirii familiilor rămase acasă.

Nu trebuie să mergem mai departe de-atât ca să înţelegem că emigranţii de acum o sută de ani nu sunt cu mult diferiţi de cei din zilele noastre: se pleca – aşa cum se pleacă şi astăzi -, cu bagaje şi speranţe, pentru o viaţă mai bună.

“Cel mai mare număr al emigranţilor de după 1895 venea din vestul și centrul Transilvaniei, în special din regiunea Făgărașului, apoi Sibiu, Alba Inferioară…”. Anumite condiţii externe au favorizat în mare măsură declanșarea și proporţiile ulterioare ale fenomenului emigraţionist. “Migrarea” capitalului nord-american în zona cu resurse naturale bogate din sudul Marilor Lacuri, din America de Nord, lipsa continuă de forţă de muncă, capacitatea de absorbţie constant ridicată a pieţei muncii din regiunile agricole încă nexploatate și cele industriale în curs de expansiune, coroborate cu descreșterea emigraţiei din Europa Occidentală în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, toate acestea au constituit factori externi importanţi, care au stimulat migraţiile transoceanice, în special cele din Europa Răsăriteană. Din numărul total de 149.826 de emigranţi români înregistraţi în documentele oficiale în periaoda 1899-1928, 83,4% au fost bărbaţi. Majoritatea românilor care veneau în America era reprezentată de ţărani din Ardeal, Banat și Bucovina. Într-o majoritate covârșitoare, emigranţii s-au transformat peste noapte din ţărani în muncitori industriali.

Diaspora românească este o temă care mă captivează, având în vedere că recent familia mea a lansat o carte în care sunt descrise și experienţele străbunicului meu în Lumea Nouă, trăite acum mai bine de 100 de ani. Citind istoria unor români din comuna Daneș (judeţul Mureș), am înţeles de la familia mea că nu doar străbunicul meu din partea tatălui meu a fost în SUA, ci și cel din partea mamei a avut parte de același traseu. Interesante destine. Eu, prin stabilirea mea de 17 ani în Belgia, par “mic-copil” comparativ cu migraţia strămoșilor mei…

Scopul acestui mesaj este și de a face un apel la conectarea migraţiei de la început de secol XX, cu ce s-a întâmplat după anii ’90. Proiectul Diasporei românești și conectarea ei reală cu România trebuie să continue. Încă de acum 6 ani am încercat un proiect politic concret, din păcate tratat cu mare superficialitate de cei din ţară și nu numai. Reiterez, Diaspora este o valoare adăugată (complementară) pentru România contemporană. Dar superfecialitatea nu ajută în relaţionare.

Dan LUCA este Directorul Institutului EurActiv din Bruxelles şi fondator, în 2003, al Clubului “România-UE” Bruxelles. Este autorul a trei cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Deţine un doctorat în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene şi e profesor asociat la facultăţi de profil din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj.

 

 

Citește și