Ciprian Munteanu: Război Psihologic

ciprian_munteanu [640x480]

„Istoria e facută pentru cei ce nu o înţeleg şi din acest motiv se repetă”Nicolae Iorga

La mai puţin de o sută de ani de la primul război mondial, istoria se repetă şi acest fapt nu este valabil doar pentru noi, ca naţiune, ci istoria se repetă la nivel mondial. Săptămânile acestea ne-am confruntat în apropierea graniţelor ţării noastre cu un conflict între Ucraina şi Rusia. În mod direct nu suntem implicaţi, dar când vecinul nostru ascute toporul, sabia, baioneta… noi trebuie sa fim precauţi la posibilele mişcări şi intenţii. O logică foarte sănătoasă, de altfel.

După revolta din 1907 la Flămânzi-Botoşani guvernanţii ţării le promiteau ţăranilor o reformă agrară unde aceştia erau împroprietăriţi însă acea reformă a fost amânată. Demoralizarea şi cerinţele nerespectate ale ţăranilor i-au determinat pe aceştia să facă o „revoltă” cerând pământ pentru a continua luptele împotriva Puterilor Centrale.

În iunie 1917 Regele Ferdinand, într-un discurs mobilizator susținut pe front, le promite țăranilor, celor care alcătuiau grosul armatei, pământ. La finele războiului, ţăranii au fost răsplătiţi. Fac această introducere pentru a demonstra că istoria se repetă.

Astăzi, văd tot mai des în mediul on-line, în presa scrisă şi chiar la TV ideea că nu avem pentru ce lupta într-un posibil conflict, că nu e cauza noastră şi că nu ne interesează. Ceva mai dezvoltat, mai manipulant şi cu o ţintă definită şi oarecum argumentată, aud şi ideea că: „aş lupta dacă aş avea pentru ce, dar cum Chevron, RMDG, OMV şi o parte din pământul ţării nu mai e al nostru, nu merită să lupţi, să-ţi sacrifici viaţa, ca după război aceştia să-şi continue afacerile pe care noi nu le dorim şi sunt contra ideilor noastre.”Aceasta din urmă mai bine argumentată cu o logică şi cu un strop de adevăr.

Eu răspund prin a menționa următoarele: Domnilor, dacă stăm cu mâinile în sân, într-un posibil conflict şi într-un caz ipotetic, parte din România va fi a Rusiei. Un lucru e cert: Chevron, RMDG și OMV acolo unde vor fi ruşii, nu vor mai exista. Nici noi, ca naţiune nu mai avem cum să protestăm şi să facem ceva, pentru că, pur şi simplu, nu mai avem unde, nu mai avem ţară. Repet, istoria e făcută pentru cei ce nu o înţeleg, dar cum noi înțelegem istoria, sper totuşi că nu o vom repeta. Putem veni cu o propunere: 55% din acţiunile companiilor străine din Romania vor fi donate statului român. În ideea unui posibil conflict aceste acţiuni să fie oferite celor ce au luptat şi în acest fel, să recuperăm ce e al nostru. Cu siguranţă companiile vor fi de acord pentru că una e să vina ruşii peste tine să nu mai ai nimic şi alta e să mai ai totuşi 45% .

Răspund acestor provocări manipulatoare, care vin din două posible direcţii. Prima: a celor de afară care au interese să demoralizeze populaţia (cu o populaţie demoralizată şi o armată slabă 51% sunt şansele să câştigi prin război psihologic). A doua: mai vine de la cetăţenii români cu bune intenţii şi cu filozofia pacifistă, care din păcate nu înţeleg că pentru a avea pace trebuie să fii pregătit de război. Şi pentru mine e greu de înţeles, dar eu trăiesc într-o lume reală unde, din păcate, realitatea este aceasta: pregăteşte-te de război dacă vrei să ai linişte! În ambele cazuri efectul psihologic este acelaşi.

Tot istoria ne arată că în primul război, unde armata română a fost abandonată de cea rusă şi am fost înconjuraţi pe frontul nord-vestic de Germania, Imperiul Austro-Ungar dar şi în sud de către aliaţii lor bulgari, linia de front a României era cea mai mare în kilometri. E cert că pe câmpul de luptă am pierdut dar chiar şi aşa, la finele anului 1918, Romania a reuşit să-şi îndeplinească visul de reîntregire naţională. Nu suntem buricul omenirii aşa cum ne place să credem şi să spunem la un pahar de vin cu un extaz naţionalist, dar nici în prea trezirea noastră pesimistă atât de proşti precum uneori credem. Suntem o ţară medie cu calităţile şi cu defectele noastre şi în mai puţin de o sută de ani am reuşit din două teritorii nerecunoscute de vreun stat, să ne unificăm şi să ne dobândim independenţa, suveranitatea, recunoaşterea ei de către toate statele mari. Astfel ne dăm seama ce mare lucru am putut realiza şi câte vieţi ne-a costat.

Un material realizat de Ciprian Munteanu/Madrid