„Toate-s vechi și nouă toate”

„Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, ci complice.” (George Orwell).

Momentul în care se putea schimba societatea românească în bine sau chiar foarte bine, l-am ratat ca popor în decembrie 1989. Se știe prea bine dar nu avem curajul să recunoaștem. De atunci au trecut aproape 30 de ani, timp în care majoritatea guvernanților care s-au perindat de-a lungul timpului la putere s-au transformat în cei mai bogați români, iar cei care au rămas „pe drumuri” în urma transformării coloșilor industriali în fier vechi, au emigrat în toate colțurile pământului.

Din când în când, mai apar grupuri de români care se întrebă cu amărăciune de ce nu înflorește și pe meleagurile noastre românești… democrația. Una frumoasă, întreagă, dinamică, elegantă, eficientă, capabilă să inventeze soluții și să le aplice cu remarcabile rezultate pentru starea „lucrurilor publice bine făcute”.

De ce avem parte mereu numai de democrații de „cumetrie”, de „gașcă”, de „haită”, de „clan”, democrații gata „îmbătrânite în rele” și cu gustul regimurilor autoritar-dictatoriale ?! Răspunsul este cât se poate de simplu: pentru că ne face plăcere să trăim în aceeași „mocirlă comunistă” cu care ne-am obișnuit și înainte de 1989 și după.

Când s-a spus adevărul în politica românească? Știe cineva?! Răspunsul pesimist și fals izbăvitor este că României și societății sale (mereu în deficit de dezvoltare, nu atât economic cât mai ales politic și instituțional) i „s-au îndesat mereu pe gât” soluțiile tipice spațiilor de periferie ale cercurilor de putere globală din care a făcut inevitabil parte. Nu insist, istoria noastră modernă este mai mult decât clară în această privință.

În momentul de față România șade pe falia mișcătoare care sapă o nouă prăpastie între Statele Unite și Rusia. Aparent, pe malul care trebuie! În realitate însă, nimeni nu poate spune dacă partea de mal pe care „stăm bine” nu se va prăbuși mâine în hăul care se cască tot mai larg de la o zi la alta. Iar ca totul să fie clar, încă de la intrarea în Uniunea Europeană, României i s-au impus condiții care o singularizau negativ, care îi destinau rolul de „paria” în sistemul divers al „democrațiilor europene”, rol din care nu a reușit să iasă nici în ziua de astăzi.

României i s-a pus în spinare „samarul” corupției, ceea ce a justificat absolut toate „aberațiile” politice. Țara noastră nu mai are șanse să obțină o democrație reală în condițiile în care și la alegerile viitoare se vor vota aceleași personaje „traseiste” cunoscute, sau „rudele lor” care zeci de ani au avut un singur interes comun: să se îmbogățească din banii publici și pe spinarea românului care muncește, fie că trăiește pe teritoriul României sau în străinătate.

Pe internet a și început „lupta pentru puterea politică” printr-o propagandă agresivă și extrem de distructivă. Tot felul de „analiști politici” se întrec în a face scenarii care de care mai grotești, asocieri cu oameni și fapte, calcă în picioare cu „buldozerul vorbelor goale”, fără sens, fără substanță, fără pic de rușine și limită de bun simț, decența și omenia celor „de bine”. Același film, același scenariu, doar actorii s-au schimbat. Nimic nou. „Toate-s vechi și nouă toate”…

Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean (Director editorial – Occidentul Românesc, jurnalist investigații, membru CCNMA, analist financiar independent).

Foto: PEDIAA

Citește și