Campanie pre-electorală pdl, cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale a României!!??

Pdl România prin pdl diaspora: În campanie propagandístică pre-electorală, la spectacolul cu Irina Loghin şi Fuego organizat în Coslada, cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale a României!  „Până unde poate merge neruşinarea politicianului de azi?” „Până în pânzele albe! Sau până la Dumnezeu!” „Înainte cu tupeu, şi-ai să vezi că nu e greu!” – este una din zicalele lansate de maneliştii care animă întreaga clasă politică românească de azi. Toţi românii cunoaştem acest lucru, chiar şi acela sărman, care rabdă în ţară un întreg lanţ de restricţii de la minimul de confort civilizat ce şi l-a dorit după căderea dictaturii comuniste, motivat de preşedintele Băsescu public, datorită datoriilor în care ei au înglodat Ţara!

Azi 04.12.2011, la Madrid românii trebuia să sărbătorească Ziua Naţională a României! Am sărbătorit-o în Brunete şi a fost EXCELENT şi FĂRĂ POLITICĂ DE PARTIDE! Ei, dar la Coslada ni s-a promis o mare surpriză: Un spectacol susţinut de marii noştri cântăreţi naţionali, d-na Irina Loghin şi d-l Fuego! …Şi animaţi de acest gând măreţ, am plecat devreme de acasă, către Coslada! Spectacolul era organizat de o Asocieţie locală, …care s-a dovedit până la urmă că este aservită făţiş pdl-ului şi deputatului Brânză, încercând a le face jocul. Trecem cu vederea această neghiobie: Ne gândeam la marii noştri artişti! Aşteptam cu sufletul la gură să-i vedem pe viu.

Fără îndoială, Irina Loghin şi Fuego, nu sunt manelişti, ci ARTIŞTI DE MARE VALOARE, cu mare priză la publicul românesc, pentru că SUNT CU ADEVĂRAT IUBIŢI de noi. Şi pentru că se ştie cu certitudine lucrul acesta, era normal ca un oportunist de teapa d-lui Brânză, sau Daniel Ioniţă să încerce să nu scape o aşa mare ocazie… Românii din Madrid? Au venit cu duiumul desigur, după cum şi era de aşteptat. Iar noi, venind mai devreme am fost norocoşi, pentru că am reuşit să prindem locuri pe scaune chiar. Aşa gândeam la început că suntem: norocoşi!…

În circa 15 minute sala era arhiplină! Ceasul arăta ora 16:30. Se face ora 18:00, dar spectacolul nu începe… Apare pe scenă vărul deputatului Brânză, d-l Ioniţă, şi face apel la noi, încercând să domolească spiritele, zicându-ne de la microfonul scenei: „Am 20 de ani în Spania (n.p: fiind şofer de TIR pe-atunci, avea viză Schengen!), …şi sunt obişnuit cu problemele. Toţi cei care aţi apucat locuri pe scaune, ridicaţi-vă, vă rog frumos, în picioare ca să încapă şi cei de pe margine lângă dumneavoastră, între rânduri (mai pe româneşte tradus <<strângeţi-vă bă, ca sardelele>>), ca să profităm cu toţii de prezenţa marilor artişti în mijlocul nostru…

Cei de pe scaune încep să murmure în cor: „Trebuia să închiriaţi o sală mai mare?”

D-l Ioniţă încearcă să-şi repare gafa: „Cei care nu vreţi, nu-i nimica! (dă cu mâna în aer aplanativ) Nu-i nici-o problemă…”

Cine ar fi bănuit că ei au invitat un aşa puhoi de lume, pentru că aveau şi un motiv ascuns, politic, de partid, în spatele acestor cuvinte? Toţi românii au venit să sărbătorească Ziua Naţională a României şi să se bucure totodată de acest „cadou”: De prezenţa marilor noştri artişti! Am mai trăit noi o astfel de surpriză frumoasă, în Getafe, când am fost onoraţi de prezenţa Marelui Artist al Poporului, d-l Tudor Gheorghe, şi a altor două personalităţi foarte importante: Alteţa Sa Prinţesa Margareta a României, însoţită Prinţul Radu Duda! A fost extraordinar şi nu a fost nevoie să ne strângem ca sardelele. Dar pe atunci noi, nici măcar nu ştiam de ce stăteam aşa lejer şi civilizat în sală, ca oamenii…

În Coslada n-a fost să fie tot aşa! Aici am aflat cu toţii că LEGILE SPANIOLE nu permit adunări la spectacole sau mitinguri de orice natură, din motive de securitate pentru binele nostru: Poliţia a motivat că, în cazul în care unei persoane i se face rău, „paramedicii” nu pot interveni în timp util!

„Cum zice ăsta mă, că e de 20 de ani în Spania, dacă nu ştie nici măcar atâta lucru?” – se auzi o voce furioasă şi răguşită în spatele meu.

„Spaniolii au au dreptate! Orice spaniol, organizator de astfel de spectacole semnificative, ar fi ţinut cont de aceste legi!” – cădeam şi eu de acord, dar din ce în ce mai agitat, împreună cu sala.

Dar cei care au organizat acest spectacol, erau români, şi, în plus, mai aveau acel scop, ascuns… Ce dacă suntem în Spania? Lasă că ştim noi să facem în aşa fel încât să „împuşcăm doi iepuri dintr-o lovitură”, cu ocazia unei aşa de mari Sărbători! Ce dacă e zi Naţională? Acum suntem „noi” la conducere! Dacă ar fi fost psd-iştii, nu ar fi făcut la fel? Bineînţeles că da! Aşa că, hai, LA TREABĂ: „Înainte cu tupeu, şi-ai să vezi că nu e greu!” – vorba lui „minune”: „fratili” lor!…  D-l preşedinte al pdl-Iberia, Daniel Ioniţă, care s-a ales singur (sâc!), fără a permite nici-o contra-candidatură, face un semn cu mâna celor din primul rând, …la un moment dat, …şi imediat au început să se împartă prin sală, din mână-n mână, nişte „bucheţele albastre”, nu de flori Albăstrele, ci de steguleţe albăstrele, pe care era scris: „Prietenul vostru: William Brânză!”

…Soţia-mi zice repede: „Eu nu pun mâna pe aşa ceva de Ziua României!”

…O altă doamnă zice suparată: „Nesimţiţii! Steguleţe cu Tricolorul nu puteau să ne dea azi? L-aş fi păstrat şi eu ca amintire. Poate că aş fi prins şi o semnătură de la Artiştii noştri…”

Auzind-o, chiar mi-a sărit muştarul! M-am ridicat şi, făcând mâinile pâlnie la gură, am strigat cu putere, peste tot vacarmul ce se crease în sală de la „sugestia cu înghesuirea”, la d-na din Coslada, responsabilă cu organizarea spectacolului: „Doamnă: Nu suntem în campania electorală! Cum permiteţi aşa ceva? E împotriva legii!”

Doamna sare repede, ca arsă, cu gura pe mine: „Domnule, dumneata în loc să faci aicea agitaţie, mai bine m-ai ajuta, strigând la oamenii de pe scaune să-i primească pe cei de pe margine care stau în picioare, ca să putem da drumul spectacolului!”

„Aha-aaa! Vreţi să strig eu la oameni, care-va-să-zică!” – mi-am zis eu în gând. „Bine! Atunci am să strig”.

Şi m-am ridicat spre sală spunând românilor: „Nu le permiteţi ăstora să-şi facă aici campanie, tocmai de Ziua Naţională: Aruncaţi steagurile lui Brânză! Iată, „dovada aceasta” stă acum în mâinile voastre: LEPĂDAŢI-O!!! Sancţionaţi-i pe oportunişti, indiferent de culoarea lor politică. Au furat destul şi ăştia! Steaguri Tricolore nu v-ar fi dat de Ziua României, pentru că NU LE PASĂ DE ŢARĂ!”

Şi un val de ropote de aplauze a umplut imediat sala!…  Să nu credeţi că m-au aplaudat pe mine, căci ei, românii din Spania, ştiu că eu am făcut campania electorală în 2008 pdl-eului… Românii au aplaudat pentru faptul că au auzit cuvântul „Steaguri Tricolore”!. Românii îşi iubesc Ţara! Indiferent pe unde or fi, împinşi de greutăţi, la muncă: O IUBESC!

Am simţit lucrul acesta şi m-am umplut de mândrie!

Până la urmă a trebuit să evacuăm sala, benevol, cei care doream, pentru că într-o ţară civilizată există o disciplină şi nişte legi pentru astfel de situaţii, care trebuiesc respectate. Peste ele nu se poate trece nicicum! Iar în privinţa „pre-campaniilor electorale” şi de propagandă deasemenea: Mânjirea Zilei Naţionale cu steaguri tendenţioase propagandistice doar de partid, este interzisă prin Constituţie! Bine: Cine ne-a făcut constituţia ce o avem azi? Ştim cu toţii!… Tot un oportunist… Oare la noi, în România, politicienii nu mai au legi? Rămâne să vedem şi să ne convingem. Până una-alta, aceşti oportunişti au mai încălcat o Lege, spaniolă, de această dată, pe care deasemenea o voi reclama: Au părăsit culoarea lor portocalie, în schimbul celei albastre, care este a Partidului Popular din Spania, TOT DIN OPORTUNISM, pentru că recent, pe 20 Noiembrie, acest Partid a câştigat PE MERIT alegerile într-o proporţie zdrobitoare. Zic pe merit, pentru că de două ori a guvernat Spania până acum, de la căderea dictaturii, şi de fiecare dată a ridicat nivelul economic al ţării şi gradul de bunăstare şi civilizaţie al cetăţenilor spanioli, şi au redus la minim rata şomajului.

Iată ce frumos a sancţionat electoratul spaniol partidul  PSOE care a guvernat execrabil ţara de două ori la rând, înfundând-o în datorii şi într-o rată a şomajului de 23%, cea mai mare din istoria Spaniei şi mai mare decât rata şomajului întregii Europe la un loc: făcându-i să piardă peste 4.500.000 de voturi la aceste alegeri! Facă Domnul pentru români, aşa cum a făcut şi astăzi, căci doar El ştia de scopul propagandistic ascuns al pdl-eului prin aripa sa din diaspora! Iar noi românii să ne trezim la timp!  …Ne ridicăm amărâţi, …la al doilea apel direct al responsabilei din Coslada „de a evacua sala, pentru că Poliţia nu permite începerea spectacolului, cu o aşa înghesuială…”  „Doamne, noi chiar că nu mai avem pe cine să alegem!”

„Pe Becali? Păi, ce-mi e <<marinarul>>, ce-mi e <<ciobanul>>!”

„Pe Diaconescu? Păi, <<pentru că nici nu ştim ce pierdem(?), mai bine ar fi ca nici să nu mai aflăm!…>>.”

„Pentru noi alternativă de <<partid>>, NU TREBUIE SĂ MAI EXISTE! Le-am probat pe acestea timp 45 de ani sub dictatură şi încă 20 de ani în libertate! Mai avem una singură: MONARHIA CONSTITUŢIONALĂ! Dacă nici cu aceasta nu va merge Ţara bine, va trebui să ne pornim la o Nouă Revoluţie, din păcate…”  Plecăm, până la urmă, amărâţi spre casă, eu continuând a vorbi cu anticipaţie, în gând, cu românii, care-mi vor citi articolul:

„Cum? Aţi spus să nu pomenesc de Monarhie? Păi, de ce: nu vă place? „

„Nu-uuu de asta: Pentru că nu am intrat încă în campanie! Lui Băsescu nu-i place de Regele nostru Mihai I?”

„Aha-aaaa! Nu-i nimica: NICI NOUĂ NU NE-A PLĂCUT ce a făcut azi d-l Brânză, deputatul lui, chiar de ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI NOASTRE DRAGI.”

„Cât priveşte situaţia penibilă creată în jurul celor doi mari artişti ai noştri: Sunt sigur că domniile lor se vor dezice public, de dedesupturile politice murdare ale acestor profitori politici!”

Regret sincer că am fost cândva membru al „pdl diaspora”, şi, ştiind cu siguranţă că nici un alt partid nu ar fi făcut ceva bun pentru ţară, rog pe românii de bună credinţă, care au doar gânduri bune pentru Ţărişoara noastră, SĂ MĂ IERTE! Mă simt părtaş şi vinovat la datoriile pe care d-l Băsescu LE-A DUBLAT în timpul mandatului său, cu toate că nu m-a întrebat dacă sunt cumva şi eu de acord să le facă, …pentru că am în ţară două surori pensionare care le plătesc azi din pensia lor de nimica, …după 40 de ani de muncă, …şi pe timpul acestei Crize.

Alexandru Toma, (răspunzător de ceea ce a scris)

************