FOTO: Flori și Alin Marinău
Benissa – Costa Blanca – 02 iunie 2011
Costa Blanca reprezintă tărâmul unde creșteau merele de aur ale lui Hercule, țărmul considerat de arabi raiul pe pământ, iar pentru scriitorii George Orwell și Ernest Hemingway, „Țărmul Alb” era o arenă în care istoria se situa la granița dintre faptele eroice și tragedie, când toreadorii sfidau moartea.
„Coasta Albă” are multe de oferit vizitatorilor. De la zonele cosmopolitane și animate, până la zonele cu aer rural. Peisajul este extrem de variat și atrăgător: văi înverzite, livezi de portocali, livezi colorate și dealuri terasate. Stațiuni tradiționale precum Calpe, Moraira sau Jávea oferă condiții minunate pentru familiile aflate în vacanță, iar localitățile: Benissa, Altea și Teulada sunt renumite pentru vilele cu piscine, terase și grădini.
Paella, sangria și Hemingway
Multe lucruri ne duc cu gandul la Spania. De la dansurile flamenco, obiceiurile neobișnuite de corrida, răsfățuri culinare ca, paella sau sangria, muzica latină și cea de de operă (José Carreras și Montserrat Caballé), la picturile lui Pablo Picasso și ale lui Salvador Dalí, sau la clădirile faimoase precum Biserica Sagrada Familia din Barcelona sau Muzeul Guggenheim din Bilbao. Când ajungi în Spania, mai întâi îți dorești să guşti din bucatele specifice locului respectiv, căci doar vii de la drum, eşti înfometat şi însetat. Treaba cu setea se poate rezolva uşor pentru că, din nenumăratele băuturi, gazdele îţi recomandă să savurezi o „sangria” rece, preparat pe care îl poţi asemui cu britanicul punch. Conţinutul acestei băuturi este complex, are un gust răcoritor, dar şi înşelător, pentru că tăria lui te face să simţi pe propria-ţi piele cum e să ai „sangre caliente”. Cât despre mâncărurile tradiționale, cei din regiunea valenciană se vor mândri cu a lor paella, o mâncare savuroasă, pe bază de orez cu pui, carne de iepure sau fructe de mare. Se spune că, scriitorul american Ernest Hemingway ar fi mâncat pentru prima oară paella în acest loc şi s-ar fi îndrăgostit de această delicatesă, care merge minunat cu o bere rece sau cu un vin bun.
Bihorul și, Benissa…
În drumul nostru spre nordul Coastei Albe, la „vânătoare de români de primă pagină”, după Cartagena, Alicante, Benidorm și Calpe, următoarea destinație a fost, Benissa. De-a lungul Mării Mediterane, de la Calpe la Moraira, șoseaua șerpuită cu urcușuri și coborâșuri, ne-a dus cu gândul la Pasul Tihuța și Oituz. În clipa următoare am realizat însă că, suntem departe de acele locuri dragi datorită pensiunilor și vilelor impunătoare în stil maur care se desfășoară de-o parte și de alta a șoselei netedă ca-n palmă…
La doar câteva minute de mers în drum spre Moraira, ne-am oprit la Restaurantul La Pinada Gulaș, situat într-o minunată zonă de coastă, împrejmuită de pini verzi și copaci specifici zonei. Gazdele, Florica Ana și Alin Dumitru Marinău, originari din Bihor, ne-au întâmpinat cu multă ospitalitate dar și cu o vizibilă emoție și curiozitate. Încă de la intrare am remarcat specificul localului, datorită prezenței blidelor (farfurii) și a canceauălor (căni de sticlă), vechi de peste 100 de ani, provenite din zonele: Bihor, Mureș, Năsăud și Cluj, a sobei de teracotă adusă tocmai de la Oradea și multe alte obiecte realizate de meșteșugari care au făcut istorie în România. Răbdători să gustăm din Gulașul de Seghedin pregătit de Flori și Alin, am aflat că cei doi au sosit în Spania în urmă cu 11 ani. O bună bucată de vreme, au trecut și ei prin “foc și pară” precum toți imigranții, iar în momentul în care au considerat că a sosit timpul să nu mai lucreze la „stăpân” ci, doar pentru ei, au cumpărat de la un neamț stabilit în zonă, restaurantul, fără să-i schimbe denumirea și lista de meniuri. Ba, dimpotrivă! Au mai îmbunătățit lista, adăugând tot felul de specialități tradiționale românești: de la vestitele sărmăluțe cu mămăliguță și mititei, preparate servite în „covățele” de lemn, la ardei umpluți, ciorbă de burtă, mămăliguță cu brânză și smântănă și multe alte bunătățuri.
Cu o experiență de peste 12 ani ca ospătari la Băile Felix, Flori și Alin se gospodăresc singuri în restaurantul lor. Nu au angajați. Prepară, într-o curățenie și igienă desăvârșite, cele mai gustoase mâncăruri românești dar și internaționale și tot ei își servesc oaspeții care le trec pragul. Astfel că, pe tot parcursul anului, La Pinada Gulaș poposesc grupuri organizate de turiști sosiți din Germania, Belgia, Olanda, Anglia, Ungaria, sau localnici care servesc prânzul și cina în permanență la Flori și Alin. Americani, nemți, belgieni sau olandezi, stabiliți în Benissa, Altea sau Moraira, sunt înnebuniți după supa de gulaș servită la ceaun și după gulașul de vită cu găluști de casă.
Clătitele sau strudelul cu mere completează prânzul gătit ca la mama acasă… În lunile călduroase de vară, în timp ce mititeii sfârâie pe grătar sau gulașul fierbe în ceaunul special amenajat afară, cei ce poposesc la restaurantul celor doi români, se pot răcori în piscina casei. Iar dacă ai rezervat la etaj și apartamentul amenajat pentru o familie de patru persoane, poți admira Marea Mediterană în toată splendoarea ei, în orice moment al zilei. Peisajul rustic extraordinar ce încadrează pensiunea-restaurant La Pinada Gulaș, decorurile tradiționale românești și felul calm și plăcut cu care povestesc Flori și Alin, îți creează o stare de liniște, pace și bună dispoziție.
Gulașul, tradiție și modernism
Se știe că, gulașul s-a născut în pustele Ungariei, în plin Ev Mediu, numele său fiind împrumutat de la păstorii de vite (“gulyás”), care-şi mânau turmele spre marile târguri din Moravia sau Viena. În popasurile lor, își pregăteau această mâncare consistentă, fiindu-le la îndemână principalele ingrediente. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, gulașul a fost ridicat la rangul de preparat tradiţional unguresc. În timp, pe lângă reţeta de bază, au apărut şi altele, gulaşul depăşind de mult graniţele Ungariei.
“Birkagulyás” este gulaşul din carne de berbec, iar cel ţigănesc “ciganygulyás” este un amestec inedit de legume şi diferite feluri de carne. În Italia se serveşte gulaş cu gnocchi ce are mai mult consistenţa unei tocane decât a unei supe. Călător prin Slovacia, la momente festive vei fi servit cu un anumit fel de gulaş, cu o consistenţă mai groasă decât a unei supe obişnuite, aşa cum era preparat de partizani în cel de-al doilea război mondial. În ţările germanice, acelaşi gulaş se pregăteşte cu cârnaţi.
La Pinada Gulaș, supa de gulaș pregătită de Flori și Alin Marinău (proprietarii de astăzi a rusticului restaurant-pensiune), se servește în ceaunele mici agățate pe suport de aluminiu sub care, o lumânare aprinsă menține cald gulașul pregătit ca în vechime. Cei care doresc, pot adăuga smântână de bivoliță trimisă pe calea aerului tocmai din mijlocul Bihorului. Pe lângă gulașul de pustă, Flori și Alin mai pregătesc gulașul de Keszeg cu carne de vită și găluști de casă, gulașul de Seghedin cu carne de porc și varză murată, mâncăruri atât de apreciate de oaspeți. Restaurantul La Pinada Gulaș din Benissa, este un mic univers, o picătură de culoare în turismul din Spania. Un loc unde îți dorești să ajungi în fiecare vară, un loc de pe coasta de est a Mediteranei unde poți avea privilegiul de a fi împlinit pe de-a-ntregul atunci când servești prânzul sau cina, în sensul că, poţi savura bucate extraordinare, în compania celor doi români care au știut cu atât de multă măiestrie să îmbine tradițiile și obiceiurile de acasă cu cele ale altor popoare. În compania unui apus sau a unui răsărit… de 5 stele!
Poposind la Pinada Gulaș, nici mâncarea şi nici apusul nu le vei uita niciodată. Exact așa cum îşi doresc și bihorenii, Flori și Alin Marinău. Între timp, noi vă lăsăm să savurați în gând din gulașul de Keszeg cu carne de vită și găluști de casă și, ne continuăm drumul spre destinația noastră finală din acest început de toamnă: Barcelona. Pentru că, „vânătoarea de români de primă pagină din Spania” de care suntem tare mândri, continuă!
Poftă bună!
Un material realizat de Kasandra Kalmann Năsăudean.
„Bihorul și gulașul, la Mediterană” este nominalizat pentru ediția a doua a Campaniei „Noi susținem excelența!”, 2016 – 2017.