Barcelona: Românii încă emigrează… Inconștiență sau deznădejde?!

130

3ABC9FD6[1]

Tot mai mulți români pleacă din România. Încotro? Unde văd cu ochii. Disperați din cauza sărăciei și a problemelor de sănătate, români de toate vârstele, își iau la ei strictul necesar, copiii în brațe și… la drum. Inconștiență sau deznădejde?!, întreba zilele acestea Ana Găiseanu.

La ASOCROM – Associació Romanesa de Catalunya din Barcelona, săptămânal ajung români cu probleme îndrumați de către funcționarii de la asistența socială spaniolă, fundații, spanioli cu suflet etc.

Am stat de vorbă cu Ana Găiseanu, secretar al organizației și am aflat că nu este zi în care să nu vină cineva pentru o anume situație. Motivele sunt aproape identice: nu au documente de rezidență, card de sănătate, habar de cum se poate intra în legalitate, fără cunoștințe minime de spaniolă sau catalană, bolnavi, fără adăpost, fără muncă etc.

În situațiile în care pot oferi ajutor, cei de la organizația ASOCROM, înarmați cu multă înțelegere, răbdare și compasiune oferă necondiționat celor care le trec pragul, toate informațiile și ajutorul de care dispun. „Am scris notiță pentru fiecare cu pașii pe care îi au de făcut ca să intre în legalitate, familiilor cu copii, cărucioare pline cu alimente. Am luat legătura cu trei fundații medicale ca să-i consulte și să-i ajute cu medicamente pentru că au venit bolnavi atât ei cât și copiii. Din păcate, săptămânal ne confruntăm cu astfel de situații.”, explică cu tristețe îngrijorare și amărăciune Ana Găiseanu.

La ASOCROM a apelat și Nuria, o catalană cu sufletul enorm, ca o pită de casă (mare, pufoasă, cu gust de copilărie…). Această străină împreună cu vecinele ei, au grijă de două surori românce și de copiii lor. Diana – 35 de ani, cu o fetiță de 5 ani, și Simona – 37 de ani, cu trei copii: Maria – 13 ani, Sergiu – 15 ani și Robert – 17 ani. Toți locuiesc într-un apartament părăsit și fără utilități.

De moment, cele două familii sunt ajutate de Nuria și prietenele ei cu mâncare și haine. Le spală rufele, îi învață pe copii catalană, matematică și… să deseneze. O situație oarecum acceptabilă… dar care nu poate dura la nesfârșit în condițiile în care Diana are probleme cu tiroida iar Simona este operată la stomac și, un loc nesigur din care pot fi alungați în orice clipă.

Copiii, de asemenea, au nevoie de asistență medicală, de un adăpost sigur și decent, de educație… Nuria spune că, de moment, ea și prietenelei ei le poartă de grijă celor două familii dar nu garantează că vor reuși pe o perioadă lungă de timp, motiv pentru care cere sprijin și sfat organizației ASOCROM, și împreună să găsească soluții pentru grupul de imigranți români.

Notă:

Date concrete și informații detaliate despre acest caz, se regăsesc la ASOCROM Barcelona și redacția Occidentul românesc.

Concluzii

Kasandra Kalmann Năsăudean: Iată, niște străini, cu care nu te poți înțelege decât prin limbajul semnelor, au găsit variante de ajutor pentru grupul de români. Probabil, împreună cu cei de la ASOCROM vor găsi soluții pentru a-i ajuta, dar mai târziu, peste câteva luni, când va veni frigul, ce se va întâmpla cu copiii, cu mamele lor suferinde?

Aș fi curioasă să știu de ce au plecat din România? Ce face asistența socială română în astfel de cazuri? Cum este posibil ca oameni atât de tineri cu, copii minori și bolnavi să ajungă la mila străinilor când în țară cineva ar fi trebuit să-i îndrume ce să facă în siatuația lor, să-i ajute? A cui e obligația să ia măsuri de protecție și asistență socială? A acestei organizații din Barcelona și a Nuriei? Cum este posibil așa ceva? Unde sunt cei răspunzători în astfel de situații? De ce nu se rezolvă problemele acolo, acasă, ca oamenii aceștia să nu plece în lumea mare? Unde este responsabilitatea pentru care sunt plătiți funcționarii de la asistență socială, de la sănătate?

Am cunoscut funcționari, dar și diplomați români în Ambasada din Spania, Canada, Franța, SUA sau consulatele române. Majoritatea, de toată isprava. Adevărați profesioniști!

Celor de acasă – prea mulți -, ce ocupă tot felul de funcții în diverse domenii de activitate, – săntate și asistență socială în cazul de față -, câți alți 25 de ani le mai trebuie ca să învețe să fie corecți și responsabili în munca pentru care sunt plătiți, să se debaraseze de obiceiurile comuniste: pile, șpagă, mită, nepotism, compromisuri?! Degeaba se schimbă vârfurile dacă funcționarii rămân aceeași, zeci de ani la rând. De la acest aspect pleacă de fapt toată nenorocirea în absolut toate structurile din România.

Doamna Maria Cociorvan, de 72 de ani, pensionară, din comuna Iaslovăț, județul Suceava, a fost acuzată zilele trecute că, a dat 35 de „ouă negre” judecătorilor. Răspunsul acestei femei în vârstă la acuzațiile procurorilor a fost o adevărată lecție de demnitate, nu doar pentru acuzatori, ci pentru toată România, iar concluzia domniei sale este cât se poate de corectă: „În România trebuie schimbată și… mătura!”

Important!

Mulți vă ofuscați când vă atingem cu biciul slovei dar, aceasta este menirea noastră de jurnaliști! Să vă „tragem de mânecă și să vă aducem aminte”, – dacă uitați -, care vă sunt obligațiile și responsabilitățile pentru care v-am oferit încrederea noastră. Dacă nu știți cum, veniți la noi să luați lecții! Sunt gratis!