Aplicarea legii spaniole în procesele cetățenilor români
Articolul din acest număr vine să răspundă numeroaselor întrebări sosite la biroul nostru atât din partea colegilor avocaţi spanioli cât şi din partea cetăţenilor români care au deschise diverse proceduri în cadrul instanţelor spaniole.
Întrebarea este mereu aceeaşi: care este legea care se aplică pe teritoriul Spaniei când părţile sunt cetăţeni români? Îmi trebuie o traducere oficială (traducción jurada) în cazul în care am un divorţ în faţa Judecătoriei de Familie?
Deşi răspunsul este simplu, în multe din cazuri aceste proceduri se întârzie nejustificat din pricina lipsei de informaţie. Astfel, vom încerca să lămurim aceste aspecte destul de importante în rândurile care urmează.
ÎN MATERIE PENALĂ
În momentul în care un cetăţean român a comis o infracţiune pe teritoriul Spaniei legea aplicabilă este cea spaniolă. În acest domeniu lucrurile sunt mult mai clare: atât procedura de cercetare cât şi pedepsele obţinute –care sunt mult mai mari în raport cu prevederile Codului Penal român– funcţionează şi se aplică în conformitate cu legea penală spaniolă.
În numerele trecute ale “Occidentului Românesc” am prezentat pe larg procedura infracţiunilor uşoare – juicio de faltas – şi am prezentat şi o parte din pedepsele pe care legea locală le prevede în aceste cazuri.
ÎN MATERIE CIVILĂ
Problemele apar în momentul în care cetăţenii români doresc să divorţeze. Instanţele care nu au o practică constantă în materia dreptului civil –familia- pot solicita ca părţile să prezinte prevederi ale legii româneşti în materia divorţului, regimului de vizite cu privire la minori, separarea de bunuri, pensia alimentară, precum şi referitor la fundamentul divorţului în România.
Considerăm, iar practica noastră vastă în materie ne-o confirmă, o greşeală din partea instanţelor care solicită lamuririri cu privire la Codul Civil românesc în materia familiei. Totul pleacă însă din momentul în care este formulată plângerea divorţului. Divorţul între cetăţenii străini pe teritoriul Spaniei trebuie să cuprindă o serie de aspecte din materia dreptului spaniol, dreptului internaţional şi Convenţii la care România şi Spania sunt părţi. În aceste fel, invocând legislaţia atât spaniolă cât şi cea europeană este suficient ca un divorţ sau măsuri legate de acestea să poată fi pronunţate de către instanţele din Spania.
Mai mult decât aceasta, sentinţa de divorţ este deplin recunoscută de către instanţele româneşti şi instituţiile din România, având în vedere convenţia bilaterală în acest domeniu dintre cele două state.
Unde apare însă această problemă, care induce în eroare, provoacă fiori părţilor şi duce la efectuarea unor gestiuni total nefolositoare în România?
În primul rând chiar legea spaniolă menţionează competenţa judecătoriilor în materia civilă. Astfel, art. 21 din Legea de Organizare a Puterii Judecătoreşti: “judecătoriile şi tribunalele spaniole au competenţa de a judeca cauze civile care au loc în teritoriu spaniol, între cetăţeni spanioli, între străini şi între spanioli şi străini”.
În dreptul internaţional aceste prevederi sunt întărite prin Decizia Consiliului Uniunii Europene din 12 iulie 2010 prin care se autorizează cooperarea între statele membre ale U.E. în materia de divorţ sau separare legală, mentionându-se că procesele judecate aplicând legea statului de rezidenţă nu este un obstacol şi nici o discriminare între Statele membre, nici nu provoacă distorsiuni de competenţă între ele.
Aşa cum am mai menţionat în articolele trecute, trebuie avut în vedere că ambii cetăţeni români care accesează justiţia spaniolă trebuie să fie rezidenţi legali în Spania, adică să dispună de Número de Identificación de Extranjero (NIE).
Tribunalul European de Justiţie vine şi întăreşte aceste prevederi, explicând pe larg ce înseamnă ca o persoană să fie rezident într-un stat membru al U.E. :”locul unde persoana s-a stabilit cu caracter stabil, un centru permanent sau habitual ale intereselor sale” mărind astfel sfera aplicării acestui concept de rezidenţă.
IMPORTANT!
Atragem atenția cititorilor noștri, că în momentul în care apelează la un avocat (fie că e român sau spaniol), pentru a evita orice fraudă și pentru a fi siguri că problemele lor sunt soluționate de specialiști calificați în domeniu, să se informeze despre respectiva persoană și în special, să solicite NUMĂRUL DE COLEGIU al respectivului avocat, precum și colegiul din care face parte pe teritoriul Spaniei. Este îngrijorător faptul că, multe persoane sunt înșelate atât prin mica publicitate din diverse publicații cât și prin abordarea directă ca intermediari care își atribuie calitatea de avocați în Spania. Aceste aspecte pot fi evitate printr-o simplă verificare pe paginile de internet ale colegiilor de avocați din provinciile spaniole. De exemplu, numărul de colegiu al titularului biroului de avocatură SÂRBU ABOGADOS este 90513 și prin simpla verificare pe pagina Colegiului de avocați din Madrid (www.icam.es) se poate afla dacă persoana este avocat în exercițiu pe teritoriul Spaniei. De asemenea, trebuie reținut faptul că, persoanele care își atribuie calitatea de avocați în Spania și nu sunt înscrise în tabelul colegiilor de avocați, săvârșesc o faptă penală pedepsită cu închisoarea.