„O trecut Sântămărie, leapadă și pălărie!”

Ziua de Sfânta Maria Mică marchează, în calendarul arhaic, sfârșitul verii. În data de 8 septembrie rândunelele își iau deja zborul spre țările calde, iar insectele și reptilele încep să se ascundă în pământ ceea ce înseamnă că e timpul lucrărilor agricole de toamnă. La această dată, românii nu aprind focul în vatră deoarece se spune că acest lucru ar aduce ghinion și boală. În unele zone ale țării, femeile care își doresc copii, se duc la Biserică și se roagă la icoana Fecioarei Maria. Chiar și femeile însărcinate fac acest lucru, pentru ca Maica Domnului să le ajute să nască ușor. De ziua Fecioarei, creștinii aprind o candelă care arde întreaga zi. În perioada dintre Sfânta Maria Mare și Sfânta Maria Mică încă se mai pot culege ierburile și florile care ar fi bune de leac. În această zi nu se lucrează. După această dată se încep muncile agricole: semănatul grâului, secarei și al orzului; culesul viilor; bătutul nucilor, pentru că se spune că așa la anul fac din nou rod; jupuirea cojii de pe ulmi (ce va fi folosită primăvara la legatul viței de vie).

Se organizează diferite târguri și iarmaroace. Se zice că după Sfânta Marie Mică vremea începe să se strice, anunțând capriciile toamnei, iar frigul își face tiptil simțită prezența, de altfel există și vorba: „O trecut Sântămarie, leapădă și pălărie!” – adic pălăriile se agață în cui, fiind înlocuite, desigur, de căciuli. În ziua de Sfânta Marie Mică se împart struguri și prune de sufletul morților. Se mai zice că femeile care își doresc prunci e musai să meargă în ziua de sărbătoare la biserică și să se roage din tot sufletul, precum au făcut-o Ioachim și Ana. La fel și femeile deja însărcinate deoarece Maica Domnului le va ajuta să aibă naștere ușoară. În această zi este dezlegare la pește, astfel că multe gospodine urmează tradiția și pregătesc mâncăruri exclusiv pe bază de pește. Fecioara Maria este cea mai îndrăgită divinitate feminină a Panteonului românesc, invocată și astăzi de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru ușurarea nașterii, de păgubiți pentru prinderea hoților, de descântătoare pentru vindecarea bolilor etc. În popor i se mai spune Ziua Crucii și este considerată dată ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. Bătrânii spun că de Ziua Crucii se închide pământul, luând cu sine insectele, reptilele și plantele care au fost lăsate la lumină în primăvară. În lumea satelor încă se mai crede că șerpii, înainte de a se retrage în ascunzișurile subterane (unde vor hiberna până în primăvara următoare), se strang mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o piatră nestemată, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor. Păsările încep să plece în stoluri spre alte țări, anunțând venirea toamnei. Florile încep să se ofilească iar cele care se mai păstrează proaspete (busuiocul, menta, cimbrul, măghiranul, mătrăguna) sunt considerate magice. Acestea sunt culese în buchețele și sunt duse la biserică pentru fi puse în jurul crucii și a fi sfințite. Plantele sfințite se păstrează în casă, la icoane, fiind folosite la nevoie în vindecarea unor boli. Ziua Crucii se bucură și de alte semnificații. În zonele viticole, marchează începutul culegerii viilor, fiind numită și Cârstovul viilor. În unele locuri, mai există încă obiceiul de a chema preotul pentru sfințirea locului unde se vor așeza butoaiele cu vin. În credința poporului român, strugurii ultimei tufe de vie nu se culeg niciodată, fiind lăsați prinos lui Dumnezeu și păsărilor cerului, aceștia fiind numiți „Strugurii lui Dumnezeu”. În serile culesului, podgorenii fac focuri din viță uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică. În satele din Transilvania, obiceiul poartă numele Suretiu. Tot în această zi, se bat nucii și se recoltează din padure rămurele de alun. În tradiția populară, alunul este considerat ca fiind un arbore cu funcții magice, iar ramurile culese de Ziua Crucii capătă calități miraculoase. Fântânarii le foloseau pentru depistarea izvoarelor subterane iar alți oameni pentru detectarea comorilor ascunse. În Ziua Crucii nu se lucrează pe câmp sau în casă, pentru a nu atrage primejdiile și nu se consumă alimente sau sâmburii care au forma unei cruci (usturoi, prune, nuci). Se spune că Ziua Crucii aduce leac și pentru pomii neroditori. Oamenii atârnă în ramurile pomilor fără de rod vițe de castraveți, curpeni de pepene și cruci de busuioc sfințit crezând că, în modul acesta, vor beneficia de rod bogat în toamna viitoare.

Acum se fac și prognozări meteorologice:

  • dacă tună de Ziua Crucii, toamna va fi lungă
  • dacă cocorii încep să plece, timpul se va răci în curând
  • dacă ciorile încep să chirăie, va cădea bruma

Fiind mare sărbătoare, de Ziua Crucii se împart pomeni pentru cei trecuți pe tărâmul celălalt. În ulcele noi, împodobite cu fir roșu la toartă, se toarnă apă rece de izvor, lapte sau miere, iar deasupra se așează un colac sau un covrig. Pomana este oferită mai ales copiilor și nevoiașilor, alături de o lumânare și un cuvânt bun.

A consemnat, Timeea Opreanu – Cluj Napoca

Citește și