Vavila Popovici: Maleabilitate, duplicitate, fermitate

„Există în lume trei lucruri care nu merită nici o milă: ipocrizia, frauda și tirania.”  (Frederick William Robertson)

Și dacă divinul englez Frederick W. Robertson făcea această afirmație în secolul al XIX-lea, în secolul care a urmat și secolul care a început acum, aceste metehne în loc să fie remediate, au cunoscut o și mai mare creștere. Sunt printre noi din ce în ce mai mulți ipocriți, necinstiți, și indivizi cu comportament tiranic.

Despre ipocrizie am mai scris și am amintit spusele unui jurnalist, analist politic român într-o lucrare a sa, anume că Mao Zedong, liderul comunist chinez, fost Președinte al Chinei, în timpul unei discuții în interiorul conducerii partidului, intuind ipocrizia unor membri, falsitatea celor spuse de către ei, ar fi exclamat: „prefer să discut cu oameni de dreapta, că măcar ăștia spun ce gândesc, nu ca oamenii de stânga, care una spun și alta gândesc”. Din păcate, nici aceștia nu mai spun ce gândesc, sinceritatea în fața minciunii riscând să pară o naivitate. În zilele noastre, conducătorii de state practică din plin stilul declarativ ipocrit.

Dar să vorbesc acum despre maleabilitate, o calitate care s-ar cere cultivată la om. Dicționarul o definește drept flexibilitate, docilitate, adaptabilitate, opusă rigidității, severității excesive, durității, austerității, formalismului. Și este dat exemplul materiei, a unor metale care au proprietatea de a se reduce în foi subțiri prin laminare. Aurul, de exemplu, este un metal extrem de maleabil, stabil față de agenții corozivi și ușor de prelucrat în bijuterii. Omul asemuit aurului! Minunat! Să ne gândim și la firul de trestie în bătaia vântului, la faptul că firul maleabil nu se rupe, la fel ca omul, despre care Pascal spunea că nu este decât o trestie, dar care gândește, o trestie cugetătoare, cugetul fiind supremul suport al omului, și ar fi păcat să nu profităm de acest plus dăruit de Divinitate. Omul cu gândire, omul cu conștiință! Omul prețios în univers.

Dar nu trebuie ca întreg universul să se înarmeze, mai spunea tot Pascal, spre a-l strivi; totuși, un abur, o picătură de apă, acești, iată, corona-viruși invizibili cu ochiul liber, sunt suficienți pentru a-l ucide. În prezent, cercetătorii au ajuns la concluzia că noi, cei din lumea macroscopică trebuie să ne ferim de cei din lumea microscopică populată de viruși și bacterii periculoase pentru sănătatea noastră. Trebuie să fim conștienți de pericolul care ne pândește și să luăm toate măsurile pe care rațiunea noastră le dictează. Pe lângă cugetare (raționament), maleabilitatea include și respectul și grija de a nu-l lovi pe celălalt de lângă noi.

Maleabilitatea nu este totuna cu instabilitatea care înseamnă nestatornicie, inconsecvență. Omul instabil reacționează dintr-o dată în alt mod, echilibrul său fiind afectat. De aceea oamenii maleabili care sunt respectuoși, atenți, gentili, sinceri și fermi în principii, sunt plăcuți de cei din jurul lor, iar oamenii rigizi sau instabili sunt văzuți ca niște oameni cu care nu poți discuta, nu poți analiza o situație, pentru că de la ei poți să te aștepți la orice reacție, în orice moment. Adoptă un comportament de neînțeles, care poate fi urmare a caracterului cu care vin pe această lume, dar și a lipsei de educație pentru dobândirea calmului, judecății drepte, armonizate cu cei din jurul său. Față de acești oameni trebuie să fim precauți. Ei sunt oamenii care nu știu sau nu pot, din lipsă de voință, să se conducă în viață după o convingere, un crez.

Și fiindcă am folosit acest cuvânt „crez”, să ne amintim că el poate semnifica principiile sau convingerile unei persoane, concepția sa despre viață. Dar, crezul mai este folosit în cadrul bisericilor creștine ca Simbol de credință, o scurtă mărturisire de credință comună față de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, la creștini, sau ca formulă de botez. El trebuie cunoscut și rostit de toți cei ce doresc să devină creștini, deci la Botez, sau de cei care, într-o formă sau alta, doresc sau trebuie să manifeste noua lor credință. Am adăugat aceste rânduri pentru a ne da seama de valoarea unui crez.

Trăim într-o lume care se debarasează pe zi ce trece de crezul avut, de conduita morală existentă până acum. Sunt printre noi indivizi care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri pe care le găsesc ei potrivite momentului. Devin duplicitari,  motivați de interese egoiste. Și această atitudine este preluată și amplificată în politică.

Mulți oameni trăiesc nehotărât, lipsiți de fermitate, conform proverbelor românești: „Și cu cuțitul uns, și cu slănina întreagă”, „Cu fundul în două luntri” – proverbe care definesc, în argou, pe cei care nu știu ce vor, sau care ar vrea – și așa, și așa. Acestora le lipsește un crez bine definit în viață. Ei se apleacă în direcția vântului care bate, nu sunt în stare, dacă este nevoie, să lupte, să se opună, să-și urmeze convingerea. Patriotismul, de exemplu, nu poate admite lipsa de fermitate. Slăbirea fermității, în acest caz, poate să meargă până la trădare. Îți trădezi conștiința, îți trădezi prietenul sau colaboratorul, superiorul, îți trădezi țara.

Mai simplu și mai exact, nu poți avea două lucruri incompatibile simultan. Dacă alegi un lucru, trebuie să-ți asumi faptul că nu îl vei avea pe celălalt. Ori una, ori alta. Clar este că având primul principiu, nu-l poți avea pe cel de al doilea în același timp. Mai mult, odată cu alegerea uneia dintre opțiuni, trebuie să-ți asumi că aceasta are un număr de avantaje, dar și dezavantaje. Ca atare, este nevoie, a priori, de înțelegere, cântărire, cinste și viziune. Dacă ești ferm îți respecți crezul, conștiința nu va permite să devii ipocrit, să minți sau să furi. Ea va fi ca un scut.

De exemplu, în momentul în care ai decis să nu te duci la vot, renunți la dreptul de a te plânge de ceea ce se va întâmpla după votare. Iar dacă te-a învățat cineva să te duci cu intenția de a măslui votul, nu o vei face. Sau, dacă consumi băuturi alcoolice zilnic, nu vei putea să te plângi de pierderea memoriei; dacă nu crezi în sfaturile unui medic care îți recomandă un regim, nu vei avea dreptul mai târziu să te plângi că te-ai îmbolnăvit neprotejându-ți organul respectiv. Dacă ai spus ceea ce nu trebuia despre țara ta, sau dacă destăinuiești un secret sau imaginezi situații care se pot întâmpla, să nu te aștepți să nu se afle sau să nu aibă repercusiuni spusele tale. Și să știi că totul va fi de dușman profitat. Sunt reguli de bun-simț pe care trebuie să le cunoaștem și să le respectăm.

Orice alegere, opțiune, precum și orice deviere de la ea, are un preț. Viața ne prezintă nota de plată. Și nota de plată este efectul unei cauze, și cauza suntem – noi. E important deci, să facem o alegere bună pentru trupul, dar și pentru sufletul nostru și să o respectăm, fiindcă vom trăi consecințele propriilor alegeri și ale faptelor săvârșite.

Nu juca pe două planuri, nu fi indecis; nu da dovadă de duplicitate! O, ce bun sfat! Boris Pasternak (1890-1960) în cartea sa „Doctor Jivago” spune: „Cei mai mulţi dintre noi suntem obligaţi să ducem o viaţă de duplicitate constantă, sistematică. Sănătatea este bineînţeles afectată dacă zi de zi spunem una şi simţim alta, dacă ne umilim în faţa a ceea ce ne repugnă şi ne bucurăm de ceea ce nu ne aduce nimic decât nefericire”. Așa era în comunism, în anii terorii staliniste și tot ce vedea și auzea poetul, scriitorul Pasternak, în jurul său, îl afecta profund.

Scriitorul, jurnalistul, politicianul român Octavian Paler (1926-2007), după plecarea comunismului dar rămânerea duhorii lui în urmă, dezgustat de clasa politică, spunea: „Aşa sunt vremurile, nu poţi să fii moral, fără să fii în acelaşi timp imoral. Și nu poți să-ți satisfaci vanitățile fără să te umilești din când în când. Cei care nu acceptă o jumătate din această pilulă, nu pot avea cealaltă jumătate. Căci totul e atins de duplicitate azi. N-a mai rămas nimic curat…”. O adiere de nihilism, desigur, în momente de disperare pe care le poate avea orice om.

Întrebarea este: Oare ne vom împăca cu asemenea situație de duplicitate? Nu vom ști a lupta pentru cinste și adevăr? Nu vom putea fi fermi în acțiunile noastre? Nu putem fi conștienți de interesele țării și de faptul că ele se repercutează precum undele sonore sau luminoase asupra fiecăruia dintre noi? Fermitate nu înseamnă a adopta o atitudine dură, agresivă sau nepoliticoasă, ci înseamnă a fi rânduit crezului tău, acela pe care l-a acceptat conștiința ta dintru început și care, cu trecerea timpului ți-a dovedit că se potrivește cu gândirea, simțirea și trăirile tale.

Autor: Vavila Popovici (Carolina de Nord – SUA). Scriitor și jurnalist, poet, traducător tehnic. Senior Editor în cadrul redacției Occidentul Românesc.  

Foto: topshelfgamer.com