Spectacolul fals al schimbării: Promisiuni goale și figuri obosite pe scena politică
Într-un an marcat de o aparentă amorțeală electorală, într-o perioadă în care „mandatele de huzur” se tranzacționează la vedere, fie la Bruxelles, fie la București, spectatorii ar putea aștepta o explozie de controverse, dezbateri și promisiuni care să tulbure calmul scenei politice. Ne-am aștepta să vedem agitație, surprize, poate chiar un spectacol electoral, dar ceea ce observăm este mai degrabă o tăcere copleșitoare. Căldura politică de odinioară pare să se fi topit sub soarele toropitor al unei indiferențe generale. E liniște. Prea multă liniște.
Caragiale, cu umorul său acid, știa să descrie astfel de momente de „căldură mare”, când totul se mișcă într-un ritm greoi și confuz. Părem a fi prinși în această toropeală, în care nu mai știm dacă „stăpânul” politic e acasă sau „la țară”, dacă mai are cheia sau dacă mai este vreo ușă de deschis. Această atmosferă de incertitudine ne face să ne întrebăm: Ce se întâmplă, doctore?
Explicația, oricât de simplă ar părea, ar putea fi și cea mai corectă: nu sunt în stare să facă mai mult. Marile campanii electorale, cândva zgomotoase și pline de promisiuni goale, au devenit prea costisitoare pentru a mai fi susținute. La fiecare ciclu electoral, finanțarea campaniilor a devenit un joc tot mai riscant, atât de evident încât până și procurorii au învățat să deconspire rețelele de matrapazlâcuri. Cei care odinioară umpleau sacoșele cu bani pentru partide, acum stau deoparte calculând cu atenție riscurile. Mai bine sprijini pe cineva după ce a câștigat decât să cheltui sume uriașe pe o campanie cu final incert.
În acest climat, unde banul nu mai circulă la fel de liber, nici interesul pentru campanii nu mai este același. Politicienii par să știe deja cum se va împărți „cașcavalul guvernării”. De ce să te obosești să faci o campanie electorală spectaculoasă când roțile puterii se învârt deja în culise?
Această apatie electorală reflectă și slăbiciunile adânci ale partidelor politice. Structurile de putere sunt compuse mai mult din găști decât din organizații coerente, iar liderii par doar marionete a căror singură abilitate este de a cădea la pământ atunci când li se taie sforile. Ce să mai spună electoratului un Marcel Ciolacu, când promisiunea strategică a recalculării pensiilor a generat mai mult haos decât soluții?
Dincolo de acest haos, promisiunile rămân la fel de goale, iar spectacolul politic pare să fie unul jucat pe o scenă goală. Oamenii s-ar putea întreba dacă, în final, vom mai vedea vreun gest real de schimbare sau dacă pur și simplu scena va continua să fie dominată de aceleași figuri obosite și aceleași promisiuni reciclate. Poate că adevăratele schimbări politice nu vor veni din promisiuni grandioase, ci dintr-o înțelegere lucidă a realităților crude ale unei clase politice care nu mai poate, nu mai vrea sau pur și simplu nu mai știe să ofere speranță.
Autor: Kasandra Kalmann Năsăudean
Editorial publicat în ediția lunară cu numărul 161/ Septembrie 2024
Nota Redacției:
Kasandra Kalmann Năsăudean a fost unul dintre redactorii primului post de radio în limba română, RadioUniplus92 (Millennium) Santa Susana (CA), mulți ani editor la prestigiosul ziar Gândacul de Colorado (Denver, Colorado) și redactor-șef la Radio Diaspora Online (Chicago), Statele Unite ale Americii. Licențiată în Informatică de gestiune (Felix C-256) și Științele Comunicării (Investigații), Kasandra înființează în anul 2010 ziarul Occidentul Românesc dedicat românilor din Peninsula Iberică, în special, și celor din lumea occidentală, în general, publicație de limba română, care apare lună de lună, fără întrerupere, în format print și online de peste 14 ani. A scris pentru numeroase reviste și ziare în limba română din străinătate și din România, iar în Spania a fost redactor-șef la primul ziar în limba română din Peninsula Iberică, Român în Lume. A colaborat cu revista Origini și ziarul Noi în Spania din Madrid. Este autor al volumului bilingv Destine distruse de comuniști, coautor la volumul The Mists of Time și în documentare dramatice privind istoria comunismului, alături de Michael Harrison Cronkite, manager de proiect.