Minutul de Hollywood, cu Tudor Petruț – „O biet actor, o biet artist” (4)

E aproape firesc ca în cetatea filmului, teatrul să fie considerat doar… o biată rudă săracă. Sunt multe săli de teatru în Los Angeles (în majoritate înscrise într-o asociație profesională care reprezintă teatrele cu mai puțin de 99 de locuri în sală), câteva trupe serioase și puține teatre profesioniste (repertory theaters).

Marile spectacole, în general musicaluri celebre, ori vin direct de pe Broadway, foarte rar cu distribuțiile originale, ori prin trupe itinerante. Cele câteva teatre de anvergură încurajează textele dramatice originale scrise de autori locali, dacă se poate. Sunt câțiva regizori care montează în fiecare stagiune, iar actorii de repertoriu sunt angajați după probe (auditions) pe bază de contract, pe spectacol. Și sunt plătiți. Actorii (în majoritate de teatru muzical) din trupele itinerante sunt norocoși pentru că sunt angajați, cu salariu stabil, uneori pentru ani de zile. Cu toții, cei din sistemul profesionist, sunt la rândul lor membrii într-un sindicat, breasla actorilor de teatru Actors’ Equity Association. Care este la paritate cu SAG-AFTRA, deci cine face parte dintr-o breaslă este acceptat automat în cealaltă, plătind cotizație separat fiecăreia. Deci, actorii din teatru pot să participe la probe de filmare și actorii de film pot să joace teatru, așa cum mulți o fac, mai ales în New York.

Teatrele mici din sudul Californiei (și nu numai) subzistă printr-un grup de entuziaști îndrăgostiți de teatru și pentru aspiranții care încearcă din greu să-și încropească un resume. Spectacolele, unele dintre ele de o calitate discutabilă, sunt mai mult o expunere de talent a actorului (showcase) în speranța că în sală ar putea fi un producător sau un director de casting, un agent sau un manager.

Bineînțeles că legenda povestește că, undeva cândva, într-un teatru pierdut în suburbie, un actor norocos a fost contactat după spectacol de către un agent. Sau a fost căutat de către un regizor celebru pentru un rol în film. Și așa mai departe. Este posibil! Iar șansele ca să ți se întâmple chiar ție, sunt probabil la fel de mari ca și biletul câștigător la loterie. Cu siguranță însă, că orice credit obținut pe scenă, e bun pentru CV. Cât de impresionant ar fi pentru un agent sau pentru casting, nu se știe. Plus că, dacă ai șansa să ajungi într-o distribuție teatrală, pentru că tot sunt probe și mulți candidați pe rol, nu ești plătit pentru prestarea de servicii artistice. Ba mai mult, apelezi la buzunar dacă trebuie costumație specială sau apar alte cheltuieli.

Probabil că expunerea de mai sus este și un răspuns indirect la întrebarea care mi s-a pus de nenumărate ori. De ce nu am făcut teatru în Hollywood, fiind regizor de meserie, de fapt. Am regizat două spectacole pentru două teatre municipale, mici, dar față de multe altele, cu buget. Nu am spart sala dar nici nu a fost goală. S-a întâmplat ca să se ardă sistemul sonor și o seară să punem ilustrația muzicală prin intermediul unui… casetofon.

Altă dată a lipsit luministul și așa am învățat într-o jumătate de oră cum să butonez. Și alte aventuri. Chiar dacă dezamăgit, am prezentat un proiect mai serios pentru un al treilea spectacol. La ședința cu comisia artistică, formată în majoritate din soțiile donatorilor și activiști culturali locali, o bătrânică simpatică m-a întrebat, cum adică am o diplomă universitară în regia de teatru, cum de există așa ceva. La care, o altă doamnă respectabilă a confirmat că, dacă sunt învățat, nu aș avea probleme cu îndrumarea actorilor, nu-i așa? Că înainte au mai fost ceva probleme de colaborare pe-acolo. Drept pentru care, a fost ultimul meu foraj în lumea teatrului hollywoodian. Și am făcut o pauză artistică de aproape un deceniu. Altă poveste!
(va urma)

Autor și foto : Tudor Petruț (California-USA)
Nota redacției:

Tudor Petruț, actor și scenarist de film, regizor de teatru, autorul editorialelor Minutul De Hollywood care apar în presa de limba română din diaspora și pe paginile Romanians In Hollywood, scrie la Occidentul Românesc din anul 2011. Tudor Petruț este nepotul marelui actor Emanoil Petruț. A învățat la liceul de matematică-fizică Mihai Viteazul din București și a absolvit în 1990 Facultatea de Regie la Universitatea de Teatru și Film I. L. Caragiale din București. A regizat spectacole de teatru în capitală, la Constanța, Arad și Ploiești. A jucat în filme românești precum Misterul lui Herodot (1976), Femeia din Ursa Mare (1982), Secretul lui Nemesis (1985), Zâmbet de soare (1987), Păstreză-mă doar pentru tine (1987), Liceenii (1987), Extemporal la dirigenție (1987), precum și în serialul Tv Călătorie de neuitat (1994). A emigrat în Statele Unite în anii ’90. Tudor Petruț este cetățean american și are cu prima soție doi băieți, Alexandru și Ștefan. A divorțat și s-a recăsătorit cu Dana, americană cu origine română. Locuiește în Orange County, California, unde și-a luat o licență pedagogică și predă matematica la un liceu din Santa Ana. În America a scris scenarii de film de lung metraj, încercând să negocieze pentru producerea lor cu diverse case de producție americane. A regizat spectacolele de teatru Confesiunile unui copil catolic de E.B. Appell la Long Beach Playhouse și Doi domni din Verona la Magnolia Playhouse din Hollywood. A fost consultant la Columbia Pictures pentru realizarea filmului Bram Stoker’s Dracula. Ca actor, Tudor a fost protagonistul unei campanii publicitare pentru Discover Card, a apărut în căteva seriale de televiziune și filme, și este membru al breslei actorilor SAG-AFTRA și al Academiei de televiziune ATAS.