Mihăiță Macoveanu: Iarna fără tine

Iarna fără tine

de Mihăiță Macoveanu

Ce frig, de o vreme se lasă,

În simţuri mi-e frig, ne-ncetat,

Şi ninge, cu sloiuri de gheaţă,

Şi tu, doar cu tine-ai plecat.

Ce rău m-a cuprins, fără tine,

De-atunci, şi de când nu mai eşti,

Ce rele sunt iernile-n mine,

Şi tu, ca şi ele îmi eşti!

Şi câinii mei latră la mine,

Nici eu nu mai sunt, cum eram,

Se-aşterne zăpada în mine,

Şi eu te presimt, de la geam!

Şi-mi pare că vii, şi nu eşti,

Din toate îmi pleci, repetat,

Şi tot ce-ai lăsat, şi îmi eşti,

E iarna, în care-ai plecat.