„Jurnalismul meu s-a desfășurat în zona de interferență – o misiune auto-asumată în spiritul unui patriotism care nu m-a părăsit de tot”
Campania de excelență a românilor din diaspora derulată de publicația Occidentul Românesc vă propune, în ediția lunii august, o discuție cu jurnalista Daniela Rockhoff, care, după 23 de ani de viețuire în Germania, a decis să revină în România, să se repatrieze și s-a stabilit în Arad. A plecat din țară imediat după Revoluție, a rămas în Germania, unde și-a construit o carieră și și-a întemeiat o familie. A activat pe piața muncii germane, dar mereu a scris, atât articole de presă, cât și cărți (are în prezent cinci cărți publicate, în limba română).
Din 2013, ea și soțul ei s-au repatriat în România. „Adevărul este că nu ne imaginam viața la pensie în Germania, unde să știți că pensiile nu sunt atât de mari pe cât consideră unii. Ne-am dorit să revenim în România, să ne reintegrăm aici și să muncim aici, nu să venim la pensie, când cercul de socializare se restrânge și oricum nu știi dacă te mai poți adapta”, spune Daniela Rockhoff.
În prezent, este angajată, prin concurs, la Biblioteca Județeană din Arad și scrie, în continuare, colaborând cu platforma de știri Hotnews. Pentru prezentarea în fața publicului român a celei mai recente cărți semnate de ea, dedicată liberului-profesionalism în presă, Daniela Rockhoff afirmă: „În această lume, ziariștii liber-profesioniști își duc lupta pentru supraviețuire ca niște câini fără stăpân, care aleargă în libertate, dar și încolțiți de dulăi. Ei sunt maidanezii presei. Un astfel de maidanez sunt și eu.”
Camelia Jula: Unde și cum a început povestea jurnalistei Daniela Rockhoff?
Daniela Rockhoff: Am văzut întunericul vieții în noaptea Zilei Copilului. I-am văzut și lumina, în zorii zilei de 2 iunie 1959. M-am născut în inima Ardealului, la Alba-Iulia, un oraș mustind de istorie, dar cam provincial și cam plicticos. Așa îl vedea mama, sibiancă prin origine, iar această impresie mi-a inoculat-o și mie. Prin urmare, am plecat fără mari regrete de acasă, la 14 ani, deși avusesem parte de o viață de familie armonioasă și îndestulătoare. Am plecat la Liceul Special de Engleză Ady-Șincai din Cluj, pe care l-am absolvit șefă de promoție.
Au urmat studiile universitare, la Facultatea de Filologie, secția engleză-română, a Universității Babes-Bolyai, tot din Cluj. În Germania am absolvit cu brio Goethe Institut (limba germană) și University of Cambridge, pentru certificatul de Proficiency in English. La Londra am absolvit cursurile de Freelance și General Journalism, ulterior fiind acreditată ca jurnalistă profesionistă de Uniunea Jurnaliștilor din Marea Britanie și de International Federation of Journalists, cu sediul la Bruxelles.
Camelia Jula: Când ați plecat din România și care a fost motivul plecării?
Daniela Rockhoff: Plecarea peste granițe, în vara anului 1990, a fost inițial o plecare în vacanță. Am însoțit-o pe mama, care primise invitație de la rudele noastre din Germania, după ani buni în care ne despărțise Cortina de Fier. Contrar propagandei comuniste despre sălbaticul Vest și inegalabila Românie, când am trecut cu mașina granița austriaco-germană de la Bad Reichenhall și am început să gonesc pe autostrăzile germane șerpuind printr-o natură plină de culoare și prospețime, clișeele ante-decembriste mi-au dispărut.
După pâcla și mizeria comunistă din România, noutatea și bunăstarea unei țări mari, frumoase, civilizate, cum e Germania, mi s-au părut numai bune pentru a-mi imagina viitorul acolo. Oricum, lucrurile s-au petrecut foarte rapid, pentru că odată ce am ajuns acolo am aflat că mama mea făcuse demersurile pentru solicitare de azil politic pentru mine, ca să îmi ofere un viitor diferit față de ce ar fi promis România. Procedura a durat până în anul 1994.
Camelia Jula: Așadar, în alegerea Germaniei a avut un rol și mama dumneavoastră, dar, totuși, ce v-a motivat personal să rămâneți acolo?
Daniela Rockhoff: Alegerea Germaniei a ținut de faptul că aveam rude, mai apropiate și mai îndepărtate, care locuiau deja acolo, ca „repatriați târzii”, cum îi numesc germanii pe etnicii lor reîntorși din alte țări. A mai ținut de faptul că vorbeam germana de mică, deși a fost ulterior nevoie de perfecționarea limbii și, mai ales, de familiarizare cu dialectele care se vorbesc în sudul Germaniei și cu care te confrunți în viata profesională și de zi cu zi.
Dar, peste toate, am ales Germania deoarece acolo mi-am întâlnit iubirea vieții, pe soțul meu Tibi, originar din Brașov. Împreună am pornit pe lungul, frumosul, dar și spinosul drum al integrării într-o țară străină, apoi al reintegrării în patria părăsită cândva. Acest drum a durat, neîntrerupt, treizeci de ani. Citind romanele mele, Iubita mea Mercedes (despre emigrare) și Dezmoșteniții (despre repatriere), cititorii Occidentului Romanesc vor fi martorii unor aventuri și anecdote pe care, în alte forme, le vor fi trăit fiecare dintre ei, sunt sigură.
Camelia Jula: Cum v-ați adaptat în societatea germană, pe piața muncii mai ales?
Daniela Rockhoff: Societatea germană e mereu cu zâmbetul pe buze, chiar dacă, uneori, acest zâmbet e fals. Germanii sunt politicoși, respectuoși și nu atât de reci precum le e faima peste granițe. Sunt mai pragmatici, mai raționali, mai precauți în relațiile cu străinii. Iar aici nu vorbim doar de străinii de țară, ci de străinii de comunitatea și obiceiurile lor. Dar oare nu sunt așa și alte nații, dincolo de exuberanța afișată în întâlniri de ocazie? În relațiile profesionale, eu pot spune că, la început, am avut mare noroc. Angajată pe linie de cifre la o companie imobiliară de rangul întâi la nivel regional, am fost învățată totul, de la zero. Cu răbdare, s-a investit în mine, iar eu am avut grijă să nu le înșel încrederea și să mă revanșez prin munca mea, dedicată.
După nouă ani însă, am plecat pentru bani mai mulți și o chemare „lingvistică” la o companie internațională de traduceri specializate. După anul 2000 și reorientarea spre jurnalism, am mai schimbat câteva firme, încercând sa împac „și capra, și varza”, deoarece banii din jurnalism nu asigurau un trai decent. Remarcabil mi s-a părut faptul că angajarea în mediul privat s-a bazat întotdeauna pe experiența profesională, pe referințe de la precedentele locuri de muncă, mai puțin pe diplome și alte hârtii. Iar dacă ai trecut perioada de probă, de șase luni, postul era asigurat pe termen lung.
Camelia Jula: Ce v-a plăcut cel mai mult la Germania (mai cu seamă la orașul ales) și ce… nu v-a plăcut?
Daniela Rockhoff: Ne-am stabilit în Reutlingen, un oraș cu 120.000 de locuitori, nu departe de Stuttgart. Un oraș pitoresc, cu climă bună, multe locuri de muncă și mulți milionari. Un oraș de care mă simt tot atât de legată precum sunt de actualul loc de reședință, Aradul. Extrapolând „plăcerile” legate de Germania și germani, am apreciat acolo spiritul echilibrat, rațional, o mai mare predictibilitate a vieții, ordinea și disciplina blând coercitivă, respectul față de celălalt. Prin buna cunoaștere a limbii germane, am avut acces la o cultură și o presă de înaltă calitate.
Mi-a plăcut, în Germania, contrastul dintre bucolicul peisajelor din mediul rural (îngrijit și estetic) și tumultul marilor orașe, moderne, cosmopolite, cu mega-proiecte imobiliare și de infrastructură. Mi-a mai plăcut, în mod deosebit, să gonesc cu mașina, cu mare viteză, pe autostrăzile germane, într-un elan de adrenalină și libertate.
Mi-au displăcut atacurile mass-mediei germane împotriva imigranților, în anii ’90, dar și mai târziu. Am observat o relativă lipsă de imaginație și un pragmatism dus uneori până la extrem al unei părți a societății; iar acest pragmatism și obsesia pecuniară i-au contaminat și pe imigranți (inclusiv pe români), în dauna unei socializări mai apropiate, mai „de suflet”.
Camelia Jula: Ce vă lipsește din Germania acum, că ați ales să reveniți în România?
Daniela Rockhoff: Îmi lipsește din Germania acea tihnă, acea liniște pe care o dă o viață îndestulată și cu sens, pe care am trăit-o mai ales în primii douăzeci de ani de ședere acolo. Desigur că lucrurile s-au mai schimbat, între timp, însă nu fundamental. Prin contrast, în România mai totul e agitație, conflict (și la nivel politic), se trăiește între extreme, iar mass-media cultivă aceste paroxisme, creând neliniști în plus, față de cele reale. Iar aici, în România, îmi lipsesc prietenii și rudele dragi care au decedat. Sunt pierderi care vin inevitabil, în timp, lăsând un gol în fiecare dintre noi.
Camelia Jula: Ați fost jurnalist într-o altă cultură și altă limbă decât cea nativă: o provocare grea, frumoasă, dificil de susținut?
Daniela Rockhoff: Dați-mi voie să vă răspund prin cuvintele autorului și jurnalistului de excepție Emil Hurezeanu (fost ambasador la Berlin, în prezent ambasador al României la Viena), puse ca recomandare pentru cea mai recentă carte semnată de mine – Freelancer. Despre maidanezii presei: „Dani Rockhoff este o specie rară de jurnalist și scriitor. Scrie cu pasiune și o necontenită febrilitate despre româncele și românii din diaspora. A trăit douăzeci de ani în Germania și cunoaște bine România.
Din cele două experiențe încrucișate, organic asimilate, ale cunoașterii și empatiei cumpănite, a reușit să panorameze, de-a lungul anilor, un spectru bogat și complicat de bucurii, probleme, satisfacții, amăgiri, nemulțumiri ale compatrioților noștri care și-au căutat norocul în alte zări. De voie, de nevoie. Ei sunt protagoniștii unei noi istorii a „României de dincolo”, iar Dani Rockhoff e unul din puținii ei cronicari plauzibili.”
Iar prof. Lavinia Betea, jurnalistă și autoare premiată de Academia Română, m-a văzut ca un „spectator angajat al trecerii granițelor: dintre regimuri politice, dintre presa locală și cea comunitară, dintre tiparul clasic și mediul virtual, dintre jurnalism și literatură, dintre emigrare și repatriere”. Prin urmare, jurnalismul meu, sau cel puțin o parte din acesta, s-a desfășurat în „zona de interferență”. O zonă mai nouă, fluidă, o misiune auto-asumată în spiritul unui patriotism care nu m-a părăsit de tot.
Camelia Jula: Dar care au fost cele mai interesante momente ale acestui drum jurnalistic în zona de interferență (grele sau ușoare)?
Daniela Rockhoff: Voi face câteva enumerări: momentul când am intrat prima oară la o conferință de presă din Bundestag (Parlamentul german), ca jurnalist acreditat. Când, la fel, am participat la semnarea Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, care a avut loc la Luxemburg și, simbolic, la Schengen. Când, la Bonn, București și Paris, am participat și relatat despre proiectele asociative și ale mass-mediei din diaspora.
Când mi-am lansat, la Stuttgart și la Nürnberg, ziarul tipărit germano-român, Curierul de Vest. Din păcate, acest proiect, eșuat după un an, m-a lăsat cu o groază de datorii. Când am fost invitată la Berlin ca singura ziaristă de limba română să relatez despre concertul extraordinar al Angelei Gheorghiu, la Opera din Berlin. Când, la invitația Biroului de turism românesc din München, am făcut un tur de presă de șase zile în România, împreună cu cinci jurnaliști germani, care a fost urmat de un amplu reportaj. Majoritatea articolelor au apărut pe Hotnews.ro, publicație on-line din București cu care colaborez de peste 16 ani.
Când am fost invitată să fiu corespondentă de presă la radio BBC. Și, hai să zicem, în fine, când unui român angajat pe o plantație de căpșuni din Bavaria, disperat de condițiile de muncă de acolo, i-am luat un interviu care a stat, ulterior, la baza primei mele cărți de povestiri, Căpșunarii. Iar ca jurnalist și autor în țară, pot menționa că anul trecut am fost primită în Uniunea Scriitorilor și în Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști din România, care, în 28 iunie 2021, de Ziua Ziaristului Român, mi-a acordat distincția de profesionalism în presă, pentru articolul Presa în vremea coronavirusului – o involuție pandemică, din cadrul concursului Sens și Contrasens în mass-media.
Camelia Jula: Astfel ajungem și la cărțile dumneavoastră, fiecare cu subiecte distincte, cum deja ați menționat. Ce anume v-a inspirat sau v-a îndrumat în scriitura literară, nu doar de presă?
Daniela Rockhoff: La un moment dat, am simțit că literatura poate face casă bună cu jurnalismul, fiind un alt mod, mai personal, de a mă exprima în scris. În ultimii douăzeci de ani m-am documentat, am călătorit și am scris mult, însumând la ora actuală aproape două mii de articole apărute în diverse publicații culturale și de presă. Câteva dintre ele le-am transformat în povestiri, cuprinse într-un volum publicat la editura Humanitas, în 2013, în colecția HotNews, cu titlul Căpșunarii. Au urmat romanele, cu unele capitole în stil reportericesc, Iubita mea Mercedes (despre emigrarea în Germania), Dezmoșteniții (despre repatrierea în România), FREELANCER – despre maidanezii presei și volumul de poezii anticomuniste InterZis, apărute în ultimii patru ani la editura Total Publishing, din București.
În scrisul meu, story-ul romanesc cu cel jurnalistic se contopesc, deoarece sunt două condeie care coexistă. Două condeie gemene, precum este și zodia în care m-am născut. O parte din farmecul romanelor mele este și stilul pe alocuri umoristic, pe care îl datorez în principal soțului meu, iubit partener de viață timp de treizeci de ani și însoțitor neobosit în aventura mea de jurnalist și autor. Fiecare cititor, din România sau din diaspora, este pentru mine o aventură, iar orice părere venită din afară îmi este importantă, pentru că mă ajută în a evolua.
Camelia Jula: Ce înseamnă acum pentru dumneavoastră România, respectiv, Germania?
Daniela Rockhoff: România este actuala mea țară de domiciliu, unde am intenția să rămân definitiv. Însă niciodată nu poți ști unde te poartă meandrele vieții. Germania îmi e o țară de suflet, pe care momentan o consider „un capitol bifat”. Aș merge, o vreme, într-o țară nordică, de preferință Danemarca, dacă nu mi-ar fi teamă de frig. Aș călători, cu drag, și în țări calde ca Italia sau Spania. Însă aceste dorințe și deplasări depind, în prezent și în viitorul apropiat, nu doar de noi, ci și de un context epidemiologic nemaiîntâlnit și încă nestăpânit.
Camelia Jula: Ați fost implicată în activitatea diasporei românești din Germania?
Daniela Rockhoff: Implicarea mea în activitatea diasporei din Germania a fost „până la temelie”, ca să folosesc o metaforă. Acest lucru l-am detaliat în cartea Freelancer, pe zeci de pagini. Vă invit cu drag la lectură! Iar ce pot sintetiza, pentru a nu strica surpriza lecturii, este că activitatea asociativă și de presă comunitară a românilor din diaspora e asemănătoare, indiferent de țara în care se desfășoară, indiferent de palierele de marketing național sau comunitar pe care se concentrează.
Camelia Jula: Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți cetățean european?
Daniela Rockhoff: Pentru mine, a fi cetățean european a însemnat destul de mult, până nu demult. Problemele apar însă când te lovești, concret, de legislații nearmonizate sau neștiința unor funcționari despre ele. De aceea, dificultățile administrative legate de repatriere m-au făcut să îmi mai temperez „entuziasmul european”. Împreună cu soțul, eu m-am repatriat ca cetățean german (fără cetățenie română). Germania e țară membră UE, ca și România, teoretic nicio problemă. Practic, recunoașterea actelor emise în Germania a durat aproape zece luni, timp în care nu ne-am putut angaja niciunde.
Mai departe: din indolență și/sau necunoașterea legislației europene în materie, timp de doi ani și jumătate am fost privată de sporul de vechime pentru anii lucrați în Germania. Un minus la portofel de circa 1.000 de euro. Problema s-a rezolvat doar prin sesizare la prim-ministrul de atunci, Dacian Cioloș, și rezolvarea reclamației, pe cale oficială, „de sus în jos”. Problema care nu s-a rezolvat nici în ziua de azi este lipsa cardului de sănătate, care nu se emite pentru cetățenii străini, în ciuda contributivității CAS regulate, procentual din salariu.
E o situație pe care am relatat-o și în presă, în articolul Sănătate, dar nu pentru străinii rezidenți în România. Iar numărul acestora este de peste 100.000. În rest, toate bune cu „cetățenia europeană” și „pensia comunitară”, care nu funcționează cum își imaginează mulți. Altfel, sunt o europeană convinsă și care consideră că leagănul culturii familiare nouă este Europa – un spațiu unic și fascinant, mai ales prin diversitatea sa.
Camelia Jula: Ce ați schimba la România, dacă ați putea, pe loc, cu o baghetă magică (să-i spunem un exercițiu de imaginație) și ce ați schimba în timp, fără baghetă, dar cu voință politică, socială, implicare civică?
Daniela Rockhoff: Cu o baghetă magică, i-aș șterge României 30 de ani de stagnare (ca să nu spun involuție economică) din istoria sa recentă. Aș reașeza-o la start, în anii ’90, pe un parcurs democratic autentic și nu dictat de interese oculte. Cu aceeași baghetă magică i-aș învăța pe români că munca cinstită e în orice caz superioară șmecheriei de circumstanță.
I-aș mai învăța pe copii și tineri că nu e cool să țintești doar modelele „de pe sticlă”, iar imitația nu duce, în fiecare caz, la ceva bun. Cu voință politică, socială și implicare civică ar fi, în opinia mea, trei lucruri prioritare de rezolvat (sau promovat): 1) o lege tardivă, dar compensatorie istoric, a lustrației; 2) o updatare și pliere (nu eterna reformă) a învățământului românesc pe condițiile specifice, concrete, din România; 3) o fiscalizare imparțială și consecventă a tuturor ramurilor de activitate și agenților economici.
Referitor la acest ultim aspect, rețin un răspuns al fostului președinte Traian Băsescu la interpelarea ex-vicepreședintei Parlamentului german, Susanne Kastner, la Berlin, cu ani în urmă: aceasta remarca faptul că impozitul liniar pe venituri și profituri va face din România „un paradis fiscal”, iar diferența de încasări va lipsi de la bugetul de stat. Băsescu sugera atunci să fie realizată compensarea „cu bani de la hoți.” Dincolo de metaforă, se țintea un control fiscal mai corect și mai activ, care să elimine corupția și evaziunea fiscală. Din câte vedem, pe acest drum se înaintează greu. Măcar din acest punct de vedere, nu vrem să-i ajungem din urmă pe nemți?
A consemnat: Camelia Jula
Foto: arhiva personală Daniela Rockhoff
Cei interesați să achiziționeze online cărțile Danielei Rockhoff, o pot face accesând linkuri-le de mai jos:
Carturesti.ro
https://carturesti.ro/carte/
Libris.ro
https://www.libris.ro/
Giftbooks.ro
http://www.giftbooks.ro/
Librarie.net
https://www.librarie.net/p/
Emag.ro
https://www.emag.ro/biografii-
