Fericirea de a trăi la țară și cum a devenit posibilă la Ciugud

Occidentul Românesc vă prezintă, în ediția lunii aprilie, al treilea interviu cu unul dintre primarii „altfel” din România: Gheorghe Damian, primar de 21 de ani al comunei Ciugud din județul Alba. O comună care a reușit, datorită viziunii și curajului edilului său, să devină cea mai renumită din România ca model de bune practici în atragerea de fonduri europene și în dezvoltarea rurală reală, sănătoasă, vizibilă și benefică întregii comunități.   

Despre Gheorghe Damian, primarul din Ciugud, a auzit cu siguranță mare parte a României. Zeci de articole și emisiuni din ultimii ani au arătat țării (și lumii) ce a făcut pentru comuna în care a ajuns primar în anul 2000. Ciugudul a atras, până acum, fonduri europene în valoare de peste 32 de milioane de euro, pe care le-a folosit înțelept pentru a oferi nu doar servicii necesare comunității, ci și oportunități care să aducă oamenilor împlinirea și fericirea traiului la țară, în condiții decente. Când discuți cu omul responsabil pentru această viziune de dezvoltare nu poți să nu remarci modestia și liniștea cu care își prezintă parcursul în administrația publică locală și realizările.

Gheorghe Damian este primarul care a știut, de la bun început, că se află în slujba comunității și că tot ceea ce face trebuie să fie înspre binele ei. „Noi venim aici cu gândul să vedem ce facem astăzi mai bine decât ieri și cu ce contribuim, prin ceea ce facem, la binele comunității,” spune acesta referindu-se la întreg aparatul primăriei, care numără 14 angajați (cu primar și viceprimar, la o comună cu 3.200 de locuitori), o echipă de 12 oameni care lucrează pentru accesarea de fonduri europene (care se autofinanțează) și un serviciu de administrare a domeniului public și privat al comunei cu opt angajați.

Pro-european până în măduva oaselor, Gheorghe Damian este un susținător înfocat al satului românesc. „Satul românesc are mare nevoie de investiții. Nu putem neglija populația de aici și nu putem lăsa ca nouă sate din România să moară anual, din cauza depopulării. Mai ales că satul românesc are un potențial extraordinar și e timpul să îl salvăm până nu e prea târziu”, afirmă acesta. Cu siguranță, dacă și alți factori de decizie, din administrațiile locale și din cea centrală, ar învăța cât mai mult din experiența lui, acest lucru ar fi posibil.

Camelia Jula: Cum ați ajuns să candidați, în 2000, pentru funcția de primar al comunei Ciugud?

Gheorghe Damian: Eu nu sunt născut și crescut în comuna Ciugud, ci în Daia Română, comuna vecină și, așa cum îmi place să spun, am trecut dealul la mândre: mi-am găsit aici o fată frumoasă, care apoi mi-a devenit soție, în 1992. Datorită educației primite în familie și din școală, sunt un iubitor al satului românesc și îmi place să cred că satul românesc are viitor. Când ne-am căsătorit, soția mea visa (ca orice familie de tineri de la acel moment) să trăiască la oraș: să ne cumpărăm un apartament la Alba-Iulia și să venim la țară doar în weekend. Eu i-am spus: „Draga mea, cu mine nu. Eu de la țară nu plec.” Ea a înțeles mesajul meu și ne-am asumat minusurile și plusurile traiului la țară. Ciugudul de atunci era un sat îmbătrânit, cu puține familii de tineri, vreo cinci. Punctul culminant a fost de Crăciun în 1999, când, în după-masa zilei de Ajun, am rămas fără apă potabilă. Ciugudul avea o rețea proprie, locală, de alimentare cu apă, administrată de primărie. Vă dați seama ce a însemnat să rămânem fără apă de sărbători! Culmea însă a fost că după sărbători s-a făcut o ședință la școală și conducerea de atunci a primăriei a spus că rețeaua de apă, deși administrată de instituție, ar fi responsabilitatea oamenilor. „Luați-o, spălați-vă cu ea pe cap, pe noi nu ne mai interesează!” – cam acesta a fost mesajul. Ne-am asumat noi, câțiva oameni din comunitate, responsabilitatea remedierii situației: problema era la o pompă pe care trebuia să o cumpărăm de la un furnizor și să o montăm în stația de pompare. Ne-am strâns patru oameni, am adunat bani de la localnici, am căutat furnizori de astfel de pompe, am găsit în București și Botoșani. Cei de la Botoșani ne-au oferit un preț mai bun și trebuia să le trimitem o comandă pe fax. Ne-am rugat de primărie să ne lase să trimitem acest fax și au spus că nu se poate, deși problema era a comunității. Am fost după pompă, am făcut rețeaua să funcționeze. Iar în primăvara anului 2000 am ajuns să discutăm (cele cinci familii de tineri din sat) despre ce se întâmplă cu comunitatea noastră. Atunci ne-am decis că e momentul să schimbăm noi ceva: dacă cu banii noștri am schimbat ceva în bine pentru oameni, de ce nu am putea cu banii comunității? Deși nu aveam nimic de-a face cu administrația publică locală (eu venind din medicina de urgență), am luat cu toții atunci decizia ca eu să candidez la alegerile din acel an. Nu mi-am dorit să fiu primar, dar mi-am dorit să fac lucrurile mai bine pentru a-i face pe oameni fericiți. Am fost considerat candidatul cu cele mai mici șanse, pentru că aveam 32 de ani, nu eram de loc din Ciugud, rudele soției nu sunt foarte numeroase și erau alții care se vedeau deja primari. Însă mi-am făcut o campanie inspirată din campania unui renumit profesor de matematică din Sebeș, care candida atunci independent la Sebeș. Campania a fost din poartă în poartă, discutând cu toți oamenii. Am ajuns primar atunci într-o comunitate cu foarte mari probleme, ca orice sat din România din anul 2000, cu foarte multe lipsuri, cu foarte puține resurse, dar eram foarte visător, încrezător și cumva mă agățam de orice ca să rezolv problemele oamenilor. De aici a început povestea frumoasă.

Camelia Jula: Ce ați găsit atunci în primărie?

Gheorghe Damian: În primul rând, am descoperit că veniturile proprii erau de vreo 75.000 de lei și datoriile, de 300.000 de lei. Era de noaptea minții! Biroul primarului avea singurul calculator de la vremea respectivă, un 286, care era un element de decor, ca într-un showroom de porțelanuri. Apoi, atitudinea colegilor de atunci față de contribuabili nu era deloc una corectă. A fost momentul când am realizat că, de fapt, nu aveam bani să investesc în proiecte de anvergură, dar că puteam investi în oameni. Am început să îi triez pe cei aflați deja acolo, să le explic că rolul funcției publice este cu totul altul, că atitudinea lor trebuie să fie alta și că profesionalizarea funcției publice presupune pași zilnici de învățare. Și am început să îmi aduc lângă mine oameni tineri, care să creadă în visele mele și să devină una cu comunitatea noastră.

Camelia Jula: Asta urma să vă întreb, ce schimbări ați făcut în primul rând, în ce ați investit prima dată – înțeleg că a fost resursa umană.

Gheorghe Damian: Prima schimbare a fost să imprim ordinea în instituție. I-am făcut pe colegi să înțeleagă că programul nostru este de la 8 la 16, indiferent de zi. Nu de la 8 și 10 până la 16 fără un sfert. Eu sunt primar de 21 de ani și numai când am fost plecat în delegație sau în concediu nu am venit la 7:30 la birou. În rest, zi de zi, am fost primul după femeia de serviciu în instituție, tocmai pentru a le demonstra că se poate. Și că doar așa le putem cere oamenilor să vină alături de noi, când noi suntem exemplul pentru ei și suntem în slujba lor. Apoi, am investit în transformare – e mult spus digitalizare, pentru vremea respectivă, dar imaginați-vă că aveam o mașină de scris nici măcar electrică! Rupea mereu foaia, se scria cu indigo-ul… M-a sponsorizat un prieten cu trei calculatoare Pentium 686 și o imprimantă cu ace și le-am dat termen colegilor ca într-o lună de zile toți să învețe Word-ul și de atunci niciun document, nicio adeverință să nu mai iasă scrisă la mașină, ci doar la calculator. Unii au renunțat, alții au rămas, au învățat. Următorul pas a fost achiziționarea softurilor pentru casierie și contabilitate, ca să nu mai dăm chitanțele de mână și să avem un control mai clar și mai coerent asupra banilor. Dar da, am investit continuu în resursa umană.

Camelia Jula: Ulterior, ați creat și un birou special pentru accesarea fondurilor europene…

Gheorghe Damian: Așa este, pe acesta l-am înființat în 2006, după ce fusesem în Germania la niște cursuri de dezvoltare rurală. Am văzut atunci ce înseamnă fondurile europene, cât de importante sunt și mai ales că nu au culoare politică. Marea mea problemă și dezamăgire a fost că indiferent ce strategie ne-am fi făcut noi la Ciugud, nu aveam predictibilitate. Depindeam foarte mult de politic și astfel nu puteam avea o dezvoltare coerentă. După ce am înțeles aceste lucruri, am început să clădesc biroul pentru fonduri europene, ca să putem accesa fondurile de pre-aderare și apoi cele ulterioare aderării.

Camelia Jula: Și ce sumă ați atras până acum în total, respectiv, care sunt principalele proiecte pe care le-ați finanțat cu acești bani?

Gheorghe Damian: Ca sumă totală, am trecut de 32 de milioane de euro. Dacă o comparăm cu sumele atrase de un municipiu mare, ar părea foarte puțin. Dar dacă ne raportăm la câți euro am atras pe cap de  locuitor, suntem campioni naționali și batem municipii și orașe. Am ajuns la 10.000 de euro pe cap de locuitor. În ce s-au dus banii aceștia, ca proiecte? Aș începe cu fondurile de pre-aderare, cu primul nostru Phare, când ne-am luat toate softurile folosite în administrația publică locală și ne-am instruit personalul. Apoi, ca proiect major de infrastructură (post-aderare), am avut o asociere cu comuna vecină Berghin, pentru 7,5 milioane de euro, prin care am finalizat lucrările de canalizare la noi în Ciugud, am introdus canalizare și apă în Berghin și ne-am asfaltat toate străzile. Tot atunci ne-am pus la punct expoziția etnografică și am dotat un centru de zi pentru persoane vârstnice. Împreună cu încă trei comune, apoi, am asfaltat vreo 30 de kilometri de drumuri de câmp, care unesc șapte sate și deservesc câteva mii de hectare de teren, iar pe traseul lor au apărut ferme. Avem și proiecte inovative, care generează „verdele”: la ora actuală, suntem comunitatea cu cele mai multe stații de încărcare pentru mașini electrice din România, cu energie electrică produsă de panouri fotovoltaice. Recent am încheiat un proiect cu comuna Sântimbru prin care am asfaltat un drum comunal ce leagă două sate ale noastre, am asfaltat zona industrială, zona noastră de dezvoltare economică, am reabilitat o stradă principală din satul Șeușa, acum lucrăm la debarcaderul de pe râul Mureș…

Camelia Jula: Și ați ridicat și o școală inteligentă…

Gheorghe Damian: Așa este. Am îndrăznit să credem că învățământul de la țară are viitor și am investit în prima Școală Smart din România din mediul rural. Am vrut să ne aducem acasă copiii care învățau în municipiul Alba-Iulia și, mai mult decât atât, să vedem fericirea pe chipurile lor când merg la școală. Este cel mai important lucru și cel mai mare câștig al nostru când îi văd pe copii, dimineața, fericiți că vin la școală. Chiar dacă noi nu ne-am pregătit pentru pandemie când am construit această școală, s-a dovedit o bună investiție în acest context. Iar școala noastră este exemplu de bună practică pentru mulți colegi din țară.

Camelia Jula: Câți copii învață acum la școala inteligentă din Ciugud?

Gheorghe Damian: 165 și a devenit neîncăpătoare. Suntem în situația de a fi aprobat un regulament care să ne permită să selectăm copiii care solicită să vină la școala noastră. Avem copii care vin și din alte localități ca să învețe la noi. Astfel că ne-am gândit să începem proiectarea unei noi școli, mult mai mare și mai încăpătoare, pentru că este nevoie. Vă dau un exemplu: avem o familie mutată din București la Ciugud tocmai pentru școala noastră. De fapt, avem multe astfel de exemple, de familii care se stabilesc la noi pentru a-și da copiii aici la școală. 

Camelia Jula: Iar dincolo de segmentul de servicii oferit populației, ați oferit și oportunități pentru investitori. Cum ați pornit acest demers și ce urmări are acum?

Gheorghe Damian: Încă din primul mandat am constatat că fără un motor financiar, fără o independență financiară, nu putem avea predictibilitate pentru a ne implementa strategia de dezvoltare. Am identificat un teren, o pajiște comunală, foarte bine amplasată geografic (este în afara comunității, dar între noi și Alba-Iulia, aproape de șoseaua de centură, de calea ferată, acum pe acolo trece și autostrada) și am constatat că numărul de animale ce pășteau acolo scăzuse drastic. Am decis să luăm 30 de hectare din cele 100 de acolo, să le utilăm cu apă, canalizare, curent, iluminat, supraveghere video, gaze naturale, în așa fel încât să facem locul atractiv pentru investitori. Am reușit acest lucru abia în anul 2005, când consilierii locali au înțeles ideea și m-au susținut. Sigur că lucrurile nu au rămas fără urmări, fiindcă am creat un cutremur în două sate… Oamenii nu au înțeles viziunea noastră de dezvoltare. Cărțile de administrație spun că astfel de transformări trebuie pregătite, oamenii trebuie pregătiți pentru ele. Eu mi-am asumat toate riscurile, nu aveam timpul necesar pentru pregătire. Mulți mi-au spus că mi-am semnat pierderea alegerilor cu această decizie. M-am ales și cu plângeri pe la DNA și alte instituții, dar eu nu am nicio problemă să dau cu subsemnatul atâta timp cât actele sunt corecte, cifrele vorbesc, așa că lucrurile s-au încheiat cu bine. Între timp, și oamenii sunt fericiți că avem această zonă de dezvoltare economică. De anul trecut am extins-o cu încă 12 hectare. Așa cum am prevăzut în 2005, a devenit motorul nostru de dezvoltare: acum acolo sunt vreo 30 de companii, cu peste o mie de locuri de muncă. Acestea ne asigură 80% din veniturile noastre proprii din bugetul local. Fără acești bani nu puteam duce atâtea proiecte cu fonduri europene și, desigur, această zonă de dezvoltare economică a făcut ca Ciugudul să nu mai aibă probleme sociale. Tindem cu șomajul către zero, nu mai avem asistați sociali, pentru că oamenii au unde să muncească. Un alt efect a fost că acest proiect a făcut să crească încrederea oamenilor în administrația locală de la Ciugud. Astfel, acum șase ani, când am decis să punem la dispoziție 60 de hectare, adică o întreagă pășune comunală dintr-un sat, pentru a dezvolta cel mai frumos și mai modern teren de golf din sud-estul Europei, oamenii nu au mai avut absolut nicio problemă. Iar acum suntem cu toții mândri că Ciugudul este pe harta mondială a terenurilor de golf.

Camelia Jula: Schimbarea nu se face niciodată ușor, de asta rolul liderilor pentru a o genera este esențial.

Gheorghe Damian: Iar un principiu vital în orice tip de management și, spun eu, mai ales în administrația publică este asumarea. Nu stau aici doar pentru că mi-e călduț scaunul și nu vreau să deranjez pe nimeni, ci să iau niște decizii foarte importante, dacă am viziune, să îmi asum riscurile, chiar riscul de a-mi pierde scaunul de primar, dar convins fiind că peste 5 – 10 – 15 ani comunitatea mea o va duce bine.

Camelia Jula: Cum ați reușit să vă păstrați comunitatea aproape, mai ales după schimbările realizate în primele mandate? Sunteți, iată, la al șaselea…

Gheorghe Damian: Cred că prin puterea exemplului și puterea de comunicare. De fiecare dată când comunitatea a avut o problemă, am fost acolo, la bine, la rău. Spre exemplu, în primul mandat aveam probleme cu fondul funciar, trebuia să finalizăm procedura împroprietăririi oamenilor, ca să ne putem apuca de proiecte serioase și le-am demonstrat oamenilor că încerc să fiu cât mai drept, indiferent de solicitant. Le-am câștigat încrederea. În felul acesta cred că am reușit să îi țin aproape. Plus că ei nu erau învățați să se întâlnească cu primarul la ședințe publice. Noi am schimbat regula și de două ori pe an (excepție 2020, de când a venit pandemia), o dată după sărbătorile de iarnă și o dată în vară, ne întâlnim cu oamenii în ședințe publice și le spunem ce am făcut anul trecut, ce vrem să facem anul acesta, le spunem care sunt problemele cu care ne confruntăm, iar ei ne spun nemulțumirile, propunerile lor, ce ar trebui să îmbunătățim. Facem asta ca oamenii să fie mereu în contact cu administrația publică locală și să ne perceapă ca fiind „de-ai lor” și pentru ei.

Camelia Jula: Dezvoltarea comunei a adus și o creștere demografică, în condițiile în care comunele noastre se confruntă masiv cu depopularea. Câți locuitori aveți acum și care este prognoza pentru viitor?

Gheorghe Damian: În 2000 când am ajuns primar eram 2.600 de locuitori. Acum avem undeva la 3.200. Nu avem o creștere exagerată, ci una sănătoasă, pe care mi-aș dori să o păstrăm. De aceea inclusiv regulamentul nostru de urbanism este unul foarte strict, foarte dur, în așa fel încât să nu ne trezim mâine-poimâine cu blocuri în Ciugud, să nu ne trezim cu un dezastru urbanistic. Nu vrem să ne dezicem de titlul de sat, de viața de la țară, chiar dacă unii spun că suntem, cumva, o comună urbanizată. Pe de altă parte, ceea ce am făcut noi aici (în interiorul, dar și în exteriorul instituției) a fost să creăm fericirea de a trăi la țară. Asta i-a determinat pe oameni să vină să locuiască în Ciugud. Am creat servicii și oportunități. De la activități sportive, culturale, sociale, la cele de protecția mediului, în așa fel încât oamenii să fie fericiți. Nimic nu este mai plăcut pentru o administrație sau pentru un primar decât să constate, atunci când își sondează comunitatea, că încrederea oamenilor în instituția pe care o reprezintă (deci în primărie, nu în primar!) bate încrederea în Biserică (într-o comunitate puternic credincioasă, cum este Ciugudul). Asta înseamnă că tot ce gândim noi aici se pliază perfect pe nevoile oamenilor și acțiunile noastre nu fac decât să le crească starea de fericire și dorința altora de a se muta la Ciugud. Drept urmare, prețurile imobiliarelor de la noi sunt comparative cu cele din Alba-Iulia.

Camelia Jula: Printre cei veniți (sau întorși) în comună se numără și persoane din diaspora?

Gheorghe Damian: Da, avem tineri de-ai noștri care au plecat în diaspora și s-au întors acasă, chiar destul de mulți. Ce este curios e că avem foarte mulți care nu sunt ciugudeni, dar se întorc din diaspora și vin aici. Avem din Germania, din Italia, din Spania, avem o familie de belgieni care a ales să se stabilească aici, o familie de italieni… Ne place multiculturalismul acesta, avem inclusiv o familie întoarsă din Canada, cu tineri cu tot. Eu mereu spun asta: calitatea oricărei organizații este dată de calitatea oamenilor din interiorul acelei organizații, fie că vorbim de partide politice, de ONG-uri, de echipe de fotbal sau de comunități. Pentru noi nimic nu este mai înălțător decât să vedem cum crește, pe zi ce trece, calitatea resursei umane din comunitatea noastră.

Camelia Jula: Ca primar independent acum, vă bucurați de susținerea Consiliului Local pentru proiectele propuse comunității?

Gheorghe Damian: Categoric. Exceptând primul mandat, unde nu am avut majoritate și nici experiența administrativă necesară, de atunci încoace am încercat mereu să explic Consiliului Local că suntem acolo să lucrăm pentru noi toți, cetățenii acestei comune, nu pentru noi ca persoane. Niciodată nu m-am dus în fața Consiliului Local (nici nu mi-ar trece prin cap) să le pun în față ceva care să nu fie benefic și productiv pentru comunitate. Așa că lucrurile merg de la sine. Proiectele de hotărâri le discutăm mereu înainte, comunitatea știe și ea despre ce e vorba, așa că atunci când ajungem la ședințele de plen lucrurile merg ușor. Iar eu consider că discuțiile contradictorii sunt benefice când sunt documentate și nu facem opoziție de dragul opoziției. Asta ține și de educație, iar noi la Ciugud constatăm că avem această educație, iar cei care ajung în Consiliul Local, indiferent de partidele din care provin, înțeleg rolul lor aici. 

Camelia Jula: Care este viziunea de acum pentru Ciugud – mă refer la acest al șaselea mandat al dumneavoastră, dar și la cea pe termen mult mai lung?

Gheorghe Damian: Noi investim mult în educație, pentru că opinia mea este că educația este temelia oricărei societăți, fără investiții în educație și sănătate un popor nu are viitor. Cea mai mare dorință a noastră este să construim o nouă școală, îi spunem Școala Viitorului; dacă în Școala Smart de la Ciugud am adus multă tehnologie, în aceasta vrem să aducem și mai multă, dar să creăm și ateliere meșteșugărești, în așa fel încât copiii să înțeleagă că viața înseamnă și creație, muzică, socializare, dans. Dacă acest proiect ne va reuși, Ciugudul va fi mult mai împlinit. Mai avem un proiect conex celui ce vizează școala, de dezvoltare a unei baze sportive moderne și a unui parc, unde vom avea toți arborii din România. Viitoarea școală va fi în relație cu tehnologia, cu aerul curat, cu sportul, cu natura. Vom construi tot acolo și 42 de case exact cum văd românii noștri în Spania sau alte țări europene. Vrem să demonstrăm că și în România putem avea o dezvoltare urbanistică sănătoasă, serioasă, cu toate casele zugrăvite la fel, cu același acoperiș, cu maxim trei modele de proiecte. Am mai început un proiect foarte ambițios, cu un pod peste râul Mureș, care va scurta mult distanța până la Alba-Iulia. Avem de finalizat o grădiniță cu program prelungit și o creșă, iar de anul acesta construim primul parc de autorulote din județul Alba, în relația cu debarcaderul de pe Mureș. Vrem să construim și o pistă de biciclete care să lege municipiul Alba-Iulia de comuna Ciugud. Avem mult mai multe proiecte, acestea sunt doar câteva, în direcțiile principale. Iar pentru viitorul mai îndepărtat… Mi-aș dori din suflet ca acest concept de sat inteligent să păstreze o relație fidelă cu tradiția, obiceiurile, viața socială a satului, șezătorile, cu poveștile de la gura sobei.

Camelia Jula: Când nu vă ocupați de dezvoltarea comunei, ce faceți cu timpul, ce pasiuni aveți, cum vă relaxați? Sau mai aveți timp și pentru relaxare?

Gheorghe Damian: Eu zic că sunt cel mai liber om de pe Pământ! Am o echipă minunată care, cumva, îmi ia toate problemele de pe cap. Îmi place să petrec foarte mult timp cu familia, este micro-cosmosul meu, acolo mă încarc. Îmi place sportul, merg cu bicicleta, iarna schiez. Joc tenis de câmp, de anul trecut am început să învăț golf. Îmi place să învăț lucruri noi, să mă implic în tot ce înseamnă protecția mediului. Îmi place să ascult muzică, îmi place să dansez… Să ne găsim timpul pentru pasiuni și relaxare depinde numai de noi. Hai să stăm mai puțin pe Facebook sau la televizor, să vedeți cât timp avem!

Camelia Jula: Vă propun un exercițiu de imaginație: aveți o baghetă magică la dispoziție. Care ar fi primele trei lucruri pe care le-ați schimba la România cu ajutorul ei?

Gheorghe Damian: Trăim într-o țară atât de frumoasă, binecuvântată de Dumnezeu… Dacă ar fi să schimb ceva la ea, i-aș schimba o parte din conducători. Să înțeleagă că sunt acolo trimiși ca să întoarcă ceea ce au primit, ceea ce au acumulat, spre comunitate. I-aș face să fie mai iubitori de țară, iar atunci când votează sau iau anumite decizii să se gândească la nepoții și strănepoții noștri, că trebuie să se bucure și ei de ea. Apoi, aș schimba puțin mentalitatea românilor, aici avem mult de lucrat. Trebuie să înțelegem că am trăit 45 de ani într-un sistem comunist care ne îngrădea puterea de creație, viziunea, iar apoi am trăit o perioadă (până la intrarea în Uniunea Europeană) într-un capitalism sălbatic, unde făceau rating hoții, mogulii, șmecherii. Nu-mi doresc ca acestea să fie modelele de viață pentru viitorul nostru. Și, desigur (cu asta trebuia să încep), aș schimba sistemul de educație și de sănătate.

Camelia Jula: Un cuvânt pentru cititorii români ai Occidentului Românesc – ce le-ați spune celor plecați de acasă, dar cu atât de mult dor de casă în inimă?

Gheorghe Damian: Este un subiect care mă emoționează extrem de mult. Am fost educat ca un patriot de când eram copil. De aceea, dragii noștri frați români de pretutindeni, din Spania și alte țări, să nu vă deziceți niciodată de rădăcinile voastre. Fie că sunteți din ultimul sat din România sau din centrul capitalei, să nu uitați de unde vă trageți seva. Să nu uitați de moșii, strămoșii, părinții, prietenii voștri și comunitățile de unde ați plecat. Patria este cea care a contribuit, împreună cu cei dragi, la dezvoltarea dumneavoastră ca indivizi. Soarta a făcut ca într-un anumit moment din viață să luați drumul pribegiei și să ajungeți în țări străine. Acolo ați demonstrat că românii sunt oameni pricepuți, serioși, cu care noi ne mândrim; sunteți cei care ați creat imaginea României în afară. Mi-aș dori tare mult să veniți acasă, ca împreună să ne reconstruim țara. S-au făcut pași importanți de la Revoluție, însă trebuie să înțelegem cu toții că nu putem să sperăm la schimbări majore peste noapte, sau chiar în 30 de ani, să ajungem ca instituțiile statului să funcționeze precum cele din Spania. De felul meu, eu sunt un optimist înrăit. După Revoluție, vecinul meu mă îndemna să plec în Germania. Iar eu i-am răspuns că Germania trebuie să vină aici. Spania va veni și aici. Noi trebuie să o aducem. Fiecare dintre noi trebuie să punem umărul să schimbăm ceva în așa fel încât acele trăiri pe care le aveți acolo să le avem aici. Vă aștept cu drag să vă întoarceți, iar dacă nu vă întoarceți, nu uitați să vă învățați copiii și nepoții să vorbească limba română, să aveți în casă și în suflet drapelul nostru, straiele noastre străbune, ziua noastră națională de 1 Decembrie.

Camelia Jula: Ce înseamnă, pentru dvs., a fi cetățean european?

Gheorghe Damian: Foarte mult. Un progres imens. Eu am fost primar și înainte de aderarea la Uniunea Europeană și am văzut cât de mult s-au schimbat instituțiile statului, pentru că acolo au fost și încă sunt multele noastre probleme. Pentru mine, ca primar la Ciugud, a însemnat fonduri europene pentru dezvoltare. Niciodată Ciugudul nu ar fi ajuns aici fără ele. Am făcut un calcul (și nu suntem o comună săracă, suntem în top cinci la nivel județean) și am fi avut nevoie de veniturile noastre proprii pe viitorii 100 de ani ca să realizăm ce am realizat până acum, cu fondurile europene. Apoi, dreptul nostru de liberă circulație, de muncă, avem atât de multe avantaje. De asta eu sunt pro-european până în măduva oaselor.

A consemnat: Camelia Jula
Fotografii: Primăria Ciugud / Gheorghe Damian