La prima vedere, pare o anecdotă banală din paginile de fapt divers: un cuplu de „colecționari de bancnote” vizitează un mic magazin dintr-un orășel spaniol, face o cumpărătură măruntă, solicită rest în bancnote mari, zâmbește, cere cu insistență să vadă mai multe bancnote în speranța că vor găsi una cu litera „E” și… dispare discret cu câteva sute de euro. Ce rămâne în urmă? Un comerciant derutat, un prejudiciu greu de probat și, de cele mai multe ori, fără martori sau probe clare.
Însă în spatele acestor „glume” de manual de escrocherii urbane s-a aflat, de fapt, o bandă criminală internațională, bine organizată, disciplinată și mobilă, care a acționat timp de peste un an în șase provincii din Spania: Palencia, Valladolid, La Coruña, Salamanca, Granada și Soria. Sub denumirea „Operación Notebai”, Guardia Civil a reușit să destructureze această rețea itinerantă, în colaborare cu Europol, după o investigație atentă începută în mai 2024.
Ceea ce frapează nu este suma totală sustrasă, 1.400 de euro, ci ușurința cu care aceasta a fost obținută, în tranșe mici, greu de sesizat și adesea nedepistate imediat. Grupul acționa în perechi, pretinzând a fi turiști, mizând pe politețea, rutina și buna-credință a comercianților locali. În timp ce unul dintre „turiști” cerea rest și examina bancnotele, celălalt întreținea conversații aparent banale menite să distragă atenția. În acel interval scurt, câteva bancnote erau strecurate subtil în buzunar.
Un detaliu esențial: în spatele acestor „execuții de teren” se afla o structură logistică solidă, cu roluri clar împărțite. Unii membri furnizau mașini, planificau deplasările între orașe și păstrau legătura cu cei care acționau efectiv. Altfel spus, nu vorbim de infractori oportuniști, ci de un grup organizat, cu naționalități diverse, iraniană și română, și cu o ierarhie internă riguroasă.
La prima vedere, valoarea totală a prejudiciului pare minoră în comparație cu amploarea intervenției autorităților. Dar tocmai această sumă modestă, dispersată în episoade izolate, face ca fenomenul să fie cu atât mai perfid și periculos. Este vorba despre un tip de infracționalitate care testează vulnerabilitatea socială și psihologică a comunităților: încrederea în necunoscuți, lipsa de vigilență în momentele aglomerate, acceptarea unor cereri aparent „nevinovate”.
Mai mult, acest tip de activitate infracțională, desfășurată sub radar, ridică probleme majore de prevenție, pentru că lasă puține urme și se bazează pe manipulare emoțională, nu pe violență sau forțare.
Intervenția Europol a fost esențială pentru identificarea rețelei transfrontaliere, lucru care dovedește că, în era mobilității fără frontiere, infracțiunea minoră nu mai este deloc locală. Este nevoie de colaborare internațională și de tehnologie pentru a urmări, documenta și proba astfel de cazuri.
Pe de altă parte, lecția adresată micilor comercianți este clară și fermă: nu manipulați numerar în afara contextului strict al plății. Nu vă lăsați distrași de povești inedite, solicitări ciudate sau clienți insistenți. În spatele unei figuri zâmbitoare se poate ascunde o structură infracțională cu ramificații complexe.
Acest caz ne amintește că vulnerabilitatea umană poate fi exploatată nu doar de hackeri sau mafii financiare, ci și de un simplu zâmbet care cere să vadă… „bancnote cu litera E”.
Redacția Occidentul Românesc
Publicația românilor din Occident, cu prioritate în Peninsula Iberică.
Din 2010, independentă, demnă, cu voce proprie și răspundere editorială.