Dicționarul secolului XXI, neapărat online (8)

Last updated sept. 27, 2024

Se invocă adesea evoluția naturală a limbii, un fenomen care vrea să spună că schimbările nu țin de vreo intervenție instituțională, de școală, presă ș.a.m.d., ci de felul în care vorbitorii decid să folosească limba. E drept, de-a lungul vremii, multe substantive au abandonat modelul inițial de flexiune, adoptând un altul, inovator. Nimeni nu cere să revenim la roate în loc de roți, deși nu este deloc sigur că nu se mai spune și așa. „Domnule, îmi zic, ce ne imaginăm noi sub cele două forme, care este imaginea pentru fiecare, sunt ele cu totul întâmplătoare? – Și uite cum e, cum am înțeles după escogitări îndelungi: bicicleta, de pildă, are roate, cum spune și cântecul maramureșean: «Pe sub poalele mândrii / Poți trece cu bicicli / Bicicli cu două roate / Căci cu patru nu se poate.» Dar trenul? Ei bine, trenul nu poate avea decât roți, adică multe, multe.” (Nicolae Georgescu, „Plurale duble. Forme de dual arhaic în limba română” în Philologia, anul LXIII, ianuarie-aprilie 2019, pp. 96-99). În limba standard, cu excepția unor expresii, pluralul este roți. Dacă am renunța la norma academică, ezitările ar deveni excesive într-o perioadă istorică relativ scurtă, motiv pentru care nu cred că am mai putea vorbi de evoluție, ci de haos datorat analfabetismului, nepăsării generalizate, absenței ordinii din viața publică a cuvintelor. La noi, unde Academia încă mai oblăduiește buna exprimare și scriere, altfel zis, limba cultivată, ar fi fost de dorit să avem un dicționar dedicat șovăielilor, situațiile îndoielnice, dificultăților de limbă (din punct de vedere ortoepic, ortografic, morfologic, sintactic și semantic), așa cum este Diccionario panhispánico de dudas, din care voi prezenta două exemple:

Dacă vom căuta numele orașului german Aachen, pentru a vedea cum este recomandat să-l scriem, iată răspunsul:

Aquisgrán

Forma tradicional española del nombre de esta ciudad de Alemania: «El alcalde de Aquisgrán […] no se limitó en su discurso a las palabras de bienvenida» (País [Esp.] 1.6.1984). No debe usarse en español la forma alemana Aachen ni la francesa Aix-la-Chapelle.

emigrar

Dicho de una persona, ‘salir de su país, ciudad o pueblo para establecerse en otro’: «Muchos catalanes emigraron a Cuba» (Mendoza Ciudad [Esp. 1986]); dicho de algunas especies animales, ‘trasladarse a otro lugar en busca de mejores condiciones’: «Las aves emigraron en busca de otras primaveras» (Bain Dolor [Col. 1993]). Existe, con los mismos sentidos, la variante migrar: «Los campesinos se convirtieron en una población sin más recurso que migrar hacia las ciudades» (Fasano Derrota [Ur. 1980]); «Muchas especies de aguas frías migrarán a zonas más cercanas a los polos» (Butteler Ecología [Perú 1996]). Cuando la acción se considera desde la perspectiva del lugar al que se llega, se emplea el verbo inmigrar: «Es preciso evaluar una reforma constitucional para que quienes inmigran puedan ser ciudadanos naturales» (Observador [Ur.] 18.8.2018).
Los adjetivos derivados respectivos, usados también como sustantivos, son emigrante (si se habla desde la perspectiva del lugar de salida), migrante (si se habla desde la perspectiva del mero tránsito) e inmigrante (si se habla desde la perspectiva del lugar de llegada).

Așadar, ca și la noi, emigra și migra sunt sinonime, dar se disting de imigra. Tot așa, distingem între emigrant, migrant și imigrant.

În ceea ce ne privește, politica lingvistică a DOOM-ului (un vocabular normativ și nimic altceva, fără a putea aborda integral aspectele critice) s-a dovedit pernicioasă, cu efecte de o amploare greu de evaluat. Sistemul flexiunii nominale nu se mai susține pe norma unică. Or, într-o limbă atât de „capricioasă” ca a noastră, menținerea normei pe perioade lungi este singura garanție a așezării ei istorice.

Conform DOOM³(2021), avem substantive cu două forme standard la singular, ceea ce ridică un nou obstacol intrărilor în noul DEX. Judecați și dumneavoastră cum ar fi preferabil să spunem și să scriem: cearșaf/cearceaf, corijent/corigent, filozof/filosof, sendviș/sandvici etc.

Așa cum se poate observa, unele cuvinte sunt mai vechi și este de mirare că nici astăzi nu au o formă decisă. Mă întreb adeseori dacă DOOM-ul nu ar face mai bine să-și încheie apariția și să lase norma pe seama DEX-ului care poate ilustra și variantele. Pe parcursul ultimilor patruzeci de ani, norma a oscilat în toate felurile imaginabile, dar nicio recomandare nu s-a bazat pe studii serioase de frecvență, corpusuri și chestionare. Am avut sandviș/sandvici, apoi, sandvici/sendviș, iar acum sendviș/sandvici. Cine să mai priceapă noima a trei norme distincte în patru decenii!

Iată și pluralul recomandat de DOOM³, în 2021, față de edițiile anterioare (voi menționa pluralele duble sau diferite): anacoluturi (în loc de anacolute/anacoluturi, DOOM¹), algoritmi (în loc de algoritme/algoritmi, DOOM¹); aragaze (în loc de aragazuri, DOOM¹); arborete/(silv.) arboreturi „teren cu arbori” (în loc de arborete, DOOM², și arboreturi, DOOM¹); betoane (în loc de betonuri, DOOM¹); canale (în loc de canaluri/canale, DOOM¹); ceremoniale/ceremonialuri; conclavuri (în loc de conclave, DOOM¹); eclere (în loc de ecleruri, DOOM²); evuri (în loc de evuri/evi, DOOM²); fundaluri (în loc de fundaluri/fundale, DOOM¹); jerseuri (în loc de jersee/jerseuri, DOOM²); jobene (în loc de jobenuri, DOOM²); lipoame (în loc de lipomuri, DOOM¹); ligheane (în loc de ligheane/lighene, DOOM²); marmure (în loc de marmure/marmuri, DOOM²); maratoane (în loc de maratonuri/maratoane, DOOM²); monologuri (în loc de monoloage/monologuri, DOOM²); pandișpane (în loc de pandișpanuri, DOOM¹); paricide „crimă” (în loc de pariciduri, DOOM¹); poncife (în loc de poncifuri/poncife, DOOM²); recamiere (în loc de recamieruri, DOOM¹); recensăminte (în loc de recensământuri/recensăminte, DOOM¹); regaluri „ospăț” (în loc de regaluri/regale, DOOM²); remarci (în loc de remarce, DOOM¹); robinete¹ și robineți²(în loc de robinete/robineți, DOOM²); sloganuri (în loc de sloganuri/slogane, DOOM²); șampoane (în loc de șampoane/șamponuri, DOOM¹); șeminee (în loc de șemineuri, DOOM²); torenți (în loc de torenți/torente, DOOM2); virusuri¹ „agent patogen” și viruși² „program de computer” (în loc de virusuri/viruși, „agent patogen”, DOOM²); vopsele/vopseluri (în loc de vopsele, DOOM¹); zbuciumuri (în loc de zbuciume, DOOM¹) etc.

Nu doar singularul sau pluralul ne dau de furcă, ci și genul compuselor. Am să citez un fragment dintr-un text semnat de Cristina Andrei, în 2007, pe Agonia:

„În genere, substantivele compuse adoptă genul cuvântului de bază. Această regulă este destul de clară și este urmată în cazul când respectivul substantiv compus este de genul masculin sau feminin. De pildă: Calea-Laptelui, coada-șoricelului, traista-ciobanului sunt substantive feminine (după cuvântul de bază, feminin: calea, coada, traista) iar ochii-păsăruicii sau bou-de-apă sunt masculine (după cuvântul de bază, masculin: ochi, bou). Cât privește, însă, substantivele compuse al căror cuvânt de bază este neutru, situația se complică din nou: DOOM-ul cel nou [DOOM², 2005] formulează, în «Notă asupra ediției», o nouă regulă: «am considerat formal articulate și de genul masculin (nu neutru, cum este cuvântul de bază) numele de plante și de animale compuse de tipul acul-doamnei (plantă) s.m. art.”. Cum se explică această regulă, de ce se aplică numai acestui tip de substantive, de ce a fost ea formulată, conform cărei logici, rămâne un mister, nu găsim lămuriri.

Astfel, de acum înainte, vor fi masculine următoarele substantive compuse ce desemnează plante sau animale, al căror termen de bază este neutru: acul-doamnei (plantă), acul-pământului (plantă), capul-ariciului (plantă), capul-lui-Adam (insectă), cap-de-cocoș (plantă), cap-de-mort (fluture), buricul-apei (plantă), degețel-roșu (plantă) etc.

Dacă pentru ultimul substantiv enumerat, degețel-roșu, se dă pluralul degeței-roșii, lămurindu-se astfel tratarea lui ca masculin, pentru celelalte nu primim indicații pentru plural. Or, pe modelul degețel-degeței, oare nu am putea cădea în ispita de a formula plurale cum ar fi: «acii-pământului», «capii-ariciului», «buricii-apei» etc.? Faptul că respectivele substantive sunt masculine, nu neutre, cum este cuvântul de bază, nu ne permite să formulăm plurale ca: «acele-doamnei», «capete-de-cocoș» etc. Iar faptul că, la urma urmei, nu se dă nicio formă de plural ne duce la concluzia că aceste substantive nu au formă de plural, iar contextele în care ar fi necesar pluralul ar trebui evitate, sau, eventual, ar trebui să fie folosită doar forma de singular, indiferent de context. De pildă: «În România trăiesc mulți capul-lui-Adam» (sic!). Sau: «Am în curte mulți capul-ariciului» (sic!) etc. Desigur, se poate ocoli elegant o situație de acest gen, prin diverse artificii, de pildă «mulți fluturi capul-lui-Adam» sau «multe plante capul-ariciului» etc. Însă problema tratării acestor substantive ca masculine, nu neutre, cum este firesc și cum au fost tratate până acum, rămâne nerezolvată. Cu atât mai mult cu cât explicații pentru această regulă nu ni se dau defel.

Confuzia rezultată este accentuată de faptul că această regulă se aplică NUMAI denumirilor de plante și de animale. Restul substantivelor compuse al căror cuvânt de bază este neutru rămân neutre: Capul Balaurului (constelație), Capul-Verde (stat) etc. De reținut că sintagma cap-de-bour (timbru) nu este considerată substantiv compus, ea fiind alcătuită din substantiv neutru + prepoziție + substantiv masculin, deci o îmbinare liberă de cuvinte, cu un oarecare grad de sudură, dar nu suficient pentru a transforma sintagma într-un substantiv compus.

În privința substantivelor compuse, este de reținut că o serie de sintagme pe care DOR [sau DOOM¹] le considera substantive de sine-stătătoare sunt calificate de DOOM² drept locuțiuni substantivale. Este cazul unor sintagme cum ar fi: luare-aminte (după DOR: substantiv feminin, după DOOM²: locuțiune substantivală feminină), aducere-aminte (DOR: subst. fem., DOOM: loc. subst. fem.) ș.a. Sintagma luare-de-cuvânt este nou introdusă de DOOM² și nu este nici substantiv, nici locuțiune substantivală, ci doar o îmbinare de cuvinte: subst. fem. + prep. + subst. neutru. Însă tratamentul unor astfel de îmbinări constituie un alt subiect, care, probabil, merită tratat separat.” (https://www.poezie.ro/index.php/article/245032/Un_gen,_dou%C4%83_genuri,_dou%C4%83_gene)

Și totuși, așa cum afirma Mioara Avram, DOOM-ul urmează o normă: „Multe dintre aceste schimbări reflectă adaptarea normei academice la uzul actual al «generației medii de intelectuali din București», în care se materializează nu numai pronunțarea literară sau exemplară a limbii române actuale, ci limba literară în general” (DOOM¹, p. XIII).

Într-un articol anterior, am precizat că noul DEX ar trebui să aibă în vedere „în primul rând, vocabularul limbii române standard. Din vocabularul comun fac parte cuvintele folosite în mod curent, în limba de zi cu zi, în principalele orașe din România și Republica Moldova. Acestora li se adaugă cuvintele cu o anumită frecvență, preluate din texte literare și neliterare (secolele XIX-XXI), precum și cele care apar în manualele școlare, în mijloacele de comunicare socială, mai ales în presa scrisă.” Mioara Avram cere „adaptarea normei academice la uzul actual”, altfel spus, ca norma să fie substituită de variația din limbă. O altă afirmație ciudată este aceea că limba literară se restrânge la limba «generației medii de intelectuali din București»”. Stau și mă întreb: oare ce limbă vorbesc intelectualii din Chișinău, Iași, Cluj, Timișoara sau Craiova, ca să enumăr doar câteva orașe?

Am să dau un exemplu de calitate, pentru a se vedea cum s-a procedat în Portugalia, cu Corpusul de frecvență al limbii portugheze (în vederea publicării Portughezei fundamentale):

„Corpusul de frecvență este un corpus al limbii vorbite, constituit între 1970 și 1974, pentru care s-au realizat 1800 de înregistrări pe tot continentul și în insulele Portugaliei, realizate în situații de comunicare orală spontană, pe cele mai diverse teme ale vieții cotidiene, cu vorbitori de vârste, niveluri sociale și profesionale foarte diverse, într-un total de aproximativ 500 de ore de înregistrare (arhivate la Centrul de Lingvistică al Universității din Lisabona). Din aceste 1800 de conversații au fost selectate și transcrise 1400 de fragmente, însumând 700.000 de cuvinte, care constituie așa-numitul Corpus de frecvență.

Din Corpusul de frecvență s-a extras o listă a celor 25.107 forme lexicale diferite care au apărut în acesta, cu indicii de frecvență ai acestora. Din această listă, ulterior lematizată, s-a stabilit o listă alfabetică de cuvinte cu o frecvență egală sau mai mare de 40, Vocabularul de frecvență, luându-se în considerare distribuția, pe text, a cuvintelor care se încadrau între frecvențele 60 și 40.” (https://www.clul.ulisboa.pt/recurso/corpus-portugues-fundamental)

Desigur, conceput similar, corpusul nostru ar avea o altă amplitudine. Dacă vom încrucișa însă datele unui astfel corpus (desigur adaptat) cu frecvențele obținute din corpusurile scrise la care avem acces, bănuiesc că putem ajunge la concluzii științifice temeinice pentru a face ca noul DEX și normele sale (azi încă propuse de DOOM) să se întemeieze pe un corpus de referință, și nu, omfaloscopic, pe tradiția lexicografică națională sau pe capriciile coordonatorilor vremelnici. Am spus și repet: norma limbii cultivate trebuie să tindă să fie unică, durabilă, susținută. De decenii, tot copiem dicționare, păstrăm expresii pe care nimeni nu le mai folosește, pierdem din vedere sensuri și ne împăunăm că ridicăm „catedrale”, fără să încheiem nimic, fără să ieșim din epoca hârtiei și, mai ales, fără să aspirăm la nimic grandios în viitor. Obișnuim să tratăm cu nepăsare pe cei ce au însemnat ceva în țara noastră, pe cei ce s-au dedicat muncilor aride decenii de-a rândul și care ar avea un cuvânt de spus, pe cei ce voluntar ar dori să participe la operele academice și falsificăm cu nerușinare istoria, atribuindu-ne merite pe care nu le avem, prefăcându-ne savanți și făcând ale noastre ideile și strădania altora.

Autor: Profesor, Dan Caragea (Lisabona-Portugalia)

Articol publicat în Occidentul Românesc, ediția lunii septembrie 2024

Nota Redacției:
Dan Caragea este critic, eseist, publicist și traducător. Este lusitanist, specialist în psihologie și lingvistică computațională. Din 2011, colaborator voluntar în cadrul redacției Occidentul Românesc. Dan Caragea a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română (specialitate B: Limba și Literatura Portugheză). Este doctor în Psihologie. În perioada 1978-1990, a fost profesor de limba română și asistent la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (unde a predat limba portugheză), autor de manuale de limbă portugheză, traducător, publicând în reviste culturale din România. Între 1991 și 1993, a fost bursier al Institutul Camões din Lisabona, autor al unui manual de portugheză pentru străini, director al societății Cyberlex, responsabil pentru versiunile portugheză și spaniolă ale programului „Tropes” (analiza semantică a textului). Între 2009 și 2015 lucrează ca expert la UEFISCDI, unde realizează versiunea românească a programului „Tropes” și un software de detectare a similitudinilor (Semplag). Publică „Analiza automată a discursului”, în 2013, la Editura Academiei (coautor Adrian Curaj). În 2017 coordonează la Lisabona un mare album despre relațiile culturale și diplomatice româno-portugheze (la care este și coautor). În anii 2018-2019 este expert la Institutul de Lingvistică „Al. Rosetti – Iorgu Iordan” din București, colaborând la implementarea proiectului „Romtext” în România. Publică și în revista culturală Leviatan.