Departamentul de Politică Externă: Riscurile la care sunt supuși copiii cu părinții plecați în străinătate la muncă

182

Departamentul de Politică Externă și Relația cu Comunitățile Românești a luat la cunoștință cu îngrijorare de datele transmise de către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Muncii, privind copiii rămași fără unul sau ambii părinți, după ce aceștia au plecat să muncească în afara granițelor, date transmise în urma solicitării făcute de către o agenție de presă .
Astfel, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale informează că 59.724 de familii, în care sunt în total 83.658 de copii, au cel puțin un membru plecat la muncă în străinătate, iar 23.924 dintre copii, din 16.550 dintre familii au rămas acasă fără niciunul dintre părinți.
Conform datelor prezentate de către Ministerul Muncii, din numărul oficial al copiilor rămăși acasă fără nici unul dintre părinți, 22.679 se află în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecție, iar 1.020 se află în sistemul de protecție specială, dintre care 241 în centre de plasament, 134 la asistenți maternali și 563 la rude de până la gradul IV.
Restul de 35.430 de familii în care doar unul dintre părinți este plecat din țară, cuprind 49.470 de copii, iar 1.499 dintre ei au ajuns să fie instituționalizați.
În România sunt 7.744 de familii cu părinte unic susținător plecat la muncă în afara țării și 10.264 de copii. Dintre aceștia, 8.985 sunt rămași în grijă rudelor de până la gradul IV, fără măsură de protecție, iar 1.135 sunt în sistemul de protecție specială.
Astfel, numărul copiilor rămași acasă care se află în sistemul de protecție specială este 3.654, cei mai mulți fiind la rude de până la gradul IV (2.094) și în centre de plasament (779).
Cifrele transmise sunt extrem de îngrijorătoare. Cu toate acestea, Ministerul Muncii duce încă o politică incoerentă în privința acestor copii, situație care persistă de 8 ani de zile și se accentuează permanent.
Riscurile la care sunt supuși acești copii, rămăși fără căldură și sprijinul părinților obligați să plece în afara granițelor țării, sunt multiple și din ce în ce mai numeroase. De la asigurarea traiului zilnic și până la accesul la servicii medicale și educație.
Astfel, minorii ai căror părinți au plecat la muncă peste granițe pot fi expuși exploatării prin muncă sau riscă să fie vânduți unor rețele de traficanți, sunt nefericiți, se simt singuri, neiubiți și neglijați și pot cădea foarte ușor pradă depresiilor. Se constată în mod practic creșterea numărul copiilor care au probleme cu legea, a rezultatelor școlare care sunt de cele mai multe ori mediocre spre scăzute, a absenteismului de la școală și a educației precare.
Cel mai grav este că toate aceste riscuri s-au accentuat de-a lungul anilor și în prezent depresiile în rândul copiilor sunt în număr din ce în ce mai mare, conducând în dese cazuri spre autodistrugere și suicid.
Toate acestea fiind cunoscute, întrebăm din nou autoritățile competente, plătite de la bugetul de stat, când anume vor găsi soluții pentru diminuarea riscurilor și consecințelor negative pe care le resimt copiii? Când anume vor trece de la crearea unor statistici corecte la implementarea unor politici reale și coerente, care să vină, cu adevărat, în ajutorul atât al copiilor, cât și al părinților obligați de lipsa posibilităților de asigurare a vieții în România să plece în străinătate pentru a-și găsi un loc de muncă pe care în țara lor nu l-au putut avea ?
Copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate ar trebui considerați în situație de risc și se impune de urgență adoptarea unor politici publice corecte și coerente în beneficiul acestora.
Totodată, pentru a veni în sprijinul celor plecați de nevoie în afară granițelor, este obligatoriu ca autoritățile competente să se consulte cu părinții copiilor rămăși acasă asupra celor mai bune modalități de a le asigura o viață normală și decentă copiilor lor.