Dan Caragea: Limba noastră cea de toate zilele (5)

Ați auzit de neutralitatea genului în limbă? (II)

Continuăm lectura celebrei cărticele „Limbajul neutru din perspectiva genului în Parlamentul European”, apărută în 2018.

Academia Română, oarecum uzurpată în drepturi și menire, ar fi trebuit să fie prima instituție care să se plece sau să răbufnească în fața indicațiilor Parlamentului European. Poate că viitoarea ediție a DOOM-ului va menționa originea europeană a unor norme. Dar să urmărim textul în continuare:

„Dacă în urmă cu 10 ani, denumirile de funcții/profesii la feminin când erau însoțite de determinant erau folosite exclusiv la masculin doamna ministru, doamna director, acum uzul atestă din ce în ce mai des și formele feminine: doamna directoare, doamna ministră.

Uzul impune norma, căci femininul trebuie să se vadă cu prisosință, așa cum se întâmplă în alte limbi romanice. Prin urmare, doamnă directoare este firesc, dar românul continuă să spună doamnă judecător, doamnă ministru, doamnă prim-ministru, doamnă premier… Oare vom spune, cum prezice PE, doamnă judecătoare, doamnă ministră, doamnă prim-ministră, doamnă premieră (sic!)

„De asemenea, sunt atestate frecvent forme precum: cercetătoare științifică, comentatoare politică, asistentă-șefă, inspectoare șefă, consilieră șefă, funcționară superioară, ingineră șefă, secretară de stat, ministră adjunctă, membră de partid.”

Aici va trebuie ca DOOM-ul să analizeze și să vadă dacă este vorba de o altă funcție, ca la „redactor-șef”, „inspector-șef” și dacă nu cumva se impune cratima. Lista indicată în broșură nu pare alcătuită de vreun specialist, ci de tineri debil școlarizați, cu funcții mari, care populează Bruxelles-ul și instituțiile publice de peste tot, și de la care nu vor ieși decât astfel de specimene de indicații pretins științifice.

Ideea obsesivă e politică: folosirea cât mai abundentă a femininului unde se poate și restingerea masculinului generic. Bruxelles-ul nu lasă ca limbile să-și urmeze calea lor naturală. Aidoma tuturor puterilor autoritate, UE simte nevoia să alinieze, să disciplineze în numele unui ideal: egalitarismul. De la sex, la minorități, chiar cu prețul îngrădirii libertății de exprimare. Cum limba reflectă socialul și politica, ne putem întreba dacă toate aceste ajustări de paradă nu ascund mai degrabă profundele mârșăvii politice și de corupție de care dau dovadă peste tot oamenii politici de azi.

Nimeni nu tună împotriva unor venituri nejustificate, a nepotismului care paralizează aparatele de stat, a șpăgii care funcționează mai abitir ca în comunismul desfrânat… Nimeni nu trage la răspundere guvernele pentru ineficacitate, biserica pentru îndărătnicie, nimeni nu se sinchisește cu cheltuielile unor armate de funcționari și politicieni care umplu săli imense parlamentare dormitând… Să demasculinizăm funcțiile și profesiile, așa cum vom desexualiza genul, depigmenta neamurile și amuți religiile, mai ales pe cele creștine…

Tradiția și istoria sunt firește handicapul unei civilizații care se vrea globalizată, informatizată, dependentă, anticulturală și obedientă sau răzvrătită fără să știe prea bine de ce. Este răspântia, abisul în care civilizația noastră, al cărei ultim avânt a fost epoca interbelică, se va prăbuși indiscutabil. Și aceasta pentru simplu fapt: că nu rezolvăm nimic esențial, nu creăm, ci conducem din Bruxelles ceva ce nu are nici formă, nici trup, nici destin.

Așadar, fără ocoliș, bruxelleza este engleza pe care suntem îndemnați să o pastișăm, să o digerăm ca romgleza viitorului. Iată și proba, ca să nu zică cineva că inventez.

„TRADUCEREA CUVÂNTULUI GENDER

În ultimii ani, termenul gender a început să fie tradus din ce în ce mai mult prin gen. Lărgirea câmpului semantic al cuvântului „gen” pentru a include aspecte socio-culturale care creează anumite reprezentări ale „masculinului” și „femininului” este ireversibilă și în limba română. Sintagmele construite cu ajutorul cuvântului „gen” s-au răspândit deja nu numai la nivel academic, profesional (ONG-uri), ci și oficial (Camera deputaților, Ministerul Justiției etc.).

Astfel că termeni precum gender relations care poate în urmă cu un deceniu era tradus ca relațiile între sexe, acum se traduce prin relațiile de gen. În formularele oficiale, administrative mai ales, gender se traduce prin sex în contexte precum female/male gender ‒ de sex masculin/feminin. 

Gender se poate traduce prin expresii care conțin cuvintele „bărbați” și „femei”, mai ales sintagma gender equalityegalitatea între bărbați și femei, în sinonimie perfectă cu termenul egalitatea de gen. Nu trebuie făcută confuzie însă între egalitatea de șanse între bărbați și femei (egalitate circumscrisă în general domeniului ocupării forței de muncă, a accesului la educație etc.) și egalitatea de gen/egalitatea între bărbați și femei, care desemnează egalitatea în toate domeniile vieții sociale și private.

Gender se traduce numai prin cuvântul „gen” în sintagme precum:

studii de gen (gender studies)

dimensiune de gen (gender dimension)

perspectivă de gen (gender perspective)

cote de gen (gender quoatas)

identitate de gen (gender identity)

integrarea perspectivei de gen (gender mainstreaming)

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

Grupul la nivel înalt privind egalitatea de gen și diversitatea.

Tot prin cuvântul gen se traduce gender și în toate cazurile în care reiese clar că intenția persoanei care a redactat textul este de a face o distincție între sexul biologic și ansamblul caracteristicilor sociale sau culturale dobândite sau asociate celor două sexe biologice.”

Să lăsăm acum la o parte dezbaterea pe temele amintite, care abia se regăsește în presă, și la care societatea noastră mai are mult de lucru și să vedem ce ne mai recomandă PE:

Citim, indirect, un recent articol de pe ȘTIRILE PROTV

„PARLAMENTUL EUROPEAN: CUVINTELE „MAMA” ȘI „TATA” AR TREBUI EVITATE ÎN DOCUMENTELE OFICIALE LA NIVEL EUROPEAN

Dată publicare: 18-03-2021 19:03
Dată actualizare: 18-03-2021 19:49
Autor: Sorina Ionașc

Cuvintele „mama” și „tata” ar trebui evitate în documentele oficiale la nivel european și ar trebui folosit termenul de „părinți”.

De asemenea, „pitic” ar trebui înlocuit cu „persoană de statură mică”, iar în loc de „homosexuali” și „lesbiene” ar trebui spus „persoane gay” și „persoane lesbiene”. Recomandările apar într-un ghid intern al Parlamentului European menit să ajute personalul acestei instituții să comunice despre dizabilități minorități sexuale și aspecte ce țin de rasă, etnie și religie. […]

Din dorința de a nu jigni pe nimeni, direcția de personal din Parlamentul European a elaborat un ghid lingvistic pentru angajații săi, în relație cu minoritățile etnice, sexuale sau persoanele cu dizabilități. Astfel, cuvinte care pot avea o conotație negativă ar trebui evitate, cel puțin în documentele oficiale europene. Așa s-a ajuns ca termenii precum „mama” și „tata” să intre la categoria „de evitat”.

Ghidul care circulă în Parlamentul European este strict intern și nu este obligatoriu pentru nicio țară. Se referă însă la înlocuirea unor cuvinte controversate, precum „nebuni sau demenți”, cu altele acceptate, cum ar fi „persoane cu probleme de sănătate mintală”. Nu sunt agreate nici cuvinte pitici sau pigmei, ci persoană de statură mică, iar cuvântul țigani trebuie înlocuit cu romi, șinți sau nomazi. Și pentru a nu jigni familiile monoparentale, fie cele în care părinții au același sex, și cuvintele mama și tata au ajuns să fie evitate. Ca să liniștească apele, Parlamentul European a venit cu lămuriri.

Acesta recomandă utilizarea termenului ,,părinți” strict în contextul formularelor administrative și al contextelor asemănătoare. Se adresează în special traducătorilor din Parlamentul European și nu a fost conceput pentru a emite recomandări referitoare la activitatea și declarațiile deputaților europeni.

Un precedent există. În Paris, din 2018, în documentele administrative, termenii mama și tata au fost înlocuiți cu părinte 1 și părinte 2. O astfel de măsură îi nemulțumește chiar și pe unii membri ai comunității LGBT.

Adrian Teleșpan, scriitor, membru al comunității LGBT: „Acel moment când grija întreține relații sexuale cu noi, împotriva voinței noastre. Termeni ca homosexual, poponar, bulangiu și așa mai departe ‒ acestea pot să jignească. În privința acestor doi termeni, primele cuvinte pe care le învață un copil, mama și tata, acestea nu pot jigni pe nimeni. E un pic trasă de păr chestia asta”.

Parlamentul European a declarat Uniunea, în urmă cu câteva zile, drept zona liberă pentru comunitatea LGBT. În România însă, mai e cale lungă până la acordarea de drepturi civile cuplurilor de persoane de același sex.

[…]

Deși există încă din 2018 o decizie a Curții Constituționale, care obligă statul român să reglementeze o formă a uniunii între persoane de același sex, toate proiectele de lege pe această temă sunt îngropate în sertarele comisiilor parlamentare.”  (va urma)

Autor: Dan Caragea

Dan Caragea este critic de artă, critic de teatru, critic literar, publicist, eseist și traducător român. Este lusitanist, specialist în psihologie și lingvistică computațională. Debutul său în critică a avut loc încă din clasa a X-a, în revista liceului „Frații Buzești” din Craiova, publicând de atunci o serie de articole și studii de specialitate în reviste din țară și din străinătate. Treptat, eseurile și studiile sale și-au lărgit tematica, îndreptându-se spre lumea artei, literaturii, psihologiei și analizei automate a discursului. A publicat, începând cu anul 2011, în calitate de senior editor, cronici de limbă în publicația Occidentul Românesc din Spania. Din august 2019, redactor -șef .