„Dacă vrei să progresezi, să te perfecționezi, atunci trebuie să faci pași înainte”

Maria Rus Bojan trăiește în Amsterdam, Olanda. A plecat definitiv din țară când avea 36 de ani. Avea o profesie, era directorul Centrului Cultural Sindan, a fost curator la Muzeul de Artă din Cluj, cariera ei evolua bine, doar că își dorea mai mult. „Dacă vrei să progresezi, să te perfecționezi, atunci trebuie să faci pași înainte. Iar pentru mine, să cunosc lumea artei occidentale era o nevoie personală, un deziderat”, ne mărturisește Maria într-o după amiază de iarnă, în orașul natal, Cluj-Napoca, unde venise să-și vadă mama.

Maria este curator, critic de artă și scriitor. Are peste 25 de ani de experiență în arta modernă și contemporană est-europeană. A organizat numeroase expoziții internaționale în muzee şi galerii din întreaga lume şi a fost până nu de mult membru al Comitetului de Achiziții pentru Rusia și Estul Europei al Tate Modern din Londra.

În 2011, a fost curatorul Pavilionului României la Bienala Internațională de Artă de la Veneția alături de Ami Barak. În diferite etape ale carierei sale, Maria Rus Bojan a jucat un rol semnificativ în promovarea mai multor artiști români la nivel internațional, precum Victor Man, Adrian Ghenie, Ciprian Mureșan și Mircea Cantor, dar și în cercetarea și expunerea lucrărilor mai multor artiști istorici din Europa de Est, precum renumita artista poloneză Magdalena Abakanowicz, și artiștii români Paul Neagu, Ion Grigorescu, Ana Lupaș și Cornel Brudașcu.

În perioada în care a fost curator la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca (1994-1999), a organizat mai multe expoziții de amploare înainte de a deveni director la Fundația Culturală Sindan București/Cluj (1999-2003). A inițiat și susținut programul de artă contemporană Sindan pentru tinere talente și a coordonat prima serie de expoziții, care a lansat internațional o generație întreagă de artiști.

Din 2005, Maria a lucrat îndeaproape cu artistul german de performance art Ulay, îngrijind mai multe expoziții ale artistului, cum ar fi prima retrospectivă majoră intitulată „G.E.N.E.T Ratio Ultima Ratio”, organizată la Centro Parraga de Artă Contemporană din Murcia, Spania (2005), și retrospectivele de la Nederlands Fotomuseum din Rotterdam (2016), Schirn Kunsthalle Frankfurt (2016) și Stedelijk Museum Amsterdam (2020).

Împreună cu scriitorul american Alessandro Cassin, a publicat prima și singura lui monografie intitulată Whispers: Ulay on Ulay, publicată la Valiz Amsterdam și distinsă cu Premiul Special pentru Publicații al Secțiunii Olandeze al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA) în 2015.

În prezent, conduce propria ei platformă pentru proiecte curatoriale și de consultanță artistică, MB Art Agency, pe care a întemeiat-o în 2008 la Amsterdam. De la acea dată, Maria a comisariat o serie de expoziții internaționale de amploare, inclusiv Performing History (Performand Istoria) cu Ion Grigorescu și duoul Anneta Mona Chisa și Lucia Tkacova, Pavilionul României la cea de-a 54-a Bienală de la Veneția, 2011.

Pe lângă angajamentul de a arăta tinerele talente din țara ei natală România și Europa de Est, Maria Rus Bojan are un interes specific pentru cercetarea și expunerea lucrărilor mai multor artiști istorici din această regiune. În 2017, Maria a curatoriat „Effigies of Life”, ( Efigiile vieții, un tribut adus Magdalenei Abakanowicz (1930 – 2017) la Wroclaw, urmată de două expoziții retrospective consecutive la scară largă ale artistei intitulate „Prezența, Esența, Identitate” la Centrul pentru Arte și Știință, Walbrzych, Polonia, (2018) și la Muzeul de Artă Timișoara, România, în cadrul celei de-a treia ediții a Bienalei Art Encounters (2019).

În cadrul evenimentelor dedicate Președinției române a Consiliului European în 2019, a curatoriat prima retrospectivă în Olanda a artistului român și britanic Paul Neagu, o amplă expoziție de pictură a artistului clujean Ioan Sbârciu și expoziția Color Fields, Simion Cernica și Radu Comșa la sediul Comisiei Europene din capitala olandeză. Ultima ei contribuție notabilă o reprezintă expoziția internațională Secret Wing (Aripa secretă) în cadrul Bienalei Art Encounters Timișoara, 2020.

Ruxandra Hurezean: Dragă Maria, tu ești expertă în artă și deseori te invităm să ne vorbești pe această temă. Acum însă, aici, la o cafenea într-o clădire istorică din centrul Clujului, orașul tău natal, te invit să vorbim despre o altfel de artă: aceea de a trăi departe de țară, într-o cultură străină. După douăzeci de ani de când locuiești la Amsterdam, în Olanda, cum ai descrie întâlnirea și conviețuirea unui român cu restul lumii?

Maria Rus Bojan: Problema cea mai mare pentru noi, cei plecați, este că veștile care vin din țară, despre ce se întâmplă în România, ne demoralizează și nu ne ajută deloc. Tu încerci să te realizezi, ca un bun european, harnic, dornic să arăți că ești capabil, și din țară vin vești care îți subminează sistematic imaginea în ochii celorlalți. În primul rând, când ești acolo, și îți pasă de țara ta, privești un pic altfel lucrurile decât de aici, de acasă. Ceea ce mă frământă pe mine este că în România încă nu s-a învățat că civilizația înseamnă politețe și cum să păstrezi aparențele. Occidentalii știu asta, ei respectă aceste reguli de viață. Face parte din educația lor. Nici la ei lucrurile nu sunt perfecte, dar încearcă să le corecteze fără prea mare zarvă. Noi avem o tendință de a ne autoflagela, de a ne autodenigra, care ne plasează automat în poziția de a deveni servitorii altora. Mama mea, care la bază este istoric, repeta cu mare tristețe mereu: „E greu să scoți mentalitatea iobăgească din capul românilor”…

Ruxandra Hurezean: Această mentalitate vine și din relația stat-cetățean. Am văzut un studiu, la un moment dat, privind distanța pe care o percep cetățenii față de stat și România era campioană. Care sunt diferențele, cum este în occident relația dintre stat și cetățean?

Maria Rus Bojan: Când trăiești acolo îți dai seama că statul este doar un vehicul, atât. Un îndrumar pentru instituțiile esențiale, cele care au rolul de a-ți ușura viața. În Olanda, deși am avut parte de lockdown-uri repetate, statul a sprijinit masiv populația oferind suport financiar, multe alte facilități, chiar și consolare. Eu când mă uit la televizor și văd ce se întâmplă în România, cum toate știrile sunt îngrozitoare, fatalismul ăsta, isteria, mă înspăimântă. E un fel de teroare a mass-media, dar și a statului, nu e niciun pic de gândire realistă, de grijă față de starea de spirit a populației. Statul român, nu doar în pandemie, e vechi în această meteahnă, e un opresor pentru cetățenii lui. Se comportă exact ca vechilul de pe moșie, din epoca medievală. Problema este că au dispărut complet „boierii”, dar au rămas acești vechili care iau șapte piei de pe oameni. Este o asuprire a populației printr-o lipsă de înțelegere a nevoilor reale. Ori asta trebuie să se schimbe, nu se mai poate continua așa.

Ruxandra Hurezean: Cum ți se pare lumea în care trăim, ce ți se pare îngrijorător?

Maria Rus Bojan: Faptul că adevărul nu mai contează, că trăim în afara lui. Faptul că nu mai poți să-l spui este echivalent cu ignorarea lui. Lumea trăiește într-o bulă paralelă cu realitatea. Relația noastră cu adevărul e o problemă: nu ne place! Nu ne uităm în oglindă. Altul e întotdeauna de vină pentru tot. Ori, în momentul în care începi un proiect, trebuie să fii responsabil. Să îți asumi responsabilitatea totală!

Ruxandra Hurezean: Cum se poate face schimbarea?

Maria Rus Bojan: Nu știu. În timp, pot să o facă și cei plecați, diaspora, infuzând idei, practici deprinse din vechile democrații, de acolo de unde trăiesc acum. Și elitele. Dar elitele nu știu unde s-au ascuns! Noi am fost o generație norocoasă, am avut parte de profesori demni, oameni care nici ei nu erau recunoscuți, dar care erau în primul rând oameni. Nu știu unde mai sunt acum. În Olanda elitele nu sunt doar recunoscute, ci și respectate public. O decorație în Olanda se dă pe merite adevărate, nu pe oportunisme și contexte. Aici e vorba de principii respectate cu sfințenie, ele îți asigură credibilitatea.

Ruxandra Hurezean: Tu cum ai reușit să te realizezi acolo? Ce te-a ajutat?

Maria Rus Bojan: Nu eu, ei au reușit pentru că ei au oameni capabili să vadă oamenii valoroși, să detecteze valoarea. Occidentul, când vede valoarea în celălalt, gândește: în ce măsură mă ajută valoarea lui pe mine. M-a surprins cum unele persoane excepționale m-au acceptat și provocat în același timp. Persoane care mi-au schimbat viața, cum este Ulay, artist, partenerul de viață al nu mai puțin celebrei Marina Abramovici. Marina însăși, poate cel mai mare spirit artistic izvorât din fosta Iugoslavie. Am întâlnit oameni extraordinari, foarte apreciați în lumea artei și nu numai, iar ei m-au primit cu o deschidere și o recunoaștere totală.

Ruxandra Hurezean: Ai fost membru în boardul pentru Europa de Est al Tate Modern, ai o agenție de proiecte curatoriale, organizezi expoziții peste tot în lume, ești consultant pentru colecționari renumiți. Cum trebuie să-ți clădești o carieră, care este secretul succesului profesional în Occident?

Maria Rus Bojan: Eu am început să lucrez la Muzeul de artă din Cluj, de la recepționer până la muzeograf am parcurs toate etapele. Așa am reușit să înțeleg modul în care se lucrează în instituțiile de artă, am înțeles că nu este destul doar să cercetezi; prioritar este ca cercetarea ta să folosească la ceva, să vină la timpul potrivit și în contextul potrivit. Important este să înțelegi că tot timpul este loc pentru mai bine, să îndrăznești să depășești limitele timpului și spațiului din jur. Eu sunt o perfecționistă, am realizat că e loc de mai mult, că trebuie să văd ce se întâmplă în restul lumii și am plecat. Am făcut studii în străinătate și m-am perfecționat în domeniul artei.

Ruxandra Hurezean: Vorbește-ne puțin despre adaptarea ta, despre cum te-ai integrat împreună cu familia.

Maria Rus Bojan: Aveam 36 de ani când am plecat definitiv în Olanda. Aveam o bază a carierei. Acolo am urmat cursuri de limbă și cursuri de integrare despre istoria și cultura țării în care mă stabileam. Apoi, cred că o cheie pentru integrare în noua țară este să citești cât de mult despre ei, să încerci să cunoști oamenii locului, să interacționezi cu ei. Să stai de vorbă cu vecinii, cu colegii de muncă, cu părinții celorlalți copii de la școală. Îi poți întreba la ce țin ei cel mai mult, care sunt valorile lor, ce i-ar deranja, poți afla direct de la ei cum funcționează lumea în care ai aterizat. Or dacă vrei să te realizezi, să faci performanță, trebuie să îți stabilești standarde. E ca la atletism, ca în sport, pentru a face performanță trebuie să te antrenezi permanent, să muncești serios.

Ruxandra Hurezean: Fiica ta cum s-a adaptat? Fiind altă generație e importantă perspectiva ei.

Maria Rus Bojan: Pe ea am adus-o după ce și-a terminat liceul. În primele luni i-a fost mai greu. Apoi a mers la facultate la Maastricht unde a studiat în limba engleză. Asta a ajutat-o foarte mult, pentru că engleza atenua diferențele între colegi. Educația într-o limbă intermediară, uniformizează, nivelează. Nu mai sunt olandezi și „altceva”, ci toți sunt „altceva”. Și, practic vorbind, dacă studiezi în limba olandeză, nu vei fi niciodată la nivelul unui olandez! Acum are firma ei de consultanță, tot în zona artistică. Se pricepe mai bine decât mine la management, comunicare, marketing și contabilitate. Tânăra generație are mai multe abilități decât am avut noi. Se pregătesc în mai multe domenii, și asta e foarte bine, au un avantaj.

Ruxandra Hurezean: Care sunt dificultățile în procesul acesta de integrare. Ce te poate trage în jos?

Maria Rus Bojan: Moștenirea unor practici comuniste. Asta ne afectează pe toți, și în țară și afară. Comunismul a pus tot timpul oameni nepotriviți în locuri nepotrivite. Și acum se văd rezultatele: nu știm să ne găsim locul, să ne autoevaluăm corect. Și nu suportăm critica. E o bulimie totală: vrem bani, faimă, celebritate, de toate! Este o competiție în impunerea unor categorii de percepție, dar nu în termeni de experiență, ci în termeni de teorie.

Ruxandra Hurezean: Ce te-a învățat pe tine Olanda?

Maria Rus Bojan: Foarte multe! Foarte multe lucruri bune. Olandezii, dacă te văd că ești cinstit și harnic, ești automat de-al lor. Ei au o gândire axată pe incluziune, nu pe excluziune. Ei m-au primit foarte bine. Dar cea mai mare bucurie mi-a venit din partea comunității olandeze din România și a Ambasadei Olandei de aici care m-au considerat de-a lor. Asta este extraordinar! Timp de douăzeci de ani am organizat expoziții și am pus în contact artiștii români cu occidentul, acum vreau să organizez expoziții ale artiștilor olandezi în România. Asta înseamnă să contribui la cunoaștere, la o cunoaștere reciprocă adevărată. Așa se creează punți solide. Cultura poate face minuni în acest sens.

Ruxandra Hurezean: Cum este comunitatea românilor din Olanda?

Maria Rus Bojan: Sunt asociații foarte active în Olanda, foarte bune! Oameni care se înțeleg și se ajută reciproc, care au preluat foarte multe din trăsăturile olandeze. Eu nu sunt adepta conceptului de interculturalism, știu că afinitățile sunt selective. Dar dacă nu faci parte dintr-o categorie e greu să te integrezi. Trebuie să crești, să construiești pe o fundație solidă, trebuie să cunoști ceea ce faci. Că ești mecanic auto, zugrav sau medic, trebuie să știi meseria ta foarte bine. Poți excela în orice domeniu, de la curățenie la cercetare academică, doar că trebuie să îți faci treaba foarte bine! Te vei izbi și de reflexe coloniale, există și ele, adânc înrădăcinate în mentalitatea tuturor vesticilor. Ca pattern-uri, unii nici nu-și dau seama de ele. Dar trebuie să știi că acestea sunt reminiscențe culturale nu că ar avea ceva cu tine personal. Important este să cunoști un pic din istoria lor, te ajută să-i înțelegi, să depășești barierele de comunicare.

Ruxandra Hurezean: I-ai sprijinit pe mulți tineri artiști români să-și găsească afirmarea în occident. De ce ai făcut asta?

Maria Rus Bojan: Pentru că și eu am fost ajutată de alții, de oameni valoroși care au văzut calitățile mele. În plus, familia mea are două sute de ani de filantropie adevărată în spate, este în ADN-ul nostru să facem asta. Și fără să ne lăudăm sau să vorbim despre asta. Nu ne place generozitatea de paradă. Dar aici vorbim de un alt fel de schimb: o recunoaștere mutuală a valorilor reale și încercarea de a oferi șansa să se dezvolte într-un spațiu mai prielnic. Ce pot spune este că artiștii buni au o enormă sensibilitate și inteligență creatoare, ei anticipează schimbarea, sunt înaintea ei. Cei talentați și valoroși depășesc întotdeauna granițele de înțelegere locală, au nevoie de mai mult spațiu de acțiune și asta nu e doar în România.

Ruxandra Hurezean: Tu unde te simți „acasă” în Amsterdam? Cum arată viața ta obișnuită?

Maria Rus Bojan: Amsterdamul este un oraș extrem de frumos, o metropolă la scară umană. Este construit, organizat pentru oameni și nu împotriva lor. Îmi plac multe locuri, mă plimb deseori prin parc și văd cum se strâng toți să urmărească un stârc care-și așteaptă prada, sau o veveriță, o lebădă. Oamenii participă la toată splendoarea asta vie de lângă ei. Nu încetez să admir relația specială pe care o au olandezii cu natura, cu animalele. E ceva profund uman în felul lor de a trăi în comuniune cu natura, așa cum era cândva și la noi acasă.

Un material realizat în exclusivitate pentru Occidentul Românesc, de Ruxandra Hurezean, în cadrul campaniei românilor de excelență din afara granițelor țării, campanie lansată în iarna anului 2015.

Articol publicat în ediția tipărită a lunii martie 2022!

Foto: AICA, arhiva personală Maria Rus Bojan
***

Ruxandra Hurezean (Cluj – Napoca) este jurnalist cu vastă experiență. Lucrează în presă de peste 27 de ani. A condus redacții și a contribuit la înființarea de publicații, lucrând atât pentru presa locală clujeană, cât și pentru cea națională. Este autoarea a cinci volume de reportaje și proză scurtă. A fost premiată în mai multe rânduri de către Asociația Profesioniștilor din Presă Cluj și a primit „Premiul Mass-Media” al Ambasadei Germaniei la București pentru reportajele privind istoria și prezentul minorității germane din România. În anul 2017 i s-a decernat premiul Festivalului Internațional de Carte Transilvania pentru „Cartea jurnalistului”.